30 de studii ştiinţifice pertinente și edificatoare care dovedesc cu prisosință că vaccinările provoacă autism

by

“Vă oferim în continuare o listă cu 30 de studii ştiinţifice care arată legătura între vaccinuri şi autism, demontând mitul că nu există niciun studiu de cercetare oficial care să susţină ceea ce diverşi medici au observat de ani de zile. Aceste lucrări pot fi arătate medicilor şi oficialilor de sănătate publică ce doresc să vadă studii ştiinţifice recenzate, care susţin ideea că autismul este un rezultat direct al vaccinării.

Prima lucrare de cercetare prezentată mai jos a fost chiar prima care a fost scrisă pe acest subiect, şi datează din 1943. În decurs de mai mulţi ani, psihiatrul pediatric Leo Kanner a descoperit că 11 copii manifestau un nou set de simptome neurologice care nu mai fusese descris în literatura medicală: aceștia erau închişi, necomunicativi şi prezentau un comportament ciudat. Afecțiunea va fi ulterior denumită „autism”. În lucrarea sa, dr. Kanner a notat că debutul afecţiunii se producea după administrarea vaccinului antivariolic. Această lucrare a fost publicată în 1943, iar dovezile că vaccinarea determină regresii neurologice şi imunologice, incluzând autismul, sunt într-o permanentă creştere de atunci.

Perturbări de tip autist ale contactului afectiv

Leo Kanner, de la universitatea John Hopkins, afirma în 1943: „Din 1938 au ajuns în atenţia noastră un număr de copii a căror condiţie diferă atât de marcant şi unic de orice s-a raportat până acum, încât fiecare caz merită, şi sper că va primi, o consideraţie detaliată asupra particularităţilor fascinante”.

Toate cazurile lui Kanner au fost copii care s-au născut după ce compania Elli Lilly a introdus în vaccinuri noua formă de mercur solubil în apă, spre finele anilor ’20, acesta fiind utilizat ca antifungic în domeniul forestier, pentru tratarea lemnului în industria grea și ca dezinfectant şi anti-bacterian, sub denumirea de „timerosal”, în industria medicală.

Aşa cum puteţi vedea, cei din domeniul medical care susțin că nu există suport ştiinţific pentru teoria cauzării autismului de către vaccinuri sunt neinformaţi despre stadiul actual al ştiinţei. Când deciziile de vaccinare sunt făcute pe bază de opinii neinformate, aceasta va implica un serios pericol potenţial pentru pacient. Din cauza legii care previne intentarea de procese pentru problemele cauzate de vaccinuri, înseamnă de asemenea că persoanele neinformate din domeniul medical, care dau recomandări proaste pacienţilor, NU POT FI considerate răspunzătoare în niciun fel pentru că au dat astfel de informaţii.

Părinţii vor să ştie dacă copilul lor poate dezvolta autism din cauza vaccinurilor. Dacă ei cred că răspunsul este da, iar riscul de afectare a creierului la copil este mai mare decât riscul ca acesta să se îmbolnăvească de boala de care, chipurile, l-ar feri vaccinul, este dreptul lor să refuze vaccinarea, atât pentru ei înșiși cât şi pentru copil, fără niciun fel de pedeapsă.

Pacienţii TREBUIE să fie capabili să ia propriile decizii informate referitor la vaccinuri, deoarece deseori ei ştiu mai mult referitor la potenţialele riscuri ale vaccinurilor decât oficialii de top ai sănătăţii.

Iată lista celor 30 de studii.

Aceasta este o expunere detaliată realizată de doctorul în ştiinţe Helen V. Ratajczak în revista de specialitate Journal of Immunology, în numărul din lunile ianuarie-martie 2011.

Autismul poate rezulta ca urmare a mai multor cauze, nu doar a uneia, şi poate avea manifestări diferite la indivizi diferiţi care pot prezenta simptome comune. Cauzele documentate de autism includ mutaţii şi/sau distrugeri genetice, infecţiile virale şi encefalita după vaccinare.

Această lucrare precizează că un raport de la acea vreme prezenta o corelaţie a utilizării istorice a timerosalului în imunizările terapeutice cu dezvoltări consecutive de autism; dar această asociere a rămas controversată. Autismul apare de aproximativ patru ori mai frecvent la băieţi comparativ cu fetele; astfel, studii asupra toxicităţii timerosalului ar trebui să ia în considerare efectele de „selectare” de sex. Studiul de faţă a fost iniţial conceput pentru a determina doza maximă tolerată de timerosal la şoareci masculi şi femele. S-a observat că timerosalul are doză maximă tolerată diferită, în funcţie de sex.

6. Comparaţie între nivelurile mercurului în sânge şi în creier la maimuţa nou-născută care a fost vaccinată cu vaccinuri ce conţineau timerosal 
Studiu realizat de Thomas Burbacher de la Universitatea Washington şi publicat în revista de specialitate Environmental Health Perspectives, în august 2005.

Acest studiu demonstrează clar şi fără echivoc că etilul de mercur – un tip de substanţă ce conţine mercur – care se găseşte în vaccinuri nu doar că ajunge în creier, dar lasă dublul cantităţii de mercur anorganic faţă de metilul de mercur, un alt tip de substanţă ce conţine mercur şi care se găseşte în peşti. Această lucrare este foarte importantă deoarece se cunoaşte foarte puţin despre etilul de mercur, iar multe autorităţi din domeniul sănătăţii au asigurat populaţia că mercurul din vaccinuri este „sigur”.

Acest studiu furnizează de asemenea un puternic contraargument pentru recomandarea Institutului de Medicină, realizată în 2004, de a nu se mai ridica problema conexiunii între mercur şi autism.

În acest studiu au fost prezentate identităţile celulelor gliale reactive şi implicaţiile pe termen lung asupra funcţionalităţii şi supravieţuirii neuronilor datorate modificărilor apărute în populaţia glială, ca urmare a expunerii subclinice la mercur pe termen lung.

9. Autismul: o problemă a creierului, sau o problemă care afectează creierul?
Studiu realizat de Martha R. Herbert de la Universitatea Harvard şi publicat în Clinical Neuropsychiatry, în 2005.

Autismul este definit din punct de vedere al comportamentului ca un sindrom cu anormalităţi ce implică limbajul, reciprocitatea socială şi hiperfocalizarea sau o scădere a flexibilităţii comportamentale. Este în mod clar heterogen, şi poate fi acompaniat de talente neobişnuite ca şi de deficite, dar baza sa genetică şi biologică este încă necunoscută. Autismul a fost văzut ca o problemă în principal genetică ce afectează creierul, dar descoperiri şi ipoteze ce apar din mai multe surse susţin un model mai extins al acestei boli, sugerând că este o boală sistemică şi că ar influenţa codul genetic.

10. Activarea metionin-sintetazei de către factorul de creștere insulinic şi dopamină: o ţintă pentru toxinele ce afectează dezvoltarea neurologică şi pentru timerosal
Studiu realizat de Richard C. Deth, de la universitatea Northeastern, şi publicat în revista Molecular Psychiatry, în iulie 2004.

Acest studiu demonstrează modul în care timerosalul inhibă metilarea – un vector central al comunicării celulare şi al dezvoltării.

Extras: „Am reanalizat setul de date care a fost iniţial raportat de Ip şi colaboratorii săi în 2004 şi am descoperit că valoarea p (a probabilităţii statistice) era greşită şi că de fapt există o corelaţie semnificativă (statistic) între nivelurile de mercur din sânge şi diagnosticul manifestărilor de tip autist. Mai mult, rezultatele analizelor testelor de păr oferă un anumit suport pentru ideea că persoana cu autism poate avea o eficienţă mai mică şi variabilă pentru eliminarea mercurului din sânge.”

13. Regresie în dezvoltare şi disfuncţie a mitocondriilor la un copil cu autism
Studiul a fost realizat de dr. Jon S. Poling de la Departamentul de Neurologie şi Neurochirurgie de la Johns Hopkins Hospital şi publicat în februarie 2006 în Journal of Child Neurology.

Extras: „Copiii care au disfuncţii ale metabolismului celular energetic (legate de mitocondrii) pot fi mult mai susceptibili la regresie în dezvoltare între lunile 18 şi 30, datorită autismului, dacă au de asemenea şi infecţii sau vaccinări în acelaşi timp.”

Extras: „Datele preliminare sugerează necesitatea pentru studii mai extinse asupra stresului oxidativ, legătura sa cu factorii din mediul înconjurător şi posibila sa atenuare prin antioxidanţi în autism.”

Acest studiu ajută la respingerea noţiunii că creierele copiilor autişti sunt pur şi simplu conectate diferit şi notează: „Neuroinflamaţia pare a fi prezentă în ţesutul cerebral la autişti din copilărie până la stadiul de adult”. Dr. Herbert sugerează că boala cronică sau o sursă externă din mediu (cum ar fi metalele grele) pot cauza inflamaţia.

16. Dovadă asupra toxicităţii, stresului oxidativ şi afectării neuronale în autism
Studiu realizat de Janet Kern şi Anne Jones de la Departamentul de Psihiatrie din cadrul centrului medical al universităţii Texas Southwestern şi publicat în numărul din noiembrie-decembrie al revistei de specialitate Journal of Toxicology and Environmental Health.

„Acest articol discută dovada pentru cazul în care anumiţi copii cu autism pot deveni astfel (autişti) din cauza morţii neuronale sau a afectării creierului după naştere ca urmare a unei probleme; şi formulează ipoteza că toxicitatea şi stresul oxidativ pot fi cauze de afectare neuronală în autism… Articolul discută ce se poate petrece în cursul dezvoltării şi multiplii factori care pot avea un rol în producerea autismului şi care să-i facă pe aceşti copii mai vulnerabili la toxicitate, stres oxidativ şi afectare neuronală.”

Acest studiu furnizează o viziune utilă asupra dovezilor al căror număr este în creştere şi care susţin legătura între stresul oxidativ şi autism.

Acest studiu demonstrează că timerosalul scade sau inhibă abilitatea organismului de a produce glutation, un antioxidant şi prima linie de apărare la nivel celular împotriva mercurului.

19. Adjuvanţii ce conţin aluminiu, corelaţi cu sindromul războiului din golf, induc moartea neuronului motor la şoareci 
Studiul a fost realizat de dr. Christopher Shaw de la Departamentul de Oftalmologie şi Programul de Neuroştiinţe de la Universitatea British Columbia şi publicat în revista de specialitate Neuromolecular Medicine, în 2007.

Acest studiu demonstrează toxicitatea extremă a adjuvanţilor cu aluminiu utilizaţi drept conservanţi în vaccinuri.

Extras: „Rezultatele noastre sugerează o asociere potenţială între autism şi concentraţiile estimate de metal, şi posibili solvenţi, în aerul înconjurător din zona natală.”

22. O serie de cazuri de copiii cu encefalopatii toxice determinate de mercur, care prezentau şi simptome clinice de autism cu regresie în dezvoltare  
Studiul a fost realizat de David A. Geier şi Mark R. Geier şi publicat în revista de specialitate Journal of Toxicology and Environmental Health, în 2007.

Acest studiu a evaluat istoricul medical şi profilul medical a nouă copii cu autism şi a concluzionat că opt din nouă erau intoxicaţi cu mercur, iar această toxicitate se manifesta într-o manieră corespunzătoare spectrului de manifestări din autism.

Extras: „Existau diferenţe semnificative în nivelurile de mercur între copiii-caz şi copiii-control, care au persistat după ajustarea pentru vârste, sex şi ocupaţia părinţilor. Media geometrică a nivelurilor de mercur a fost de asemenea semnificativ mai mare la copiii cu problemele menţionate. Niveluri mari de mercur în sânge au fost asociate cu ADHD. Sunt necesare studii ulterioare pentru a se vedea dacă relaţia este de tip cauzal.”

Acest studiu ajută la respingerea supoziţiei făcută de anumiţi cercetători referitor la faptul că epidemia de autism poate fi datorată doar „substituţiei diagnosticului”.

25. Endofenotipul mitocondrial cu deficit de energie în autism 
Studiul a fost realizat de J. Jay Gargus şi Faiqa Imtiaz de la facultatea de medicină din cadrul Universităţii California din Irvine şi publicat în revista de specialitate American Journal of Biochemistry and Biotechnology, în 2008.

În timp ce dovezile ţintesc o etiologie multigenică în majoritatea cazurilor de autism, iar genele şi căile biochimice implicate sunt încă necunoscute, există un apel din ce în ce mai stringent ca fiziopatologia acestei boli să fie definită.

Extras: „Am trecut în revistă dovezi care susţin un model în care procesul bolii care susţine autismul poate începe atunci când o afectare in utero, sau imediat post-natală din cauza mediului, sau a unei infecţii de cauză autoimună atrage un răspuns imun care creşte producţia speciilor reactive de oxigen la nivelul creierului, aspect care conduce la afectarea ADN-ului (nuclear şi mitocondrial) şi la o blocadă a enzimelor metabolice (în neuroni) şi că aceşti factori stresori inflamatori şi oxidativi pot persista după dezvoltarea timpurie (cu exacerbări ulterioare posibile), producând consecinţe funcţionale în continuare.”

28. Dovada disfuncţiei mitocondriale în autism şi implicaţiile acestui aspect în tratament

Studiul a fost realizat de Daniel A. Rossignol şi J. Jeffrey Bradstreet şi a fost publicat în American Journal of Biochemistry and Biotechnology.

Prezenţa disfuncţiei mitocondriale şi a stresului oxidativ pot explica diferenţa mare care există între numărul de băieţi şi de fete afectaţi de autism. Articolul subliniază vulnerabilitatea crescută a sexului masculin la aceste disfuncţii celulare.

Acest studiu ar trebui văzut ca o sursă generatoare de ipoteze – un prim pas în examinarea rolului potenţial al mercurului din mediu asupra problemelor de dezvoltate comportamentală la copii. Nu se cunoaşte nimic despre căile specifice de expunere, doză, timp şi susceptibilitatea individuală. S-a ridicat ipoteza că expunerile persistente la doze mici din diferite substanţe toxice din mediu, inclusiv mercur, care se petrece în timpul ferestrelor critice existente în dezvoltarea neuronală la copii, la care se adaugă o anumită sensibilitate genetică a acestora – o capacitate scăzută de a metaboliza substanţe toxice acumulate în organism – poate creşte riscul pentru probleme de dezvoltare cum ar fi autismul.

Obiectivul acestui studiu a fost de a estima prevalenţa problemelor de tipul autismului şi de a identifica trăsăturile clinice ale acestora, şi problemele medicale la un grup de copii din Portugalia.”[1]

SURSE

1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10187
2. Foto: Internet

by