Aurul României trebuie păstrat în România!

De ce n-ar fi bine ca aurul să se întoarcă acasă de la Londra? „Păstrarea a 95% din rezerva de aur în țară echivalează cu reducerea cu 95% a credibilității României. Pentru că asta reprezintă rezerva de aur din străinătate alături de cea valutară. Credibilitatea că România își va putea onora obligațiile financiare internaționale asumate. E ca și garanția pe care o depui la bancă atunci când iei un credit, foarte simplist spus“ enumeră un prim motiv un portal de știri sub semnătura unui editorialist foarte apropiat de-a lungul timpului de pozițiile BNR. După cum ar observa și un copil, argumentul e o flotare logică de tot râsul. Pentru că rezervele valutare ale României reprezintă mai bine de 32 de miliarde euro (nici acestea nu se păstrează în țară, cum nici aurul nu este acasă decât în proporție de 40%) în timp ce rezerva de aur de 103 tone valorează la prețul pieții peste 3,8 miliarde euro.

Cu alte cuvinte, editorialistul nostru încearcă să ne convingă că dacă România aduce acasă aur în valoare de 2,2 miliarde euro (60% din tot aurul, cel păstrat la Londra) România va pierde 95% din credibilitatea de care se bucură, deși suma respectivă reprezintă mai puțin de 10% din valoarea rezervelor valutare care tot afară stau. De fapt, cei 95% sunt o referire la proiectul depus de Liviu Dragnea și Șerban Nicolae de la PSD prin care rezervele de aur ale României ar trebui să stea acasă în proporție de 95%.

BNR a mai fost obiectul criticilor privind modul în care gestionează rezerva de aur. Mai exact, unii nu înțelegeau cum de BNR depozitează aurul gratis la Londra în vreme ce alții pot încasa niște bani pentru acest tip de plasament. Iată cum explica BNR, prin gura arbitrajistului său situația („Șapte lucruri ogligatoriu de știut despre aurul României“, HotNews, autor Dragoș Popescu). „Pentru păstrarea în custodie, custodele – în acest caz Banca Angliei – nu remunerează pe cel căruia îi prestează servicii. Ca atare, Banca Angliei nu plătește dobândă pentru aurul aflat în custodie nici unui client, fie bancă centrală sau comercială. (..) Aurul aflat în custodie la Banca Angliei aparține în continuare României – și nu poate fi folosit decât la instrucțiunile exprese ale Băncii Naționale a României. O eventuală valorificare a stocului de aur ar implica o formă sau alta de înstrăinare, chiar dacă rămâne depozitat la Banca Angliei.

Mai mult, anumite operațiuni ar impune vânzarea aurului și răscumpărarea ulterioară a acestuia pe perioada derulării acestor tipuri de operațiuni, cantitatea de aur nu ar mai apărea în rezervă internațională a României. (…) În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, menționez că plasarea aurului sau a altor active de rezervă în depozite la bănci comerciale sau alte tipuri de instituții financiare, în operațiuni de arbitraj sau de tip speculativ, se face cu un risc – unul din cele mai importante fiind cel de contrapartidă. Materializarea acestui risc ar presupune chiar pierderea cantității de aur plasată la acea contrapartidă“.

Cu alte cuvinte, atât de proști sunt britanicii ăștia de la Banca Angliei încât ne țin aurul pe gratis, suportă ei costurile de depozitare și pază, doar pentru că noi suntem printre băieții buni din Est. Pare plauzibil? Mie nu mi se pare foarte plauzibil și cred că plasamentul are și alte resorturi și alte forme de cointeresare care nu au ajuns încă la cunoștința publicului. Ca să nu mai spunem că argumentul păstrării a 60% din rezerva de aur a României peste graniță drept un eventual colateral în valoare de 2,2 miliarde euro pentru împrumuturile de urgență nu se justifică atunci când ai peste 32 miliarde rezerve valutare care pot sluji foarte bine la asta. Și, de ce ar fi nevoie de împrumuturi de urgență când stai pe 32 miliarde euro?

Să lăsăm la o parte observația că și Tezaurul nostru a plecat la ruși pentru mai mare siguranță și vedem ce s-a ales de el ca și observația că rezervele Venezuelei din Anglia au, mai nou, probleme la returnare când regimul politic nu mai corespunde. Știu, asta nu e cazul nostru, bine plasați în NATO și UE cum suntem… Totuși, de ce atâta panică atunci când cineva vorbește de întoarcerea aurului acasă? De ce motoarele propagandei trebuie turate atât de viguros doar pentru a-l ține departe de România?”[1]