Călătoria în timp necesită o anumită pregătire a fiinţei prin schimbarea nivelului său de vibraţie

Distribuie!

„de Zoltan Marosy

Posibilitatea de a călători în trecut şi, de ce nu, în viitor a fost multă vreme privită ca o simplă fabulaţie a unor autori mai mult sau mai puţin talentaţi. Astăzi însă este studiată cu toată atenţia de parapsihologie. Nici fizica nucleară nu a rămas insensibilă. Încă de pe la jumătatea secolului al XX-lea, Einstein însuşi a făcut descoperiri semnificative în acest domeniu. Dar totul a fost păstrat în mare secret pentru generaţiile viitoare, mai lucide poate, mai înţelepte…


Până atunci trebuie totuşi să ne pregătim. Iar umanitatea nu poate înţelege incursiunile în timp până nu cunoaşte adevărată natură a timpului.

Coranul descrie călătoria pe care a făcut-o profetul Mahomed împreună cu arhanghelul Gabriel în spaţiile subtile ale Cerului şi Infernului. Sunt relatări despre salturi succesive în diferitele lumi ale astralului, salturi care se făceau instantaneu. Cu toate că întregul drum a durat destul de mult, la întoarcere Mahomed a constatat că în lumea fizică trecuseră doar câteva minute. Aşadar, cel care studiază Coranul are o certitudine: călătoria în timp este o modalitate de cunoaştere, o şansă de a întâlni îngerii şi arhanghelii.


Cartea sacră a Islamului nu este singulară, asemenea istorisiri se regăsesc şi în epopeea lui Ghilgameş, mult mai veche decât Coranul şi Biblia. În miturile sumeriene, eroul Ghilgameş întâlneşte numeroşi zei în drumul său către nemurire. Ei îl poartă aproape un an prin locuri misterioase, iar la întoarcere realizează că au trecut doar câteva zile.

Nimic mai mult decât poveşti? În câteva tratate yoghine, secrete în mare parte, sunt pomenite tehnici clare şi concrete prin care poţi să înveţi cum să călătoreşti în timp.

O trăire de neuitat

Majoritatea oamenilor au tendinţa de a ridiculiza acest subiect, pentru că celor care cunosc explicaţia ştiinţifică şi o prezintă le lipseşte veriga spiritualitate. Parapsihologia, în schimb, tratează foarte serios aceste realităţi şi caută să clarifice anumite aspecte ale călătoriilor temporale.

Spontane sau nu, acestea sunt întotdeauna precedate de un sentiment viu şi deosebit al întregirii fiinţei. Relatări ale unor persoane diferite prezintă asemănări şocante în privinţa sentimentelor şi a trăirilor extrasenzoriale.

Simpla neîncredere nu schimbă adevărul etern, ci doar îl acoperă, amâna acceptarea sa. Iar pentru moment se dovedeşte semnificativ studiul comportamentului celor care se confruntă cu asemenea fenomene.

La începutul anilor ’60 un grup de turişti a vizitat Rievaulx Temples – nişte clădiri din secolul al XVIII-lea, foarte aproape de Mănăstirea Rievaulx din Yorkshire, Anglia. Lisa, o adolescentă din grup, se bucura de seara aceea de vară şi discuta cu o doamnă mai în vârsta, în timp ce se plimbau în jurul clădirilor.

„Dintr-o dată m-am simţit de parcă eram înfăşurată în vată”, îşi aminteşte Lisa. „Nu mai puteam auzi ce îmi spunea prietena mea, cu toate că desluşeam ca prin ceaţă mişcarea buzelor ei. Părea că înaintăm amândouă cu încetinitorul şi eram conştientă că nu mai era nimeni în jur, cu toate că, în urmă cu doar câteva clipe, o parte din membrii grupului fuseseră cu noi.

Nu se auzea niciun sunet, cu excepţia unui bâzâit uşor şi a unui zgomot ce aducea cu tropăitul potcoavelor de cal. O trăsură urcă spre clădiri pe drumul din spatele nostru. Un bărbat şi o femeie îmbrăcaţi în haine de epocă (ulterior, din descrierile ei s-a dovedit că era moda secolului al XVIII-lea) au trecut în linişte pe lângă noi, ţinându-se de mâna, ca şi când nu ne-ar fi văzut.

Aproape imediat a fost ca şi cum vraja s-ar fi rupt şi tovarăşa mea mi-a propus într-un mod cum nu se poate mai pământesc şi mai real să mergem să luăm ceaiul. Ea nu văzuse şi nu simţise nimic neobişnuit, dar eu cu siguranţă aveam nevoie de ceaiul acela, ca să-mi revin din starea în care mă aflam.”

Această relatare simplă este nesemnificativă pentru unii, însă ascunde un indiciu foarte important. Călătoria în timp necesită o anumită pregătire a fiinţei prin schimbarea nivelului său de vibraţie. Practicanţii LAYA YOGA relatează deseori asemenea stări în care simt aerul vătuit, iar un soi de energie îi delimitează parcă de mediul înconjurător.

Este ca şi cum acest fluid invizibil produce în asemenea momente o alunecare în non-timp a întregii fiinţe. Starea de pace care apare în meditaţiile profunde este fundalul care permite subiectului să intre în legătură cu profunzimile sale într-un mod ce nu se poate face în starea normală de conştiinţă.

O persoană care meditează profund, trece printr-o etapă în care nu mai percepe timpul şi trecerea sa. Acest sentiment este viu şi trăirea în sine nu se uită. Iar aceste trăiri sunt aceleaşi, chiar dacă subiectul este sau nu familiarizat cu procesul de translaţie temporală sau de meditaţie profundă. O uşă se deschide, indiferent dacă cel care apasă pe clanţă este gazda sau o altă persoană. Se deschide atunci când există cheia potrivită.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/ultima-frontiera-calatoria-in-timp-este-un-salt-in-non-timp

Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație neguvernamentală de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...