Agenda Globalistă: Grupul Bilderberg, ONU, Globaliștii, Noua Ordine Mondială și Guvernul Mondial

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

„1991 – Preşedintele George Bush Sr. laudă Noua Ordine Mondială într-un mesaj adresat statelor americane: „Ceea ce este în joc este mai mult decât o ţară mică; este o idee mare – o nouă ordine a lumii… care să împlinească aspiraţiile universale ale omenirii, bazată pe principii comune şi domnia legii… Iluminarea a 1000 de puncte de lumină… Vântul schimbării este cu noi acum.”

Iunie 1991 – Liderii lumii se adună pentru o altă întâlnire cu uşile închise a grupului Bilderberg în Baden Baden, Germania. Cu această ocazie, David Rockefeller a afirmat: „Suntem recunoscători celor de la Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor publicaţii de marcă ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi și-au respectat promisiunea de discreţie timp de aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru pentru întreaga lume dacă am fi fost în atenția publică, în toți acești ani. Dar, lumea este acum mult mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre o guvernare globală. Suveranitatea supranaţională a unei elite intelectuale şi a unor bancheri internaţionali este, cu siguranţă, preferabilă autodeterminării naţionale practicată în secolele trecute.”


29 octombrie 1991 – David Funderburk, ambasador SUA în România între anii 1981 și 1985, spune unei audienţe din Carolina de Nord: „George Bush s-a înconjurat de oameni care cred într-o guvernare unică, globală. Ei cred că sistemul sovietic şi cel american converg.”

21 mai 1992 – Într-o cuvântare ținută la întâlnirea grupului Bilderberg de la Evian, Franţa, fostul secretar de stat Henry Kissinger declara: „Astăzi, americanii ar fi revoltați dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea; mâine, ei vor fi recunoscători! Aceasta s-ar petrece mai ales dacă li s-ar spune că există o ameninţare din afară, fie reală fie fabricată, care le pune în pericol propria existenţă. Într-o asemenea situație, toţi oamenii din lume vor insista împreună cu liderii mondiali să fie protejaţi de acest rău. Singurul lucru de care se teme orice om este necunoscutul. Când li se va prezenta acest scenariu, oamenii vor renunța de bună voie la drepturile lor individuale în schimbul protecției garantate de guvernul unic mondial”.


20 iulie 1992 – Revista Time publică articolul „Naşterea naţiunii globale”, de Strobe Talbott, bursier Rhodes, coleg de cameră cu Bill Clinton la Universitatea Oxford, director al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR) precum şi membru al Comisiei Trilaterale, secretar de stat adjunct al preşedintelui Clinton. În articol, el scrie: „Ideea de naţiune aşa cum o înțelegem noi astăzi va fi depășită; toate statele vor recunoaşte o singură autoritate globală… Toate ţările sunt de fapt aranjamente sociale… Nu contează cât de permanente sau sacre ar părea la un moment dat, ele sunt toate artificiale şi temporare… Poate că suveranitatea naţională nu a fost o idee chiar aşa de bună… Dar evenimentele din secolul nostru minunat şi teribil au făcut să câștige ideea înființării unui guvernul mondial.”

1993 – Un al doilea Parlament al Religiilor Lumii este ţinut la Chicago, la 100 de ani după primul. Ca şi prima convenție, acesta urmăreşte să unească toate religiile lumii într-un „tot armonios”, dar doreşte să le facă „să fuzioneze printr-o întoarcere la elementul lor originar”. Credinţele tradiţionale ale religiilor monoteiste, cum ar fi creştinismul, sunt considerate incompatibile cu „iluminarea” individuală şi trebuie alterate drastic.

18 iulie 1992 – Membrul CFR şi al Comisiei Trilaterale, Henry Kissinger, scria în Los Angeles Times referitor la NAFTA (North American Free Trade Agreement): „Ceea ce congresul va avea în faţă nu este un acord obişnuit de comerţ ci arhitectura unui nou sistem internaţional… un prim pas către o nouă ordine mondială”.

1994 – În „Raportul pentru Dezvoltarea Umană”, publicat de Programul ONU pentru Dezvoltare, există o secţiune intitulată „Guvernarea globală pentru secolul 21”. Administratorul acestui program este James Gustave Speth și a fost numit de către Bill Clinton. Propoziţia de început a raportului sună astfel: „Problemele omenirii nu mai pot fi rezolvate de guvernele naţionale. Este nevoie de un guvern mondial. Aceasta se poate realiza cel mai bine prin întărirea sistemului Naţiunilor Unite”.

3 mai 1994 – Preşedintele Bill Clinton semnează Directiva Decizională Prezidenţială 25, şi apoi o declară secretă, astfel că poporul american nu poate vedea ce scrie în acel act. Dar din versiunea prescurtată, înmânată membrilor congresului, reiese că, în anumite situații, preşedintele SUA este autorizat să predea Națiunilor Unite controlul unităţilor armatei americane.

23 septembrie 1994 – Globaliştii își dau seama că din ce în ce mai mulţi oameni încep să se trezească și să realizeze ce se petrece, iar lor le-a mai rămas puțin timp la dispoziție pentru a-și implementa politicile. Luând cuvântul la dineul ambasadorilor ONU, David Rockefeller remarca: „Prezenta fereastră de oportunitate, în care poate fi construită o adevărată ordine mondială pacifistă şi interdependentă, nu va fi deschisă pentru mult timp… Suntem pe punctul unei schimbări globale. Tot ceea ce avem nevoie este o criză majoră adecvată și naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Martie 1995 – Delegaţii ONU se întâlnesc la Copenhaga, Danemarca, pentru a discuta diferite metode de a impune impozite globale oamenilor lumii.

Septembrie 1995 – Revista Popular Science descrie o instalaţie top secret a marinei SUA, numită HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Program), din statul Alaska. Acest proiect trimite unde radio de înaltă frecvență în straturile superioare ale atmosferei. Unul din scopurile programului era de a dezvolta capacitatea de a „manipula vremea locală”, folosind tehnici descoperite de Bernard Eastlund (programul funcţiona din 1990).

27 septembrie 1995 – Are loc Forumul Starea Lumii (State of the World) sponsorizat de Fundaţia Gorbaciov, în localitatea Presidio, San Francisco. Preşedintele fundaţiei, Jim Garisson a prezidat întâlnirea, la care au participat personalităţi de prim rang din lume: Margaret Thatcher, Maurice Strong, George Bush, Mihail Gorbaciov şi alţii. Discuțiile s-au axat în jurul ideii de unitate a omenirii și asupra viitoarei guvernări globale. Sintagma „guvernare globală” este acum utilizată în locul celei de „nouă ordine mondială”, întrucât ultima a devenit o responsabilitate politică, care aprinde spiritele celor care se opun guvernului global.

1996 – ONU publică raportul de 420 de pagini intitulat „Cartierul nostru global”. Documentul trasează un plan pentru „guvernarea globală” și propune organizarea unei conferinţe internaţionale pe această temă în 1998, dată până la care trebuie să fie pregătite tratatele şi acordurile necesare în acest sens, urmând a fi ratificate până în anul 2000.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/o-istorie-veridica-a-noii-ordini-mondiale-ii/

Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație neguvernamentală de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...