ARN-ul mesager chiar poate schimba ADN-ul uman. Vaccinul ARN mesager, inamicul tăcut al celulelor imunitare

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

„Vaccinul ARN mesager, inamicul tăcut al celulelor imunitare

Deși producătorii Pfizer și Moderna neagă cu vehemență acest lucru, studiile arată că modificarea ADN-ului uman prin ARN-ul mesager este foarte posibilă, avertizează medicii. Iar probabilitatea modificării ADN-ului crește cu fiecare doză de vaccin administrată, în condițiile în care imunizarea se va face sezonier.


ARN-ul mesager din vaccin, care este de fapt un ARN identic cu cel viral, dar de natură sintetică, nu ar putea modifica ADN-ul celulei în care intră (limfocitul de exemplu, celula sistemului imunitar), susțin producătorii vaccinurilor Pfizer și Moderna. Și asta pentru că, spun cei care descriu acțiunea vaccinului, acest ARNm va întâlni în celulă un organit celular, numit ribozom, care va citi informația codificată. Cu ajutorul ribozomului, se va realiza traducerea informației genetice, care va duce la generarea unei proteine identice celei virale, acest proces de traducere fiind unicul mecanism posibil. Orice alt mecanism este exclus, spun producătorii.

Teoria a fost însă infirmată chiar înainte de apariția acestor vaccinuri, într-un articol publicat în 2017 în New England Journal of Medicine, intitulat „Mobilele DNA in Health and Disease”, din care reiese clar un scenariu complet diferit, cunoscut de altfel de specialiștii în biologia moleculară, ne spune dr.Oana Mihaela Secară.


”Retrotranspozonii LINE 1, care sunt cunoscuți în lumea medicală, sunt niște fragmente de ADN necodat, care, în anumite condiții, se activează și au capacitatea să codifice o proteină care poate introduce în ADN-ul uman orice ARN mesager, inclusiv pe cel din vaccin. Din cauza activării și codificării proteinei, retrotranspozonii sunt implicați în apariția unor neoplasme și alte boli neurologice. Niciodată nu putem știi cât sunt de activi și ce anume îi determină să se activeze. La HIV, de exemplu, virusul intră în celulă și obligă celula să facă cu totul altceva, dar celula pe care o vizează HIV este celula imunitară”, susține dr. Oana Mihaela Secară.

Mecanismul HIV se poate repeta

Vaccinul anti-Covid, teoretic, când îl injectezi în regiunea deltoidului, în mod normal este preluat de către limfă și dus în prima stație limfatică, axila, unde se găsesc ganglionii axilari, ne mai spune medicul Oana Mihaela Secară.

”Acolo, în acești ganglioni sunt și celulele limfatice, dar și celulele sistemului imunitar și există o probabilitate ca fluidul vaccinal să ajungă exact în aceste zone. Dacă retrotranspozonii sunt activi se va modifica ADN-ul acestor celule și se poate produce exact ce s-a produs la HIV. Probabilitatea este foarte mică. Ei spun că, și dacă s-ar produce, problema nu ar fi atât de mare, pentru că celulele respective care ar fi modificate genetic ar fi imediat recunoscute și distruse. Sunt de acord și cu chestia asta. Problema mea este că în momentul în care venim cu un lanț de vaccinuri ARN mesager, pentru că noi o să facem în fiecare sezon acest vaccin, probabilitățile cresc la fiecare doză. Eu cred că trebuie luat în calcul acest aspect. Chiar dacă probabilitatea este mică, există. Și trebuie menționată în descrierea vaccinului. Și trebuie avută în vedere, mai ales în condițiile în care acest vaccin este încă în faza experimentală, în faza de studiu. Pentru ca informarea populației să fie completă și echidistantă, iar liberul arbitru, respectat în momentul în care se oferă voluntari în studiu”, ne-a mai precizat dr.Oana Mihaela Secară.

Cine își poate asuma riscurile

Medicii spun că vaccinul nu ar trebui administrat populației generale, ci doar persoanelor cu comorbidități grave și celor cu vârste înaintate, evident după cântărirea riscurilor și beneficiilor.

”Poți să ai în față o persoană care are un risc foarte mare de a dezvolta o formă de Covid gravă și să moară. Tu, ca medic, de familie sau specialist, evaluezi cazul în ansamblul lui și te gândești dacă merită să facă vaccinul. Dar dacă acest vaccin peste doi ani sau peste 5 ani îi va determina o boală autoimună? Și atunci te întrebi care ar fi avantajele, care ar fi dezavantajele și s-ar putea ca omul să decidă că este mai bine să se vaccineze. Dar acestea sunt chestiuni care se fac efectiv de către medici. În primul rând ar trebui vaccinați cei care doresc, pentru că sunt unele persoane care vor acest lucru, inclusiv medici, care sunt convinși că vaccinul este foarte bun. După aceea toate celelalte cazuri ar trebui analizate unul câte unul, în toate aspectele, de către medici, împreună cu persoanele respective, care să aleagă. Deci, practic, vârstnicii și persoanele cu comorbidități grave ar trebui să se vaccineze, evident, dacă asta este alegerea lor”, a mai afirmat dr.Oana Mihaela Secară.”[1]

Tehnica vaccinurilor cu ARNm era descrisă de New York Times, în 2015, drept o inginerie genetică ce modifică ADN-ul

“„Ceea ce facem este FUNDAMENTAL DIFERIT de vaccinare”. Tehnica vaccinurilor cu ARNm era descrisă de New York Times, în 2015, drept o INGINERIE GENETICĂ ce MODIFICĂ ADN-ul. David Baltimore, premiat Nobel și pionier al noii tehnologii, despre vaccinurile Covid pe bază de ARNm: „într-o situație pandemică precum aceasta, a folosi o nouă modalitate NU ESTE O IDEE GROZAVĂ pentru că se pot ivi surprize”

Există o adevărată reticență în a descrie tehnologia noilor vaccinurilor covid drept revoluționară – deci și experimentală, cu implicații genetice. În comunicarea publică ni se transmite că tehnologia ARNm este sigură și că ar fi fost folosită deja de 10 ani, fără a se intra însă în detalii: în ce domenii, cu ce impact, pe câți subiecți.

 

Însă, înainte ca vaccinurile ARNm să fie o miză atât de importantă pe fondul urgenței pandemice declarate global, producătorii și jurnaliștii nu erau așa timizi. Vorbeau direct despre terapie genetică și despre periculozitatea folosirii unor astfel de noi tehnologii la producerea de vaccinuri.

Iată, mai jos, două articole, unul din New York Times, din 2015, în care se spune clar că tehnologia vaccinării ARNm este terapie genică și inginerie genetică care duce la modificarea ADN-ului. În acești termeni vorbește și unul dintre oamenii de știință pionieri ai noii tehnologii, premiatul Nobel David Baltimore, recunoscut ca predecesor al cercetărilor ce au dus la noile vaccinuri covid, dar care, culmea, în 2020, era sceptic că ar fi o idee bună folosirea acesteia în contextul pandemic, cu toate că recunoștea oportunitatea de a dezvolta mai rapid un vaccin: „într-o situație pandemică precum aceasta, a folosi o nouă modalitate NU ESTE O IDEE GROZAVĂ pentru că se pot ivi surprize”. 

 

De asemenea, în acest interviu din primăvara lui 2020, David Baltimore era convins că e mult prea devreme pentru dezvoltarea unui vaccin covid.

Celălalt articol a apărut în Statnews, 2017, și este despre Moderna, care tocmai fusese lăsată baltă de un partener din cauza aplicațiilor sale mult prea „îndrăznețe” din același domeniu.

Între timp, în doar trei ani, de la tehnologie prea îndrăzneață și periculoasă pentru a fi testată (!) pe oameni, Moderna (ca și Pfizer, dar și alți producători) a ajuns producător de vaccin autorizat (e drept, experimental) în masă, iar la nivelul limbajului nu doar că nu se discută de „terapie genică” sau „inginerie genetică”, ci se consideră că dacă atribui așa ceva noilor vaccinuri sau afirmi despre ele că modifică ADN-ul, faci „teoria conspirației”.

New York Times:
Protecție fără vaccin
Carl Zimmer, 9 martie 2015

Luna trecută, o echipă de oameni de știință a anunțat ceea ce s-ar putea dovedi a fi un enorm pas înainte în lupta împotriva H.I.V.

Oamenii de știință de la Scripps Research Institute au declarat că au dezvoltat un anticorp artificial care, odată ajuns în sânge, se prinde de virus și îl inactivează. Molecula poate elimina H.I.V. din maimuțele infectate și le poate proteja de viitoare infecții.

Dar acest tratament nu este un vaccin în sensul obișnuit al termenului. Prin livrarea genelor sintetice în mușchii maimuțelor, oamenii de știință în esență reprogramează animalele pentru a rezista bolilor. Cercetătorii testează această nouă abordare nu doar împotriva H.I.V., ci și a Ebola, a malariei, a gripei și a hepatitei.

„Cerul este limita”, a spus Michael Farzan, imunolog la Scripps și autorul principal al noului studiu.

Dr. Farzan și alți oameni de știință speră din ce în ce mai mult că această tehnică va oferi protecție pe termen lung împotriva bolilor acolo unde vaccinurile au eșuat. Primul studiu la om bazat pe această strategie – numită imunoprofilaxie prin transfer de gene, sau I.G.T. – este în curs de desfășurare și sunt planificate altele câteva noi.

„Ar putea revoluționa modul în care ne imunizăm împotriva amenințărilor la adresa sănătății publice în viitor”, a spus dr. Gary J. Nabel, șef științific al Sanofi, o companie farmaceutică care produce o gamă largă de vaccinuri.

Dacă I.G.T. va avea succes este încă o întrebare deschisă. Cercetătorii trebuie să evalueze în continuare siguranța și eficacitatea acesteia la om. Iar perspectiva aplicării ingineriei genetice asupra oamenilor pentru a-i reprograma astfel încât să reziste bolilor infecțioase poate ridica îngrijorări în rândul pacienților.

„Realitatea este că șuntăm sistemul (în original : „touching third rails” – atingerea unei a treia șine poate duce la electrocutare ; utilizarea ca metaforă se referă la riscul de „sinucidere politică” cu care se va confrunta o persoană prin asocierea cu o anumită cauză, subiect sau subiect având un caracter extrem de controversat sau ofensator), prin urmare, va fi nevoie de o explicație”, a spus dr. David Baltimore, laureat al premiului Nobel și virolog la Caltech, care testează I.G.T. împotriva unui număr de boli.

Vaccinurile convenționale fac sistemul imunitar să învețe cum să producă anticorpi introducând agenți patogeni slăbiți sau morți, sau doar fragmente moleculare ale acestora. Celulele noastre imune produc o serie de anticorpi, dintre care unii pot combate aceste infecții.

În unele cazuri, acești anticorpi oferă o apărare puternică. Vaccinarea împotriva bolilor precum variola și rujeola poate duce la o protecție aproape completă.

Dar împotriva altor boli vaccinurile convenționale deseori nu reușesc să producă anticorpi eficienți. H.I.V., de exemplu, prezintă atât de multe tulpini, încât un vaccin care poate proteja împotriva uneia nu va funcționa împotriva altora.

I.G.T. este cu totul diferită de vaccinarea tradițională. Este, în schimb, o formă de terapie genică. Oamenii de știință izolează genele care produc anticorpi puternici împotriva anumitor boli și apoi sintetizează versiuni artificiale. Genele sunt plasate în viruși și injectate în țesutul uman, de obicei în mușchi.

Virușii invadează celulele umane cu sarcinile lor utile de ADN, iar gena sintetică este încorporată în ADN-ul propriu-zis al destinatarului. Dacă totul merge bine, noile gene instruiesc celulele să înceapă să producă anticorpi puternici.

Dr. Michael Farzan, imunolog la Scripps Research Institute, a contribuit la dezvoltarea unui anticorp artificial care a inactivat H.I.V. la maimuțe.

Ideea de dezvoltare a I.G.T. a apărut în timpul luptei împotriva H.I.V. La câțiva oameni s-a dovedit că unii anticorpi împotriva H.I.V. se dovedesc a fi extrem de puternici. Așa-numiții anticorpi larg neutralizanți se pot fixa pe mai multe tulpini diferite de virus și le pot împiedica să infecteze celule noi.

Dr. Philip R. Johnson, șef științific al Spitalului de Copii din Philadelphia și virusolog la Universitatea din Pennsylvania, a avut o idee: De ce să nu încercăm să oferim anticorpi neutralizanți pe larg tuturor?

La acea vreme, Dr. Johnson și alți cercetători experimentau terapia genică pentru tulburări precum hemofilia. Cercetătorii au aflat cum să încarce genele în viruși și să le convingă să invadeze celulele, iar dr.-lui Johnson i-a venit ideea să folosească această strategie pentru a introduce gena unui anticorp puternic în celulele pacientului.

După ce celulele au început să producă anticorpi, pacientul efectiv ar fi „vaccinat” împotriva unei boli.

Ideea a reprezentat o nouă direcție radicală pentru terapia genică. Până atunci, cercetătorii s-au concentrat pe vindecarea tulburărilor genetice oferind versiuni funcționale ale genelor defecte. I.G.T., pe de altă parte, ar proteja oamenii sănătoși de bolile infecțioase.

Însă nu există nicio garanție că această terapie va avea succes. În primul rând, cel mai bun virus pe care dr. Johnson l-a avut la dispoziție pentru eliberarea genelor a funcționat doar pentru a invada celulele musculare – care, în mod normal, nu produc niciodată anticorpi.

În 2009, dr. Johnson și colegii săi au anunțat că tehnica a funcționat până la urmă. În experimentul lor, au căutat să protejeze maimuțele de S.I.V., o versiune a H.I.V. de care suferă primatele. Pentru a face acest lucru, au folosit viruși pentru a trimite gene puternice în mușchii maimuțelor.

Celulele musculare au produs anticorpi S.I.V., așa cum sperau dr. Johnson și colegii săi. Apoi au infectat maimuțele cu S.I.V. Oamenii de stiintă au descoperit că maimuțele au produs suficienți anticorpi în mușchi pentru a le proteja de infectii S.I.V. Fără procedura I.G.T., maimuțele ce au primit virusul au murit.

(…) „Ocolim sistemul imunitar, mai degrabă decât să încercăm să stimulăm sistemul imunitar”, a spus dr. Baltimore. „Deci, ceea ce facem este fundamental diferit de vaccinare, deși rezultatul final este destul de similar”.

Gary W. Ketner, microbiolog la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg, a fost intrigat de rezultatele doctorului Baltimore și s-a întrebat dacă I.G.T. ar putea fi folosit împotriva unei alte boli importante care a ocolit vaccinurile: malaria.

Dr. Ketner, Dr. Baltimore și colegii lor au găsit un anticorp puternic împotriva malariei și au folosit un virus pentru a livra gena în șoareci. În august anul trecut (n.tr. 2014), aceștia au raportat că atunci când țânțarii ce purtau malarie au înțepat șoarecii, până la 80% dintre animalele tratate au fost protejate.

„Este încurajator”, a spus dr. Ketner. „Este bine pentru o primă încercare cu o metodă neprobată științific, dar ar trebui să dea rezultate mai bune”. Acum, dr. Ketner caută anticorpi mai buni care să ofere mai multă protecție cu o doză mai mică.

Aceste experimente sugerează că anticorpii creați de I.G.T. ar putea ajuta în cazul bolilor care au rezistat vaccinurilor zeci de ani. Alte studii sugerează că I.G.T. ar putea ajuta, de asemenea, împotriva focarelor bruște apărute în viitor.

Dr. James M. Wilson, patolog la Universitatea din Pennsylvania, și colegii săi au investigat utilizarea terapiei genice pentru tratarea fibrozei chistice prin administrarea de gene în celulele care căptușesc căile respiratorii ale pacienților. S-a gândit că mulți viruși cu răspândire rapidă, precum gripa și SARS, atacă și ei aceleași celule.

În 2013, dr. Wilson și colegii săi au raportat că virușii care transportă gene de anticorpi în celulele căilor respiratorii pot permite șoarecilor și dihorilor să lupte împotriva unei game largi de tulpini de gripă. De atunci, el și colegii săi au testat I.G.T. împotriva altor viruși care cauzează focare mortale – inclusiv Ebola.

Dr. Wilson și colegii săi au făcut echipă cu Mapp Biopharmaceutical, o companie care a dezvoltat un anticorp împotriva Ebola numit ZMapp. Oamenii de știință au sintetizat o genă pentru anticorpul ZMapp și au livrat gena în mușchii șoarecilor. Experimentele sunt doar în stadiile incipiente, dar „avem date încurajatoare”, a spus dr. Wilson.

Pentru dr. Johnson, interesul în creștere pentru I.G.T. este îmbucurător. „Începe să prindă, dar cu siguranță nu a devenit mainstream”, a spus el. Acest lucru pare să se schimbe, și încă repede.

În februarie anul trecut, Dr. Johnson a început primul studiu clinic al I.G.T. la oameni. Echipa sa a plasat gene de anticorpi H.I.V. în mușchii voluntarilor pentru a vedea dacă tratamentul este sigur. Cercetătorii se așteaptă să finalizeze colectarea rezultatelor în această primăvară. „Suntem optimiști. Suntem plini de speranță”, a spus dr. Johnson.

Dr. Wilson se pregătește să testeze I.G.T. împotriva gripei mai târziu în acest an.

Nu există nicio garanție că succesele din studiile pe animale pot fi reproduse la oameni. „Oamenii nu sunt doar niște șoareci mai mari”, a spus dr. Ronald G. Crystal, președinte al medicinei genetice la Weill Cornell Medical College.

Sistemele imune umane pot ataca anticorpii artificiali sau virușii care îi furnizează, distrugându-le protecția. Sau celulele musculare ar putea produce prea mulți anticorpi, deoarece nu au încorporat sistemul de reglare pe care îl au celulele imune.

Dr. Farzan și alți cercetători investighează întrerupătoarele moleculare care pot opri producția de anticorpi sau pot ajusta doza lor. „Dacă vrem cu adevărat să vedem această tehnică înflorind, avem nevoie de comutatoare de reglare”, a spus el.

În ciuda îngrijorărilor persistente cu privire la I.G.T., dr. Nabel spune că rămâne optimist. „Există probleme de siguranță care trebuie soluționate, dar există modalități logice de abordare a acestora”, a spus el.

Bioeticienii nu prevăd obstacole etice majore pentru I.G.T., deoarece se bazează pe terapia genică, care a fost dezvoltată de mai bine de 30 de ani. „Nu mi se pare o deviere radicală”, a declarat Jonathan Kimmelman, profesor asociat la Universitatea McGill.

 

Totuși, dr. Baltimore spune că el anticipează că unii oameni ar putea să aibă rețineri față de o strategie de vaccinare care înseamnă modificarea propriului ADN, chiar dacă această tehnică poate preveni o boală potențial fatală.

„Dar sentimentul meu, ca om de știință, este că avem responsabilitatea să aducem în spitale o tehnică despre care credem că va aduce îmbunătățiri”, a spus el.”[2]

Cercetătorii Harvard spun că vaccinurile anti-COVID-19 ar putea altera permanent ADN-ul genomic uman

În decembrie 2020, o echipă de cercetători de la Universitatea Harvard și de la Institutul de Tehnologie de la Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) a realizat un studiu care demonstrează că ARN-ul virusului SARS-CoV-2 poate fi transcris invers în celulele umane, aceste secvențe putând fi integrate în genomul uman. Descoperirea este de maximă importanță pentru lămurirea dilemei din mediile științifice, dacă există sau nu riscul ca ARN-ul mesager din noile vaccinuri anti-COVID să pătrundă în nucleul celulelor și să modifice ADN-ul.
Cum funcționează ARN-ul mesager în condiții normale? „Transcrie” informația genetică a unei catene de ADN, după care călătorește în afara nucleului până la citoplasmă, unde „traduce” citoplasmei instrucțiunile despre proteinele pe care trebuie să le producă, urmând apoi a se descomne. Spre deosebire de ARN-ul mesager natural, ARN-ul mesager sintetic al noilor vaccinuri este expediat direct în citoplasmă unde „traduce” instrucțiunile de producere a proteinei Spike.

Potrivit Agenției de Sănătate Publică a Statelor Unite (Centers for Disease Control and Prevention – CDC) și după cum afirmă[1] foarte mulți specialiști în noile vaccinuri, rolul ARN-ului mesager s-ar opri aici, în faza „traducerii”, fiind descompus imediat după ce a transmis informațiile, deci înainte de a avea timp să pătrundă în nucleu. Vaccinurile pe bază de ARN-mesager „nu afectează, nici nu interacționează în vreun fel cu ADN-ul”, afirmă oficialii CDC, pentru că, spun ei, ARNm „nu poate pătrunde în nucleul celulei, unde se află ADN-ul”. Așa este oare?

În decembrie 2020, un grup de oameni de știință de la Universitatea Harvard și de la Institutul de Tehnologie de la Massachesetts (MIT) au prezentat într-un studiu[2] preprint rezultatele unor investigații legate de posibilitatea ca ARN-ul noului Coronavirus să fie transcris invers de către organism. Cercetătorii își justifică demersul prin faptul că „au fost surprinși să vadă că un număr considerabil dintre cei ce s-au vindecat de COVID-19 au avut rezultate pozitive la testele PCR mult timp după vindecare”. Descoperirea-cheie este că ARN-ul virusului SARS-CoV-2 „poate fi transcris invers în celulele umane” și că „aceste secvențe de ADN se integrează în genomul celulei” (fenomen numit retro-integrare).

Într-o recenzie[3] a studiului amintit, Dr. Doug Corrigan, specialist în Biochimie și Biologie moleculară, observă că această descoperire este foarte importantă pentru modul în care funcționează vaccinurile pe bază de ARN-mesager, care, la fel ca virusul sălbatic, ar putea altera permanent ADN-ul genomic prin transcriere inversă. Fenomenul presupune că nu doar ADN-ul poate da instrucțiuni ARN-ului (transcriere), ci are loc și procesul invers, în care enzimele numite transcriptaze inverse convertesc ARN-ul în ADN (transcriere inversă), făcând ca ARN-ul să fie integrat în ADN.

Dovezile prezentate de cercetătorii de la Harvard-MIT arată că enzimele endogene de transcriptază inversă facilitează transcrierea inversă a ARN-urilor Coronavirusului și declanșează integrarea lor în genomul uman. Vestea nu este tocmai îmbucurătoare, pentru că integrarea genomului viral ar putea avea consecințe dramatice pentru celula gazdă, incluzând alterarea genelor, mutageneză inserțională și moarte celulară, potrivit unui studiu din 2012[4]. Studiul Harvard-MIT[5] avertizează că efectele acestui fenomen pot fi foarte serioase, conducând la „un răspuns imun mai sever, cum ar fi furtuna de citokine sau reacții autoimune”, de aceea, se arată în studiu, sunt necesare investigații clinice aprofundate.

Potrivit lui Doug Corrigan, rezultatele cercetării ridică întrebări importante. Cea mai arzătoare ține de timpul cât va rămâne în organism ARN-ul mesager sintetic și va determina producerea proteinei Spike. Lipsesc dovezile științifice care să confirme „că proteina Spike va fi exprimată doar o perioadă scurtă de timp (1-3 zile) după vaccinare, dat fiind că nu este elucidat cât timp va rămâne în organism ARN-ul mesager sintetic al vaccinurilor”, spune el. Mai mult, atrage atenția că ARN-ul mesager sintetic nu funcționează la fel ca ARN-ul mesager natural. După studii îndelungate, de zeci de ani, oamenii de știință au aflat cum să modifice chimic ARN-ul mesager pentru a-i crește stabilitatea și longevitatea. Astfel, ARN-ul sintetic „rămâne în celulă mai mult decât ARN-ul viral sau decât ARN-ul pe care celulele noastre îl produc în mod normal pentru producerea normală de proteine”. În plus, ARN-ul sintetic, fiind conceput pentru a fi mai eficient în procesul de „traducere”, poate face ca efectele negative să fie mai frecvente și mai pronunțate în comparație cu virusul natural.

Multe întrebări rămân fără răspuns. De pildă, ce procese va declanșa vaccinul la persoanele care au făcut COVID și au deja genomul modificat de ARN-ul virusului sălbatic? Oare vaccinul nu va declanșa un răspuns imun sever ca reacție la informația că virusul „a trecut pe acolo”? Cum va reacționa organismul celor vaccinați la interacțiunea cu virusul sălbatic? Toate acestea sunt întrebări care nu au primit încă răspunsuri definitive, pe care sperăm să le elucideze cercetările viitoare.”[3]

SURSE

  1. https://www.national.ro/coronavirus/alerta-medicala-arn-ul-mesager-chiar-poate-schimba-adn-ul-uman-720379.html
  2. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/ceea-ce-facem-este-fundamental-diferit-de-vaccinare-tehnica-vaccinurilor-cu-arnm-era-descrisa-de-new-york-times-in-2015-drept-o-inginerie-genetica-ce-modifica-adn-ul-david-baltim
  3. https://www.imuno-medica.ro/noutati/Cercetatorii%25C2%25A0Harvard-spun-ca-vaccinurile-anti-COVID-19-ar-putea-altera-permanent-ADN-ul-genomic-uman-29
  4. Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...