Adevărul despre dioxidul de carbon (CO2): CO2 este alimentul esențial al plantelor. Fără CO2 nu ar exista plante, iar fără plante nu ar exista oxigen și, prin urmare, nu ar exista oameni

Distribuie!by “Tot ce ne-a fost spus despre încălzirea globală, schimbările climatice și dioxidul de carbon de mass-media principală și de o anumită parte a științei „oficiale” este o minciună. Departe de a fi o otravă periculoasă, dioxidul de carbon este un nutrient miraculos care dă viață, cu care plantele prosperă […]
Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Tot ce ne-a fost spus despre încălzirea globală, schimbările climatice și dioxidul de carbon de mass-media principală și de o anumită parte a științei „oficiale” este o minciună. Departe de a fi o otravă periculoasă, dioxidul de carbon este un nutrient miraculos care dă viață, cu care plantele prosperă și trăiesc. Creșterea dioxidului de carbon contribuie, de fapt, la „verdele” planetei. Fără CO2 în atmosferă, aproape toată viața de pe planetă s-ar prăbuși, în primul rând viața plantelor și implicit și viața umană.

István Markó, cercetător în chimie organică și profesor la Universitatea Catolică din Louvain, demască rând pe rând minciunile despre încălzirea globală într-un interviu incendiar acordat lui Grégoire Canlorbe, un jurnalist științific și un gânditor neconformist:


Adevărul despre dioxidul de carbon (CO2)

CO2 nu este și nu a fost niciodată o otravă. La fiecare expirație, fiecare dintre noi emite o cantitate astronomică de CO2 raportat la procentul existent în atmosferă (aproximativ > 40.000 ppm); și este foarte clar că aerul pe care îl expirăm nu ucide pe nimeni care stă în fața noastră. Ceea ce trebuie înțeles, în plus, este că CO2 este alimentul esențial al plantelor. Fără CO2 nu ar exista plante, iar fără plante nu ar exista oxigen și, prin urmare, nu ar exista oameni. Ecuația este foarte simplă.


Plantele au nevoie de CO2, de apă și de lumină naturală pentru a realiza procesul de fotosinteză în urma căruia sunt obținuți diferiți compuși organici care le sunt necesari. Acest fapt fundamental al botanicii este unul dintre motivele principale pentru care oricine își asumă sincer angajamentul față de conservarea „lumii naturale” este necesar să se abțină de la demonizarea dioxidului de carbon.

În ultimii 30 de ani, s-a înregistrat o creștere treptată a nivelului de CO2. Dar se observă și faptul că, în ciuda despăduririi, vegetația planetei a crescut cu aproximativ 20%. Această expansiune a vegetației de pe planetă se datorează în mare parte creșterii concentrației de CO2 din atmosferă. Se pare că planeta are propriul ei sistem de reechilibrare care depășește înțelegerea umană.

Poți să ghicești cât de mult CO2 este rezultatul diferitelor acțiuni ale omenirii? Faceți clic aici pentru răspuns.

Dacă studiem ceea ce s-a petrecut pe planeta Pământ de câteva milioane de ani încoace, realizăm că perioada actuală se caracterizează printr-un nivel extraordinar de scăzut de CO2. În timpul Jurassicului, Triassicului și așa mai departe, nivelul de CO2 crescuse uneori la valori de ordinul a 7000 – 8000 – 9000 ppm, ceea ce depășește considerabil cantitatea de 400 ppm pe care o avem astăzi. Nu numai că viața exista în acele perioade îndepărtate, când CO2 era prezent în concentrație atât de mare în atmosferă, dar plante cum ar fi ferigile atingeau în mod obișnuit înălțimi de 25 de metri.

În mod reciproc, reducerea prezenței CO2 în atmosferă ar compromite sănătatea și chiar supraviețuirea a numeroase plante. Scăderea CO2 sub pragul de 280 – 240 ppm ar duce în mod clar la dispariția unei mari varietăți de specii vegetale.

În plus, cruciada noastră neîncetată de reducere a emisiilor de CO2 ar putea fi chiar mai dăunătoare pentru natură, deoarece plantele nu sunt singurele organisme care își bazează nutriția pe CO2. Speciile de fitoplancton, de asemenea, se hrănesc cu CO2, utilizând carbonul ca element de construcție și eliberând oxigenul.

Merită să ne amintim că ~ 70% din oxigenul prezent în atmosferă provine de la fitoplancton și nu de la copaci: spre deosebire de credința comună, nu pădurile, ci oceanele constituie „plămânii” Pământului.

Adevărul despre „efectul de seră”

Se vorbește foarte mult despre presupusa legătură între încălzirea globală și emisiile de CO2, însă pur și simplu nu este adevărat că CO2 are un efect de seră major. Merită să ne amintim încă o dată că CO2 este un gaz minor în atmosferă. Astăzi reprezintă doar 0,04% din compoziția aerului, iar efectului său de seră i se atribuie valoarea 1. Principalul gaz cu efect de seră din atmosferă sunt vaporii de apă, al căror efect de seră este de zece ori mai puternic decât cel al CO2. Vaporii de apă sunt prezenți într-o proporție de 2% în atmosferă. (Mai multe informații găsiți aici.)

Iată compoziția atmosferei și proporțiile celor 0,1% gaze prezente în cantitate foarte mică în aer:

Aceste date sunt, în principiu, învățate la școală și la universitate, și cu toate acestea continuăm să incriminăm CO2, folosind un truc murdar ce prezintă efectul de încălzire minor al CO2 ca fiind exacerbat prin buclele de feedback ale celorlalte cauze ale efectului de seră.

Cum status-quoul științei de fapt spală creierul oamenilor și îi preface în roboți obedienți ce emit teorii stupide, așa-zis științifice

Cred în știință. Vreau să spun că eu cred în posibilitatea de a cunoaște în mod obiectiv realitatea prin știință. Cred că există adevăr și minciună, că știința ne permite să facem distincția între cele două, iar acest adevăr trebuie să fie cunoscut; că toate cunoștințele științifice este necesar să fie prezentate populației.

Și de asemenea cred în libertate. Cred că fiecare om are dreptul să-și conducă viața și să-și administreze bunurile după cum consideră potrivit, că el este singurul posesor al lui însuși și că acest control socio-economic al statului este la fel de reprobabil atât din punct de vedere moral, cât și în ceea ce privește consecințele asupra mediului. Observ două aspecte care mă tulbură: în primul rând, populația este din ce în ce mai dezinformată din punct de vedere științific; și în al doilea rând, mass-media și guvernele profită de aceasta pentru a propaga o teorie care este îndoielnică, și anume încălzirea antropogenică (încălzirea datorată activităților omului, n.b.), pentru a promova măsuri coercitive în numele ei.

Puțini oameni au timp să obțină informații vitale despre amprenta reală de CO2; și puțini oameni, în general, sunt încă interesați de știință. Regret profund faptul că societățile noastre occidentale au reușit să sădească o astfel de neîncredere în știință, o astfel de reticență cu privire la capacitatea acesteia de a cunoaște lumea în mod obiectiv și de a o transforma în mod benefic. Teoria încălzirii antropogenice se pretinde a fi științifică; dar dacă oamenii acceptă această teorie, dacă o consideră adevărată, în mod evident nu este de interes pentru știință. O astfel de teorie fragilă, având în vedere informațiile despre emisiile de CO2 pe care vi le-am prezentat mai sus, nu ar fi putut fi acceptate niciodată de oameni care au cu adevărat grijă de știință și care au o înțelegere profundă în acest domeniu.

În viziunea mea, există două motive principale – sau, dacă preferați, două tipuri principale de sentimente – care fac ca oamenii să se lase seduși de teoria încălzirii antropogenice atât de ușor. În primul rând, religia catolică este în declin în lumea occidentală, iar ceea ce eu numesc ecologism vine să o înlocuiască. În al doilea rând, occidentalii au un gust pronunțat pentru auto-flagelare, iar teoria încălzirii antropogenice oferă o justificare pentru această tendință, posibil ancorată în moștenirea noastră iudeo-creștină.

Deci, pe de o parte, avem sentimente religioase: credința într-un nou sistem de gândire, care este ecologismul; venerarea unei noi divinități, care este Natura binevoitoare și protectoare. Pe de altă parte, avem un sentiment de vinovăție, exprimat în convingerea noastră că, dacă clima se încălzește, este vina noastră, și că, dacă nu limităm imediat emisiile de CO2, vom fi distruși și vom desfigura planeta noastră.

De asemenea, un nou studiu, condus de Centrul German de Cercetări GFZ pentru Geoștiințe din Potsdam, a concluzionat că mișcarea de îndepărtare a continentelor contribuie în mare măsură la creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosferă.

Ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că cea mai mare cantitate de carbon de pe Pământ se află în nucleul planetei. Doar o cantitate infimă (0,00001) din carbonul de pe planeta noastră (sub formă de dioxid de carbon) se află în atmosferă, biosferă și oceane. Oamenii de știință credeau mai demult că din adâncuri carbonul este eliberat în atmosferă la nivelul rifturilor oceanice, datorită activității vulcanice.

În acest proces rezultă jeturi de dioxid de carbon în urma unei reacții chimice. Autorii studiului susțin că o cantitate mare de CO2 poate fi explicată prin dinamica plăcilor tectonice sau prin mișcările marilor zone continentale de-a lungul oceanului planetar. (Mai multe despre acest subiect găsiți aici.)”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=18282
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro