Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul – ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală

by “Creierul este un organ dinamic şi foarte plastic Timp de foarte mulţi ani, de când a fost decoperită celula nervoasă, s-a considerat că fiinţa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naşte şi pe care îi “consumă” pe parcursul vieţii, iar conexiunile între neuroni se realizează […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Creierul este un organ dinamic şi foarte plastic

Timp de foarte mulţi ani, de când a fost decoperită celula nervoasă, s-a considerat că fiinţa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naşte şi pe care îi “consumă” pe parcursul vieţii, iar conexiunile între neuroni se realizează doar în perioada de învăţare şi maturizare a copilului. Multiplele experimente care au luat amploare începând cu anii ’50 – ’60 , au promovat ideea reînnoirii celulelor nervoase şi a multiplicării conexiunilor între neuroni. Dar aceste idei nu au fost larg acceptate în rândul oamenilor de ştiinţă din acele timpuri.


În anii ’60, Maurice Barry Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat de-abia în ultimii ani de către oamenii de ştiinţă. El consideră creierul un organ dinamic şi foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente ştiinţifice riguroase, că neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul. El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte se poate schimba structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Prin simpla învăţare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcţii, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă. Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învăţaţi să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit ştiinţific susţine faptul că orice obişnuinţă bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală


Astfel, a apărut o nouă ştiinţă – biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul– ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment.

Biofeedback-ul implică faptul ca pacientul să îşi asume responsabilitatea propriei sănătăţi, un aspect extrem de important care la ora actuală este promovat doar de medicina naturistă. Pacientul urmăreşte să dobândească capacitatea de a înţelege cum anume mintea şi corpul funcţionează în interdependenţă, producând apoi modificări pe baza acestei înţelegeri. Este nevoie de răbdare şi o voinţă puternică pentru rezolvarea problemei de sănătate. Dar mulţi dintre cei care au aflat de această posibilitate de vindecare la timpul respectiv, şi care nu aveau probleme simple de sănătate – cel mai frecvent exemplu fiind epilepsia, au avut tenacitatea şi dorinţa de a se vindeca prin această modalitate.

Până a se ajunge la validarea ipotezei care a existat iniţial, şi anume că omul îşi poate controla undele cerebrale, s-au făcut experimente ştiinţifice riguroase pe subiecţi voluntari sănătoşi.

Poate un EEG să arate dacă cineva este în stare de interiorizare? După cum s-a observat, multiplele experimente desfăşurate de diferiţi cercetători interesaţi de acest domeniu au arătat că există această posibilitate.

În vremurile de început ale acestor cercetări, subiecţii se antrenau pentru a produce la comandă anumite frecvenţe cerebrale. Joe Kamiya – profesor la Universitatea Chicago, consideră că oamenii nu pot fi văzuţi doar ca o aglomerare de gene şi răspunsuri la stimuli externi. El consideră că fiinţa umană are, sau poate dobândi cu adevărat, controlul deplin şi conştient asupra propriei activităţi cerebrale.

El a schiţat un experiment pentru a afla dacă cineva poate diferenţia, prin percepţie corectă, între diferitele unde cerebrale ale creierului său. Persoana care l-a ajutat l-a acest experiment a fost Richard Bach. Acesta a fost plasat într-o cameră întunecată, cu electrozi amplasaţi în partea posterioară stângă a capului.

Joe Kamiya îi urmărea pe electroencefalograf activitatea cerebrală. Se emiteau diferite tonuri sonore şi se urmărea răspunsul de unde cerebrale. R.Bach era întrebat ce tip de unde erau, prin perceperea obiectivă a stării sale. La început a ghicit doar jumătate din răspunsuri.

Kamiya îi recomandase să fie atent la starea care apare în concordanţa cu undele cerebrale ca răspuns la tonurile emise. În a treia zi de testări, Bach ajunsese să recunoască corect în 85% din cazuri ce unde cerebrale emitea creierul său. În foarte scurt timp, Bach a ajuns un adevărat maestru al detectării tipului de unde pe care le emitea creierul său.

A doua parte a experimentului a constat în intrarea la voinţă a subiectului în stare alfa: când clopoţelul suna o dată, R.Bach intra la voinţă în stare alfa. Dobândise capacitatea chiar de a varia de la frecvenţa alfa cea mai joasă la cea mai înaltă. A fost primul experiment controlat care a demonstrat că undele cerebrale, considerate a fi involuntare, pot fi obiectul controlului voluntar.

Astfel s-a lansat domeniul biofeedback-ului undelor cerebrale. R.Bach spunea că simţea că este în stare alfa când orice imagine din mintea sa dispărea şi când îşi imagina muzica unei orchestre. Alţi subiecţi spuneau că stările asociate undelor alfa apăreau atunci când lăsau mintea liberă, sau când îşi simţeau bătăile inimii, sau când nu mai gândeau.

La momentul respectiv, Kamiya nu a sesizat importanţa experimentului; dorea doar să vadă dacă oamenii îşi pot controla undele cerebrale. În lucrarea pe care a publicat-o ulterior în Psychology Today, în 1968, Kamiya afirma că „decât să înghiţi un tranchilizant, mai bine îţi induci starea de linişte prin metoda pe care am utilizat-o în experimentele noastre”.

Tot în perioada respectivă, testele realizate de Elmer Green prin înregistrarea activităţii cerebrale a unui yoghin în timpul meditaţiei, au arătat că aceasta era caracterizată de apariţia spontană a undelor alfa. De asemenea s-a observat că acesta putea să se „mişte” rapid între diferitele frecvenţe cerebrale. Această flexibilitate este un semn distinctiv al fiinţelor cum ar fi sfinţii şi yoghinii, după cum au arătat testele realizate de Green.

Poate nu toate fiinţele umane sunt înclinate să practice meditaţia yoghină, dar există posibilitatea să înveţe să îşi controleze activitatea cerebrală, prin biofeedback, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Ne putem întreba totuşi cât de uşor se poate învăţa acest control asupra undelor cerebrale? Un exemplu ar fi experimentele realizate de Sterman. În 1965, acest cercetător a început o serie de experimente pe animale de laborator. Cu ajutorul unui lot de pisici a reuşit să demonstreze capcacitatea acestora de a învăţa să îşi inducă unde de o anumită frecvenţă specifică, 12 – 15Hz, condiţionat – nu primeau ceva delicios de mâncare dacă nu erau în stare alfa. Nu credem ca unei fiinţe umane îi este mai greu decât unei pisici să dobândească acelaşi control, cu diferenţa că în cazul fiinţei umane aceasta se face la voinţă. Richard Bach a arătat cu prisosinţă capacitatea noastră de a ne alege la voinţă stările.

Toate studiile ştiinţifice finanţate de către autorităţile SUA, referitoare la biofeedback, au fost sistate, fără a se da prea multe explicaţii, în momentul în care s-a certificat eficacitatea acestei terapii. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeţi acestei întrebări. Ţineţi cont doar de faptul că firmele farmaceutice câştigă foarte mult din comercializarea medicamentelor pentru bolile aşa-zis incurabile.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4953
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro