Agenda 21/2030, ecologismul, dezvoltarea durabilă, controlul populației, dioxidul de carbon și Noua Ordine Mondială

Distribuie!

Agenda 21, ecologismul, dezvoltarea durabilă, controlul populației și Guvernul Mondial

„Ecologismul e una dintre „forțele motrice” ale controlului global al populației, inca din momentul in care Sierra Club a publicat „Bomba demografica” a lui Paul R. Ehrlich, in 1969. „Dezvoltarea durabila” (un termen popularizat pentru prima data la Conferința din 1992 a ONU privind mediul și dezvoltarea de la Rio de Janeiro, numita și „Summit-ul Pamantului”) devine din ce in ce mai mult un cuvant de ordine sau o lozinca a controlului populației.


Birocrația Națiunilor Unite și rețeaua sa de „societate civila”, cu organizațiile non-guvernamentale aferente, promoveaza fervent „dezvoltarea durabila”. Aparuta la periferia mișcarii ecologiste, acum crește in ritm accelerat in facultațile de economie, științe politice, și resurse naturale a universitaților, dar puțini știu cu adevarat de unde a pornit aceasta sintagma.

Utopia lui Daly


Cand un economist american obscur, Herman Daly, a propus pentru prima data acordarea licențelor de stat pentru nașteri, in anii 1970, puțini l-au luat in serios. Iar cand, in 1990, Daly și John Cobb au scos cartea For the Common Good: Redirecting the Economy towards Community, the Environment and a Sustainable Future („Pentru binele comun: redirecționarea economiei spre comunitate, mediu și un viitor durabil”), editura la care a aparut (Green Print din Londra) era puțin cunoscuta.

Dar Daly a devenit o persoana importanta la Banca Mondiala și la Universitatea din Maryland. Impreuna cu Robert Costanza, calauzește acum Societatea Internaționala de Economie Ecologica. In 1996, Beacon Press din Boston i-a publicat cartea Beyond Growth: The Economics of Sustainable Development („Dincolo de creștere: economia dezvoltarii durabile”).

Alte edituri respectabile scot o avalanșa de noi lucrari privind dezvoltarea durabila și economiile durabile. Incurajata de subvenții oficiale și conferințe internaționale (și de președintele Consiliului pentru dezvoltare durabila al lui Clinton), mișcarea a crescut dincolo de asociațiile de periferie de inceput. Planurile de invațamant ale facultaților abunda in descrieri ale noilor cursuri de economie durabila.

Raționamentele și obiectivele sunt aceleași care au fost atunci, la inceputurile lui Daly. Cum s-a exprimat Daly, „faptele salbatice” ale defrișarilor, incalzirea globala, „gaura” de ozon și alte calamitați de mediu fac imperativa schimbarea cailor umanitații. Nu conteaza disputele științifice de amploare asupra tuturor acestor subiecte. Nu avem timp de pierdut. Nu mai incape in indoiala. Sfarșitul se grabește spre noi!

Potrivit lui Daly și multor discipoli ai sai, pentru a salva mediul, trebuie mai intai sa controlam populația. In cartea sa, „Pentru binele comun”, Daly a scris ca ar trebui sa solicitam guvernului acordarea de licențe pentru naștere, pentru un numar strict limitat, la niveluri compatibile cu o populație staționara, sau, mai bine, in scadere.

Aceasta ar fi uman, a argumentat el, deoarece oamenii ar putea cumpara și vinde licențele. In plus, guvernul ar trebui sa transforme in salbaticie nepopulata și locuita de animale salbatice „jumatate sau mai mult de jumatate” din suprafața terestra a Statelor Unite. Guvernul ar trebui sa stramute un numar mare de oameni din zonele rurale, ceea ce, desigur, a facut și Pol Pot in Cambodgia, cu prețul a milioane de vieți.

In utopia lui Daly, impozitele pe venit, utilizarea terenurilor, a energiei, achizițiile de consum, cadourile, moștenirea, poluarea și extragerea de materii prime vor fi destinate reducerii inegalitații și producției și consumului la „limite biofizice sustenabile”, ușurand astfel greutatea umanitații asupra naturii și facandu-ne pe noi toți in mod egal saraci. Pentru a reduce șansa alegatorilor care incearca sa se regrupeze, majoritatea alegerilor trebuie pur și simplu desființate.

Proprietatea asupra terenului privat ar fi, de asemenea, anulata. Limite stricte privind calatoriile și comerțul ar impune autosuficiența locala.

Spre o „viziune biosferica”?

Dar obstacolul principal in atingerea unei utopii ecologice, potrivit lui Daly, nu este religia, ci economia, cu accent pe logica bazata pe fapte. Oameni și economiștii profesioniști, susține el, trebuie sa fie re-educați, intr-o „viziune biosferica”, sa recunoasca „comuniunea lor cu alte lucruri vii”, in spiritul „ecologiei profunde”, care vede necesitatea unei „scaderi substanțiale a populației umane pentru a promova „inflorirea vieții non-umane”. Fondatorii „ecologiei profunde”, care sunt atat de mult admirați de Daly și de discipolii sai, au fost la fel de direcți.

Potrivit lui Bill Devall, George Sessions și Arne Naess:

„Inflorirea vieții și culturilor umane este compatibila cu o scadere substanțiala a populației umane. Inflorirea vieții non-umane impune o astfel de scadere. Cei care sunt de acord cu cele de mai sus au obligația de a … pune in aplicare schimbarile necesare.”

Influența acestor susținatori ai „societații durabile” a fost profunda. Steven C. Hackett, autor al unui nou manual pentru colegiu despre economia durabila, ii citeaza respectuos pe Devall și Daly, și prezinta cifre ce tind sa demonstreze ca pamantul are de cateva ori mai mulți locuitori decat pot fi susținuți, fara „tragerea in jos a mediului natural”. Hackett (ca și Daly), de asemenea, considera ca religia și „economia mainstream” (de piața) sunt amenințari majore pentru mediu.

Agenda 21 in acțiune

Cei mai mulți economiști iși fac treaba departe de lumina reflectoarelor, dar nu și Daly. Invațaturile sale dainuiesc nu doar prin scrierile sale adesea citate, dar prin activitatea discipolilor sai, prin efuziunile conferințelor internaționale, a comisiilor naționale, cat și a Agendei 21 a „Summit-ului Pamantului”.

Agenda 21 a subliniat faptul ca „creșterea populației și producției mondiale, combinate cu modele de consum nesustenabile apasa tot mai acut asupra capacitaților de susținere a vieții de pe planeta noastra”. In traducere aceasta inseamna ca documentul cere guvernelor sa faca „[o ] evaluare .. a capacitații portanței populației la nivel național…”.  Pentru a face mai clar acest lucru, „politicile ar trebui sa … aduca tranziția demografica”; cu alte cuvinte, o reducere majora a natalitații.

Deoarece „dezvoltarea durabila” s-a ivit pe lume la Rio, comunitațile din intreaga lume și din Statele Unite au preluat cauza ei. Maurice Strong, directorul Conferinței de la Rio (in prezent Secretarul General adjunct al Organizației Națiunilor Unite), in 1996, a anunțat ca, deși nu au fost inca facute suficiente progrese pentru atingerea obiectivelor Agendei 21, „Peste 1500 de orașe și orașele din lume au adoptat propriile lor Agende 21”.

Dar acest lucru s-a intamplat in orașe și orașele, fara ca macar ele sa fi facut o singura mențiune despre Agenda 21 și cu sprijinul financiar provenind din fundații private și de la nivelurile superioare ale guvernului. In propria sa nazuința spre Agenda 21, Consiliul lui Clinton pentru Dezvoltare Durabila a facut apel la o planificare economica și sociala completa pentru a salva mediul de ființele umane.

Acel Consiliu a declarat ca noi trebuie nu doar sa „schimbam modelele de consum”, sa „restructuram” educația, sa „realiniem forțele sociale, economice și de piața”, ci și „populația trebuie sa fie stabilizata la un nivel compatibil cu capacitatea pamantului de a susține locuitorii sai”. (Oricare ar putea fi aceasta capacitate.)

Clubul Sierra a anunțat la Conferința ONU din 1994 privind populația și dezvoltarea de la Cairo, ca „activiști locali” ai Clubului din Statele Unite activau „intr-un proces … bazat pe consens pentru a stabili … praguri pentru … impactul populației și consumului asupra ecoregiunii locale. … Abordarea capacitaților de susținere locale va imbunatați calitatea vieții pentru toți și va contribui la dezvoltarea comunitaților durabile …”

Clubul nu a precizat ce masuri vor lua acei activiști locali, daca se dovedește ca populațiile locale depașesc „capacitatea de susținere”. Dar Daly, mai practic, a propus ca persoanele care au un copil fara permis trebuie sa fie „pedepsite”.

In plus, Banca Mondiala, un promotor pasionat de „dezvoltare durabila”, ofera ajutor economic țarilor condiționat de promovarea controlului nașterii, la fel ca și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaționala (USAID). Aceste practici sunt predate ca norma in salile de cursuri universitare aici, in Statele Unite.

Hackett, care preda „economie durabila” la Universitatea de Stat Humboldt din California, il citeaza adesea pe Paul Ehrlich, pentru a arata ca doar dezvoltarea economica nu poate reduce natalitatea suficient pentru a salva mediul. Poate fi nevoie de ceva mai mult. De fapt, Hackett se refera la propunerea lui Daly de acordare a licențelor pentru naștere și la eforturile coercitive de control al populației din China ca soluții posibile.

Convingerea lui Hackett ca „economia mainstream” și religia sunt dușmanii principali ai „dezvoltarii durabile” ar putea fi un punct in favoarea atat a religiei, cat și a economiei. Ceea ce e insa clar ca buna ziua este faptul ca controlul populației este acum promovat sub stindardul „economiei durabile”.”[1][2]

Adevărul despre dioxidul de carbon (CO2): CO2 este alimentul esențial al plantelor. Fără CO2 nu ar exista plante, iar fără plante nu ar exista oxigen și, prin urmare, nu ar exista oameni

„Tot ce ne-a fost spus despre încălzirea globală, schimbările climatice și dioxidul de carbon de mass-media principală și de o anumită parte a științei „oficiale” este o minciună. Departe de a fi o otravă periculoasă, dioxidul de carbon este un nutrient miraculos care dă viață, cu care plantele prosperă și trăiesc. Creșterea dioxidului de carbon contribuie, de fapt, la „verdele” planetei. Fără CO2 în atmosferă, aproape toată viața de pe planetă s-ar prăbuși, în primul rând viața plantelor și implicit și viața umană.

István Markó, cercetător în chimie organică și profesor la Universitatea Catolică din Louvain, demască rând pe rând minciunile despre încălzirea globală într-un interviu incendiar acordat lui Grégoire Canlorbe, un jurnalist științific și un gânditor neconformist:

Adevărul despre dioxidul de carbon (CO2)

CO2 nu este și nu a fost niciodată o otravă. La fiecare expirație, fiecare dintre noi emite o cantitate astronomică de CO2 raportat la procentul existent în atmosferă (aproximativ > 40.000 ppm); și este foarte clar că aerul pe care îl expirăm nu ucide pe nimeni care stă în fața noastră. Ceea ce trebuie înțeles, în plus, este că CO2 este alimentul esențial al plantelor. Fără CO2 nu ar exista plante, iar fără plante nu ar exista oxigen și, prin urmare, nu ar exista oameni. Ecuația este foarte simplă.

 

Plantele au nevoie de CO2, de apă și de lumină naturală pentru a realiza procesul de fotosinteză în urma căruia sunt obținuți diferiți compuși organici care le sunt necesari. Acest fapt fundamental al botanicii este unul dintre motivele principale pentru care oricine își asumă sincer angajamentul față de conservarea „lumii naturale” este necesar să se abțină de la demonizarea dioxidului de carbon.

În ultimii 30 de ani, s-a înregistrat o creștere treptată a nivelului de CO2. Dar se observă și faptul că, în ciuda despăduririi, vegetația planetei a crescut cu aproximativ 20%. Această expansiune a vegetației de pe planetă se datorează în mare parte creșterii concentrației de CO2 din atmosferă. Se pare că planeta are propriul ei sistem de reechilibrare care depășește înțelegerea umană.

Poți să ghicești cât de mult CO2 este rezultatul diferitelor acțiuni ale omenirii? Faceți clic aici pentru răspuns.

Dacă studiem ceea ce s-a petrecut pe planeta Pământ de câteva milioane de ani încoace, realizăm că perioada actuală se caracterizează printr-un nivel extraordinar de scăzut de CO2. În timpul Jurassicului, Triassicului și așa mai departe, nivelul de CO2 crescuse uneori la valori de ordinul a 7000 – 8000 – 9000 ppm, ceea ce depășește considerabil cantitatea de 400 ppm pe care o avem astăzi. Nu numai că viața exista în acele perioade îndepărtate, când CO2 era prezent în concentrație atât de mare în atmosferă, dar plante cum ar fi ferigile atingeau în mod obișnuit înălțimi de 25 de metri.

În mod reciproc, reducerea prezenței CO2 în atmosferă ar compromite sănătatea și chiar supraviețuirea a numeroase plante. Scăderea CO2 sub pragul de 280 – 240 ppm ar duce în mod clar la dispariția unei mari varietăți de specii vegetale.

În plus, cruciada noastră neîncetată de reducere a emisiilor de CO2 ar putea fi chiar mai dăunătoare pentru natură, deoarece plantele nu sunt singurele organisme care își bazează nutriția pe CO2. Speciile de fitoplancton, de asemenea, se hrănesc cu CO2, utilizând carbonul ca element de construcție și eliberând oxigenul.

Merită să ne amintim că ~ 70% din oxigenul prezent în atmosferă provine de la fitoplancton și nu de la copaci: spre deosebire de credința comună, nu pădurile, ci oceanele constituie „plămânii” Pământului.

Adevărul despre „efectul de seră”

Se vorbește foarte mult despre presupusa legătură între încălzirea globală și emisiile de CO2, însă pur și simplu nu este adevărat că CO2 are un efect de seră major. Merită să ne amintim încă o dată că CO2 este un gaz minor în atmosferă. Astăzi reprezintă doar 0,04% din compoziția aerului, iar efectului său de seră i se atribuie valoarea 1. Principalul gaz cu efect de seră din atmosferă sunt vaporii de apă, al căror efect de seră este de zece ori mai puternic decât cel al CO2. Vaporii de apă sunt prezenți într-o proporție de 2% în atmosferă. (Mai multe informații găsiți aici.)

Iată compoziția atmosferei și proporțiile celor 0,1% gaze prezente în cantitate foarte mică în aer:

Aceste date sunt, în principiu, învățate la școală și la universitate, și cu toate acestea continuăm să incriminăm CO2, folosind un truc murdar ce prezintă efectul de încălzire minor al CO2 ca fiind exacerbat prin buclele de feedback ale celorlalte cauze ale efectului de seră.

Cum status-quoul științei de fapt spală creierul oamenilor și îi preface în roboți obedienți ce emit teorii stupide, așa-zis științifice

Cred în știință. Vreau să spun că eu cred în posibilitatea de a cunoaște în mod obiectiv realitatea prin știință. Cred că există adevăr și minciună, că știința ne permite să facem distincția între cele două, iar acest adevăr trebuie să fie cunoscut; că toate cunoștințele științifice este necesar să fie prezentate populației.

Și de asemenea cred în libertate. Cred că fiecare om are dreptul să-și conducă viața și să-și administreze bunurile după cum consideră potrivit, că el este singurul posesor al lui însuși și că acest control socio-economic al statului este la fel de reprobabil atât din punct de vedere moral, cât și în ceea ce privește consecințele asupra mediului. Observ două aspecte care mă tulbură: în primul rând, populația este din ce în ce mai dezinformată din punct de vedere științific; și în al doilea rând, mass-media și guvernele profită de aceasta pentru a propaga o teorie care este îndoielnică, și anume încălzirea antropogenică (încălzirea datorată activităților omului, n.b.), pentru a promova măsuri coercitive în numele ei.

Puțini oameni au timp să obțină informații vitale despre amprenta reală de CO2; și puțini oameni, în general, sunt încă interesați de știință. Regret profund faptul că societățile noastre occidentale au reușit să sădească o astfel de neîncredere în știință, o astfel de reticență cu privire la capacitatea acesteia de a cunoaște lumea în mod obiectiv și de a o transforma în mod benefic. Teoria încălzirii antropogenice se pretinde a fi științifică; dar dacă oamenii acceptă această teorie, dacă o consideră adevărată, în mod evident nu este de interes pentru știință. O astfel de teorie fragilă, având în vedere informațiile despre emisiile de CO2 pe care vi le-am prezentat mai sus, nu ar fi putut fi acceptate niciodată de oameni care au cu adevărat grijă de știință și care au o înțelegere profundă în acest domeniu.

În viziunea mea, există două motive principale – sau, dacă preferați, două tipuri principale de sentimente – care fac ca oamenii să se lase seduși de teoria încălzirii antropogenice atât de ușor. În primul rând, religia catolică este în declin în lumea occidentală, iar ceea ce eu numesc ecologism vine să o înlocuiască. În al doilea rând, occidentalii au un gust pronunțat pentru auto-flagelare, iar teoria încălzirii antropogenice oferă o justificare pentru această tendință, posibil ancorată în moștenirea noastră iudeo-creștină.

Deci, pe de o parte, avem sentimente religioase: credința într-un nou sistem de gândire, care este ecologismul; venerarea unei noi divinități, care este Natura binevoitoare și protectoare. Pe de altă parte, avem un sentiment de vinovăție, exprimat în convingerea noastră că, dacă clima se încălzește, este vina noastră, și că, dacă nu limităm imediat emisiile de CO2, vom fi distruși și vom desfigura planeta noastră.

De asemenea, un nou studiu, condus de Centrul German de Cercetări GFZ pentru Geoștiințe din Potsdam, a concluzionat că mișcarea de îndepărtare a continentelor contribuie în mare măsură la creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosferă.

Ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că cea mai mare cantitate de carbon de pe Pământ se află în nucleul planetei. Doar o cantitate infimă (0,00001) din carbonul de pe planeta noastră (sub formă de dioxid de carbon) se află în atmosferă, biosferă și oceane. Oamenii de știință credeau mai demult că din adâncuri carbonul este eliberat în atmosferă la nivelul rifturilor oceanice, datorită activității vulcanice.

În acest proces rezultă jeturi de dioxid de carbon în urma unei reacții chimice. Autorii studiului susțin că o cantitate mare de CO2 poate fi explicată prin dinamica plăcilor tectonice sau prin mișcările marilor zone continentale de-a lungul oceanului planetar. (Mai multe despre acest subiect găsiți aici.)”[3]

Nu dioxidul de carbon încălzeşte Pământul! Dioxidul de carbon a accelerat creşterea plantelor

„Un studiu făcut de americani arată că temperatura atmosferică crescută nu are legătură cu arderea hidrocarburilor. Trei oameni de ştiinţă americani au publicat un studiu despre schimbarea

Un studiu făcut de americani arată că temperatura atmosferică crescută nu are legătură cu arderea hidrocarburilor.

Trei oameni de ştiinţă americani au publicat un studiu despre schimbarea climatică în care demonstrează că nivelul dioxidului de carbon din secolul al XX-lea şi din primii ani ai secolului XXI nu a avut niciun efect asupra stării vremii. În plus, creşterea cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă a dus de fapt la o dezvoltare propice pentru plante.

Arthur B. Robinson, Noah E. Robinson şi Willie Soon sunt nişte oameni de ştiinţă americani respectabili al căror articol „Efectele de mediu ale creşterii dioxidului de carbon din atmosferă”, publicat în primul număr din acest an al revistei „Environment&Climate News”, a stârnit dezbateri aprinse privind schimbarea climatică. De fapt, cei trei oameni de ştiinţă îşi propun să schimbe viziunea lumii despre schimbarea climatică.

În ultimii 3.000 de ani, temperatura de pe Pământ a variat în medie cu trei grade Celsius. Autorii studiului spun că actuala creştere a temperaturiii de pe Pământ are loc ca urmare a refacerii planetei după o perioadă cunoscută ca „Mica Glaciaţiune” (Little Ice Age), care a avut loc pe la anul 1500. Cercetătorii vin aici cu exemplul lui George Washington care, împreună cu armata lui, a fost înfrânt în Valea Forge din Pennsylvania pe o iarnă foarte grea, dar nici atunci temperaturile nu depăşeau decât cu un grad temperatura medie înregistrată în urmă cu 3.000 de ani.

Temperatura atmosferică, arată cei trei autori, e reglată de activitatea solară, de efectul de seră, cauzat în mare parte de către vaporii de apă, dar şi de alte fenomene abia înţelese de către oamenii de ştiinţă. În ultimii 50 de ani, dioxidul de carbon din atmosferă a crescut cu 22%, dar, după cum arată datele ştiinţifice, temperatura atmosferică nu a crescut din cauza folosirii hidrocarburilor de către oameni.

Măsurătorile contrazic modelările computerizate

Predicţiile unei încălziri globale catastrofice, arată oamenii de ştiinţă americani, sunt bazate pe o modelare climatică computerizată, aflată la începuturi. Realitatea empirică, dată de măsurarea temperaturilor Pământului, arată că tendinţa de încălzire a acestora nu se datorează omului. Dimpotrivă, în timpul ultimelor decenii, când nivelul mediu de dioxid de carbon a crescut constant, media de temperatură din Statele Unite ale Americii a descrescut.

Temperatura din 2006, mai scăzută decât cea medievală

Oamenii de ştiinţă mai aduc un argument pentru faptul că încălzirea atmosferei Pământului nu e un pericol pentru omenire. Şi anume, în perioada Medievală, cunoscută ca „Medieval Climate Optium”, a fost posibilă colonizarea Groenlandei. Oamenii au părăsit aceste teritorii după ce temperaturile au scăzut foarte mult. O analiză a 23 de recorduri cantitative a demonstrat că temperatura medie din 2006 a fost mai scăzută cu un grad Celsius sau cu două grade Fahrenheit decât cea din perioada medievală.

Măsurătorile pentru lungimea gheţarilor şi nivelul mării furnizează recorduri ale ciclului de refacere al Pământului. Astfel, temperaturile crescute diminuează gheţarii şi cresc nivelul mării din cauză că scade densitatea apelor oceanice şi a altor factori. Oamenii de ştiinţă arată că tendinţa de creştere a nivelului mării cu 7 inch pe secol a început înainte de anul 1940. Numai după acest an, nivelul hidrocarburilor făcute de om a crescut cu 84%. Mai mult, arată cercetătorii, niciuna dintre aceste tendinţe nu s-a accelerat în perioada 1940-2007, timp în care hidrocarburile au crescut de şase ori.

Chiar dacă nivelul mării va continua să crească în următoarele două secole la fel cum a crescut şi temperatura Mării Saragosa, oamenii de ştiinţă apreciază că acesta nu se va mări decât cu 0,0305 m între anii 2.000 şi 2.200. În concluzie, nici nivelul mării şi nici mărimea gheţarilor nu sunt legate de folosirea hidrocarburilor.

Oamenii ar trebui să producă mai multă energie

Nu există date ştiinţifice care să susţină ipoteza potrivit căreia creşterea cantităţii de hidrocarburi folosite de către om sau a dioxidului de carbon din atmosferă, precum şi a altor gaze ar avea consecinţe nefavorabile asupra creşterii temperaturilor, asupra vremii sau asupra peisajului. Potrivit concluziilor studiului, nu există niciun motiv pentru limitarea producţiei dioxidului de carbon sau a metanului.

Oamenii de ştiinţă consideră că nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru calamităţile naturale, chiar dacă tendinţa actuală de creştere a temperaturii va continua. Argumentul adus aici ar fi că Pământul a fost mult mai cald acum 3.000 de ani, fără ca acest lucru să aibă efecte devastatoare.

Vremea mai caldă extinde creşterea duratei anotimpurilor şi în general duce la îmbunătăţirea locuirii în regiunile mai reci. Specialiştii spun că din cauza faptului că petrolul, cărbunele şi gazele naturale sunt folosiţi pentru a hrăni şi dezvolta un număr mare de oameni aflaţi în sărăcie, mult mai mult dioxid de carbon va fi emanat în atmosferă.

Oamenii de ştiinţă arată că Statele Unite şi celelalte ţări trebuie să producă mai multă energie, şi nu mai puţină, aşa cum erau recomandările de până acum. Cele mai practice şi prietenoase metode cu mediul sunt cele care folosesc tehnologiile hidrocarburilor şi pe cele nucleare.

Dioxidul de carbon a accelerat creşterea plantelor

Folosirea petrolului, a cărbunelui şi a gazelor naturale de către om nu a încălzit deloc Pământul, iar prognozele făcute de oamenii de ştiinţă arată că acest lucru nici nu se va întâmpla în următoarele secole. Producerea dioxidului de carbon a accelerat dezvoltarea plantelor şi a permis creşterea acestora în regiuni mai uscate ale planetei.

De asemenea, viaţa animalelor, care depinde de plante, a devenit mult mai prosperă. Cei trei oameni de ştiinţă trag concluzia că activitatea umană produce numai o mică parte din dioxidul de carbon din atmosferă. De fapt, omenirea nu face decât să mute dioxidul de carbon din cărbune, petrol şi gaze naturale aflaţi în straturile joase ale solului în atmosferă, unde acesta e folosit de lucrurile vii.”[4]

Schimbările climatice – ciclice și aleatorii. Dioxidul de carbon nu este un poluator, ci o sursă de hrană pentru plante

„Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate – om de stiinta australian

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate, avertizeaza geologul australian Ian Plimer, care sustine ca teoria schimbarilor climatice provocate de oameni nu este decat o farsa promovata de ecologisti fundamentalisti si imbratisata interesat de clasa politica.

Prin teoriile sale, Ian Plimer a reusit sa-i indigneze pe „ayatollahii puritanismului ecologist si pe inchizitorii doctrinei incalzirii globale”, noteaza The Vancouver Sun.

Plimer este de formatie geolog, profesor la Adelaide University si este una dintre cei mai cunoscute voci academice ale Australiei.

Este unul dintre principalii critici ai teoriei conform careia societatea umana provoaca incalzirea globala si al ideilor ca, daca oamenii isi schimba felul de viata, cresterea temepraturilor poate fi stopata si chiar inversata.

Iacobinismul ecologic

Multi oameni de stiinta au criticat aceste teorii, dar au fost redusi la tacere in fata iacobinismului ecologic.

Purificarea societatii umane de presupusul pacat al degradarii mediului inconjurator a devenit o adevarata religie, cu fanatici si chiar o clasa clericala intoleranta, in special in randul elitelor urbane din tarile dezvoltate.

Dar Plimer nu pare sa cedeze acestor presiuni si tocmai a publicat ultima dintre cele sase carti si 60 de lucrari academice pe subiectul incalzirii globale: Heaven and Earth – Global Warming: The Missing Science.

Geologului nu i-a fost insa usor sa-si publice cartea, dar pana la urma a reusit sa gaseasca o editura mica, ce si-a asumat acest risc. Pana in prezent, s-au vandut 30.000 de exemplare in Australia, iar cartea se bucura de aprecieri in primele zile de vanzare in SUA si Marea Britanie.

Schimbarile climatice – ciclice si aleatorii

Plimer sustine ca teoria privind incalzirea globala determinata de oameni este doar o inselatorie a publicului, perpetuata de ecoligisti fundamentalisti si imbratisata de clasa politica, care adora orice idee ce provoaca anxietate in randul cetatenilor.

In timp ce ecologistii isi justifica teoriile privind evolutia climatului pe datele din ultimele sute de ani, geologii folosesc un cadru mult mai larg, care ajunge la sute de milioane de ani.

Dinamica si caracterul schimbator climatului Pamantului sunt un fapt binecunoscut geologilor. Aceste schimbari sunt ciclice si aleatorii, explica Plimer, nefiind cauzate sau afectate semnificativ de comportamentul uman.

Gheata polara, de exemplu, este prezenta pe Pamant in mai putin de 20% din totalul timpului geologic, continua omul de stiinta australian. In plus, extinctia unor specii este o componenta normala a evolutiei vietii pe Pamant.

CO2 – un aliment pentru plante, nu un poluator

Plimer se declara suparat in special pe felul in care este inteles dioxidul de carbon, rolul sau in viata zilnica si presupusele efecte asupra climatului. El argumenteaza ca procentul dioxidului de carbon in atmosfera se afla la cel mai scazut nivel din ultimele 500 de milioane de ani, iar procentul aflat in atmosfera reprezinta doar 0,001% din cantitatea totala aflata in oceane, roci, sol si diferite forme de viata.

Plimer afirma ca CO2 nu este un poluator, ci o sursa de hrana pentru plante. Plantele consuma dioxid de carbon si elibereaza oxigen, iar activitatea umana contribuie doar intr-o foarte mica masura la prezenta gazului in atmosfera.

‘Oamenii ar trebui sa imbratiseze incalzirea globala’

Concluzia sa este ca, de-a lungul timpului, perioadele de incalzire globala au reprezentat pentru oameni epoci de abundenta, cand civilizatiile au facut salturi uriase.

Epocile glaciare, in schimb, au reprezentat timpuri in care dezvoltarea umana s-a incetinit sau chiar a regresat.

Incalzirea globala, afirma Plimer, este un fenoment pe care oamenii ar trebui sa-l imbratiseze ca un prevestitor al vremurilor bune care vor veni.”[5]

„Pământul devine tot mai verde datorită creşterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă

Deşi cu toţii am auzit de creșterea nivelului de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă care provoacă creşterea temperaturii și a poluării la scară planetară, mai există o consecință a acestui proces care este mai puțin cunoscută şi înţeleasă în prezent.

O echipă internaţională de cercetători, care a studiat datele obţinute cu ajutorul sateliţilor, a constatat că Pământul devine tot mai verde ca urmare a creșterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă. Emisiile ridicate de carbon din ultimele trei decenii au provocat creșterea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe Pământ.

„Noi am reuşit să înţelegem legătura care există între procesul de creştere a suprafeţelor verzi şi cel al fertilizării, provocată de creșterea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, cu ajutorul mai multor modele computerizate care reproduc creșterea suprafeţelor înverzite ce a fost observată cu ajutorul datelor obţinute din sateliţi”, a declarat cercetătorul Ranga Myneni de la Boston University.

Cum stimulează însă poluanții atmosferici creșterea vegetației? Procesul este denumit efectul de fertilizare al carbonului (în engleză „carbon fertilisation effect”) care are loc atunci când frunzele absorb dioxidul de carbon din atmosferă în timpul procesului de fotosinteză. Cu cât nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este mai mare, cu atât plantele cresc mai repede, în special în zonele cu climă caldă.

Deoarece nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este tot mai ridicat, rezultă o creştere a suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe planetă.

„Rezultatele studiului nostru arată că în urma efectului de fertilizare al carbonului din ultimii 33 de ani, suprafaţă împădurită a Pământului a crescut cu aproximativ 18 milioane de metri pătraţi, adică cu o suprafaţă de două ori mai mare decât suprafaţa SUA. Acest fenomen are capacitatea de a schimba în mod fundamental ciclul apei şi al dioxidului de carbon în natură”, a declarat cercetătorul Zaichun Zhu de la Peking University din China.

În prezent vegetația acoperă aproape o treime (32%) din suprafața totală a planetei.

Deşi creşterea suprafeţelor înverzite, care absorb o cantitate tot mai mare de carbon din atmosferă, pare a fi o consecinţă pozitivă pentru mediul înconjurător, oamenii de știință avertizează că acest efect secundar al nivelului ridicat de dioxid de carbon din atmosferă va fi doar temporar și el nu va împiedeca celelalte consecințe negative ale schimbărilor climatice, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, creșterea temperaturilor și a nivelului mării.

„Studiile au arătat că plantele se aclimatizează sau se adaptează la creşterea concentrației de CO2 şi efectul de fertilizare al carbonului se diminuează în timp” a declarat Philippe Ciais de la Laboratory of Climate and Environmental Sciences din Franța.

De asemenea, dioxidul de carbon nu este singurul factor care determină creşterea suprafeţelor verzi ale planetei. Oamenii de ştiinţă afirmă că şi azotul utilizat în îngrășămintele agricole contribuie la acest fenomen, alături de alţi factori.

Rezultatele studiului au fost publicate în Nature Climate Change şi se speră ca ele vor servi ca un alt memento cu privire la importanța reducerii emisiilor de carbon.

„Studiul evidenţiază influența oamenilor asupra funcționării biosferei la nivel global… Creșterea nivelului de CO2 din atmosferă se datorează aproape exclusiv arderii combustibililor fosili și a defrișărilor”, a declarat cercetătorul Pep Canadell de la CSIRO (Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation) din Australia.”[6]

Schimbările climatice nu au nicio legătură cu activitatea umană

„Din ce în ce mai mulți oameni de știință serioși ridică semne de întrebare cu privire la ideea că „schimbările climatice” au vreo legătură cu folosirea combustibililor fosili sau cu activitățile umane. E drept, motoarele cu ardere internă sunt poluante și ne afectează sănătatea, dar în ceea ce privește așa-zisa „încălzire globală”, lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât ni le prezintă elitele mondiale.

Prestigioasa NASA (National Aeronautics and Space Administration) afirmă, de pildă, că schimbările climatice au o altă explicație și anume modificarea orbitei pe care Pământul o descrie în jurul Soarelui.

În anul 1958, NASA a observat pentru prima dată că schimbările orbitei pe care Pământul se deplasează în jurul Soarelui, împreună cu modificare înclinării axiale a Pământului, sunt responsabile de ceea ce climatologii au numit de-a lungul timpului „încălzire globală” sau „schimbări climatice”.

„NASA a ales, însă, să păstreze tăcerea”, scrie Ethan Huff pe site-ul natuiralnews.com, și i-a lăsat pe progresiști să-și difuzeze liniștiți teoriile alarmiste cu privire la faptul că umanitatea riscă extincția dacă nu se iau măsuri urgente, precum reducerea consumului de combustibili fosili, interzicerea ambalajelor de plastic, ba chiar și împuținarea șeptelului mondial de vite.

Teoria care face legatura dintre schimbarea orbitei pământului și schimbările climatice a fost, de altfel, publicată încă din anul 2000 de NASA pe site-ul Earth Observatory. Ea este, însă, mult mai veche și îi aparține savantului sârb Milutin Milankovitch (1879 – 1958), care susținea, cu zeci de ani în urmă, că schimbările climatice nu au absolut nicio legătură cu activitatea umană. Deși NASA a publicat această teorie, presa, politicienii și climatologii mainstream continuă să pretindă că mai avem foarte puțin până în momentul în care planeta va muri din cauza excesului de dioxid de carbon.

Adevărul pare a fi, însă, mai aproape de explicația dată de astrofizicianul sârb Milutin Milankovitch, numită și teoria climatului Milankovitch. Nu de alta, dar variațiile sezoniere și latitudinale ale radiațiilor solare care lovesc pământul în moduri diferite și în diferite momente pot explica, de pildă, glaciațiunile. Mai mult, dat fiind că această teorie datează de zeci de ani (Milankovitch a murit în 1958), este evident că nu poate fi vorba de o teorie închegată pentru a combate propaganda progresistă.

Nu sunt specialist și nu am să intru în amănunte. Sunt, însă, mulți experți care susțin că teoria sârbului este validă. Milankovitch a reușit să creeze un model matematic cuprinzător, capabil să calculeze temperaturile de suprafață ale Pământului de-a lungul vremurilor și a ajuns la o concluzie fermă- clima a fost mereu în schimbare indiferent de activitatea ființelor umane.

Modelul matematic al lui Milankovitch a fost ignorat complet o jumătate de secol după publicare. Apoi, în 1976, după traducerea cărții sale în limba engleză, revista Science a confirmat că teoria lui Milankovitch. În 1982, Consiliul Național de Cercetări al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite a adoptat și ea teoria lui Milankovitch, afirmând că poziționarea Pământului față de Soare are cea mai mare influență asupra condițiilopr climatice.

În majoritatea lor, climatologii, politicienii de stânga, ziariștii și ONG-urile ecologiste continuă să insiste că ambalajele plastice de unică folosință, mașinile, centralele termice și aparatele de aer condiționat pe care le folosiți distrug planeta și singura cale de a o apăra sunt impozitele climatice usturătoare care să forțeze limitarea consumului. „Dezbaterea privind schimbările climatice nu se referă la știință. Este un efort de a impune controlul politic și economic populației de către elită”, a susținut un ziarist invitat să-și spună părerea la emisiunea Radio Hal Turner.

„Este un alt mod de a diviza populația și a întoarce o parte a populației împotriva celeilalte, cu unii care cred în încălzirea globală creată de om și alții care nu cred. Adică divide et impera!”.”[7]

„Prima revoluție globală”, carte manifest a Clubului de la Roma: „Inamicul real este chiar umanitatea”

„În cartea Prima revoluție globală, apărută în anul 1991, autorii Alexander King şi Bertrand Schneider – fondator și respectiv secretar al Clubului de la Roma – expun strategia de supravieţuire pentru secolul XXI, în viziunea elitelor. Dincolo de textele sforăitoare, veţi fi şocaţi să aflaţi că inamicul real împotriva cărora ei fac eforturi să ne unească este chiar… umanitatea!

La pagina 115, găsim următorul paragraf:

„În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu aceste aspecte… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele.

Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și numai prin transformarea atitudinilor și a comportamentului oamenilor acestea pot fi depășite. Atunci, înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea.”

Cartea Prima revoluţie globală este un Raport al Clubului de la Roma şi ne-a fost prezentată de aşa-zişii „iluminaţi” drept „o strategie pentru supravieţuirea mondială în secolul XXI”. Această lucrare propagandistă ne mai spune şi că este nevoie să renunţăm la „paradigma statului-natiune” şi să acceptăm o guvernare mondială pentru a putea supravieţui. Desigur, totul nu este altceva decât o uriaşă minciună. Iar „supravieţuirea” de care vorbesc autorii se referă de fapt la prosperarea elitelor!”[8]

Agenda 2030: Cele 17 obiective pe care ONU dorește să le atingă până în 2030

„Vestitul document Agenda 21 s-a transformat în Agenda 2030, în anul 2015. Acest document descrie nimic altceva decât preluarea de către un guvern mondial a fiecărei națiuni de pe planetă. „Obiectivele” enunțate sunt, de fapt, cuvinte cod pentru agenda unui guvern fascist corporativ, care va închide omenirea într-un ciclu devastator al sărăciei, în același timp cu îmbogățirea celor mai puternice corporații globaliste precum Monsanto și DuPont.

Limbajul în care este redactat acest document este unul de lemn, anume ales pentru a abate atenția cititorului de la conținutul ascuns al textului, cu toate că la prima vedere obiectivele sunt nobile, umanitare. În limbajul ,,lor”, acest document a fost întocmit pentru ,,realizarea libertății umane”, dar nu explică modul prin care va fi atins acest obiectiv. După cum veți putea observa în continuare, fiecare punct din această agendă ONU se vrea a fi îndeplinit printr-un control guvernamental centralizat și prin dispoziții totalitare care seamănă cu comunismul.

Agenda 2030 – planul de instituire a guvernului mondial

Obiectivul 1 – Sfârșitul sărăciei în toate formele, pretutindeni

Interpretare: A aduce pe toată lumea într-o stare de bunăstare relativă controlată de guvern, prin bonuri de masă, subvenții pentru locuințe și tot felul de bonuri imprimate care îi fac sclavi ascultători ai unui guvern global pe cetățenii planetari. Niciodată nu li se va permite oamenilor să urce în ierarhia socială, ajutându-se singuri. În schimb, vor fi învățați victimizarea în masă și obediența față de un guvern care prevede lunar o „alocație” în bani pentru nevoile de bază, cum ar fi alimente și medicamente. Eticheta promovată este „sfârșitul sărăciei”.

Obiectivul 2 – Sfârșitul foametei, asigurarea securității alimentare și a nutriției îmbunătățite prin promovarea unei agriculturi sustenabile

Interpretare: Invadarea întregii planete cu patente de semințe modificate genetic ale companiei Monsanto, în același timp cu creșterea utilizării erbicidelor mortale în cererea falsă de „creștere a producției” de culturi alimentare. Stimularea ingineriei genetice și crearea de plante modificate genetic, în timp ce nu există nicio idee cu privire la consecințele pe termen lung ale experimentelor de poluare genetică sau ale creării libere de specii modificate genetic, într-un ecosistem fragil.

Obiectivul 3 – Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vârstele

Interpretare: Obligativitatea efectuării a mai mult de 100 de vaccinuri pentru toți copiii și adulții, amenințând părinții cu arestarea și pedeapsa cu închisoarea dacă refuză să coopereze. Împingerea spre utilizarea de medicație grea pe copii și adolescenți în timp ce se deschid programe de „depistare”. Apel la folosirea medicației alopate de masă prin programe de „prevenire”, care să susțină că îmbunătățesc starea de sănătate a cetățenilor.

Obiectivul 4 – Asigurarea unei calități echitabile a educației și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți

Interpretare: Promovarea unei istorii false într-o educație „comună de bază”, sub standardele educaționale, care produce muncitori ascultători, mai degrabă decât gânditori independenți. Nu lasă oamenii să învețe istoria reală, altfel ei ar putea să-și dea seama că nu vor să o mai repete.

Obiectivul 5 – Egalitatea genurilor și împuternicirea tuturor femeilor și fetelor

Interpretare: Incriminarea creștinismului și valorilor lui morale, marginalizarea heterosexualității, demonizarea bărbaților și promovarea agendei LGBT (lesbianism, homosexualitate, bisexualism, transsexualism) pretutindeni. Scopul real nu este niciodată „egalitatea”, ci mai degrabă marginalizarea oricui care exprimă orice caracteristici masculine. Scopul final este de a efemina societatea, creând o acceptare pe scară largă a „ascultării blânde”, împreună cu implementarea ideilor de auto-diminuare a proprietății și de „împărțire” a tot. Pentru că numai energia masculină are puterea să se ridice împotriva opresiunii și să lupte pentru drepturile omului, suprimarea energiei masculine este esențială pentru menținerea populației într-o stare de acceptare pasivă permanentă.

Obiectivul 6 – Asigurarea disponibilității și gestionarea durabilă a apei și canalizării pentru toți

Interpretare: Permite societăților puternice să preia controlul alimentării cu apă în întreaga lume și urcarea prețului prin monopol pentru a „construi noi infrastructuri de livrare a apei”, care să „asigure disponibilitatea”.

Obiectivul 7 – Asigurarea accesului prin prețuri accesibile la energie modernă, fiabilă și durabilă pentru toți

Interpretare: Penalizarea utilizării cărbunelui, gazelor și petrolului în timp ce se împinge în față „energia verde”, prin subvenții pentru start-up-uri în moarte cerebrală conduse de prietenii de la Casa Albă, care merg toate spre faliment în cinci ani sau mai puțin. Start-up-urile de energie verde sunt făcute pentru discursuri impresionante și mass-media, pentru că aceste companii sunt conduse de idioți corupți, mai degrabă decât de antreprenori capabili (luați exemplul subvenționării energiei verzi din factura de energie electrică din România pe care populația o plătește unei companii private; hoție pe față sub imboldul UE, n.b.).

Obiectivul 8 – Promovarea creșterii susținute, durabile și favorabile a producției economice, ocupării depline a forței de muncă și a muncii decente pentru toți

Interpretare: Reglementarea închiderii afacerilor mici cu stabilirea de către guvern a salariului minim, care să fie distribuit tuturor, întregi sectoare ale economiei fiind în stare de faliment. Angajatorii sunt forțați să satisfacă cotele de angajare a lucrătorilor LGBT, respectând nivelurile salariale impuse, într-o economie planificată dictată de guvern. Distrugerea economiei de piață liberă și confiscarea permiselor și licențelor pentru acele companii care nu se supun dictaturii guvernamentale.

Obiectivul 9 – Construirea unei infrastructuri durabile, pentru a promova industrializarea durabilă și încurajarea inovației

Interpretare: Aducerea națiunilor în stadiul de a avea datorii extreme, prin FMI, Banca Mondială. Banii obținuți ca împrumut devin datorie și sunt cheltuiți prin angajarea corporațiilor străine corupte care construiesc proiecte de infrastructură la scară largă, prin care națiunile în curs de dezvoltare se prăbușesc într-o spirală fără sfârșit a datoriilor. A se vedea cartea sau documentarul (pe Youtube) Confesiunile unui asasin economic, de John Perkins, pentru a înțelege detaliile modului prin care acest sistem a fost repetat de nenumărate ori în ultimele decenii.

Obiectivul 10 – Reducerea inegalității între țări

Interpretare: Pedepsirea celor bogați, a antreprenorilor și inovatorilor, confiscarea a aproape tuturor câștigurilor celor care aleg să lucreze și să exceleze. Distribuirea averii confiscate la masele de paraziți umani nelucrători… toate în timp ce se țipă despre „egalitate”!

Obiectivul 11 – Orașele și așezările umane să existe în condiții de siguranță, să fie rezistente și sustenabile

Interpretare: Interzicerea posesiei de arme (valabil în SUA, n.b.), concentrarea armelor în mâinile autorităților pentru ca guvernul să conducă o clasă de lucrători ascultători neînarmați, înrobiți și săraci.

Obiectivul 12 – Asigurarea modelelor de producție și consum durabile

Interpretare: Începerea perceperii taxelor punitive pe consumul de combustibili fosili și a electricității, forțând oamenii să trăiască în condiții din ce în ce mai rele, nivelul de trai asemănându-se cu cel din Lumea a Treia. Utilizarea de campanii cu influență socială la TV, filme și social-media pentru a face de rușine persoanele care folosesc benzină, apă sau electricitate, pentru instituirea unei construcții sociale de turnători și scandalagii care-și denunță vecinii în schimbul unor recompense în credit de alimente.

Obiectivul 13 – Luarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a impactului acestora

Interpretare: Stabilirea unei cote în consumul de energie pentru fiecare ființă umană și începerea sancționării sau chiar a incriminării deciziilor privind ,,stilul de viață”, dacă sunt depășite limitele consumului de energie stabilit de guverne. Institutul de supraveghere totală a persoanelor va avea misiunea de a urmări și calcula consumul de energie pentru fiecare individ. Penalizarea deținerii private a unui vehicul și forțarea maselor să folosească transportul public, în același timp cu supravegherea publică prin camere dotate cu recunoaștere facială ce pot monitoriza și înregistra mișcarea fiecărei persoane în societate, ca într-o scenă desprinsă direct din filmul Minority Report.

Obiectivul 14 – Conservarea și folosirea în mod durabil a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă

Interpretare: Interzicerea selectivă a pescuitului oceanic, împingând aprovizionarea cu alimente într-un deficit extrem și provocând o inflație a prețurilor la produsele alimentare, care pun și mai multe persoane în disperare economică. Incriminarea pescuitului privat cu plasă, toate operațiunile de pescuit oceanic să fie sub controlul planificat al administrației centrale. Permisiunea de a pescui o vor avea doar corporațiile aprobate să desfășoare operațiuni de pescuit oceanic (această decizie bazându-se în întregime pe aprobările unor parlamentari sau oficialități guvernamentale corupte).

Obiectivul 15 – Protejarea, restabilirea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, precum și oprirea și inversarea degradării terenurilor și stoparea pierderii biodiversității

Interpretare: Rularea Agendei 21 și forțarea oamenilor să trăiască în orașe controlate. Incriminarea proprietății private asupra terenurilor, inclusiv ferme de animale și agricole. Controlarea strictă a întregii agriculturi printr-o birocrație guvernamentală corporativă coruptă, ale cărei politici sunt determinate aproape în întregime de către Monsanto. Interzicerea folosirii sobelor cu lemne, a apei de ploaie și a grădinăritului pentru a diminua încrederea în propriile forțe și a impune dependența totală de guvern.

Obiectivul 16 – Promovarea unei societăți pașnice și incluzive pentru dezvoltare durabilă, accesul la justiție pentru toți și construirea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile

Interpretare: Acordarea imunității juridice imigranților ilegali și grupurilor minoritare „protejate”, care vor fi libere să se angajeze în orice activitate ilegală – inclusiv la chemarea deschisă pentru ucidere în masă a ofițerilor de poliție – deoarece aceasta este noua clasă protejată în societate (a se observa evoluția problemei refugiaților și a minorităților din orice stat, n.b.). „Instituții incluzive” înseamnă favorizarea prin structurile de impozitare și acordarea de subvenții guvernamentale corporațiilor care angajează lucrători LGBT sau orice grupuri care sunt favorizate de planificatorii centrali din guvern. Utilizarea IRS (fiscul american) și a altor agenții federale pentru a pedepsi selectiv grupuri nefavorabile prin audituri punitive și hărțuire prin reglementări, toate în timp ce ignoră activitățile criminale ale societăților favorizate, mai ales ale corporațiilor, care sunt aliate elitei politice.

Obiectivul 17 – Consolidarea mijloacelor de punere în aplicare și revitalizare a parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă

Interpretare: Adoptarea unor directive comerciale mondiale care suprascriu legile naționale în timp ce acordă puteri imperialiste nelimitate companiilor precum Monsanto, Dow Chemical, RJ Reynolds, Coca-Cola și Merck. Trecerea pacturilor comerciale mondiale peste parlamentarii unei națiuni și trecerea peste legi de proprietate intelectuală pentru a se asigura că cele mai puternice corporații din lume își vor menține monopolul total asupra medicamentelor, semințelor, produselor chimice și tehnologiei. Anularea legilor naționale și supunerea totală la acordurile comerciale de nivel mondial ale corporațiilor puternice.

Totala înrobire a planetei până în 2030

Documentul ONU spune: „Ne angajăm să lucrăm neobosit pentru punerea în aplicare integrală a acestei Agende până în 2030”.

Dacă ați citi documentul complet și puteți trece dincolo de limbajul specific relațiilor publice, vă veți da seama repede că această agendă a ONU va fi aplicată forțat tuturor cetățenilor lumii, prin invocarea constrângerii guvernamentale. Nicăieri în acest document nu se specifică faptul că drepturile individului vor fi protejate. Nici nu se mai recunoaște existența drepturilor acordate oamenilor de către Creator. Chiar așa-numita Declarație Universală a Drepturilor Omului neagă complet dreptul persoanei la autoapărare, dreptul de a alege tratamentul medical și dreptul de control parental asupra propriilor copii.

ONU a planificat nimic altceva decât o tiranie la nivel global care înrobește toată omenirea, în timp ce face apel la un sistem de „dezvoltare durabilă” și la „egalitate”. Vremurile descrise în cartea lui George Orwell 1984 au sosit. Și totul este lansat sub eticheta frauduloasă a „progresului”.”[9]

SURSE

  1. Fragment din volumul „Razboiul impotriva populației”, de Jacqueline R. Kasun, Ignatius Press, San Francisco, 1988. Cartea a aparut, in cea de-a doua ediție, și in limba romana, la Editura Provita Media, București, in 2008
  2. https://www.culturavietii.ro/2018/10/08/pretul-mare-al-controlului-populatiei-ecologismul-si-economia-dezvoltarii-durabile
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=18282
  4. https://adevarul.ro/news/societate/nu-dioxidul-carbon-incalzeste-pamantul-1_50abef397c42d5a66382c555/index.amphtml
  5. https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-6010038-incalzirea-globala-devenit-noua-religie-elitelor-urbane-din-tarile-dezvoltate-stiinta-australian.htm
  6. https://www.stiintaonline.ro/pamantul-devine-tot-mai-verde-datorita-cresterii-nivelului-de-dioxid-de-carbon-din-atmosfera
  7. https://evz.ro/incalzirea-globala-nu-e-din-vina-omenirii-iata-explicatia-pe-care-elitele-o-ascund.html
  8. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=21751
  9. https://yogaesoteric.net/onu-agenda-2030-este-dezvaluita-modelul-ascuns-pentru-inrobirea-definitiva-a-omenirii-sub-stapanii-corporativi-cei-vicleni-si-nemilosi
  10. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație neguvernamentală de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...