Cazul “torționarului” Augustin Lazăr și cum încearcă presa globalistă să-l apere

by “Operaţiunea „Spălarea torţionarului Augustin Lazăr” Aşa cum era de prevăzut, în urma dezvăluirilor care-l incriminează pe Procurorul general Augustin Lazăr, a apărut imediat şi o „armată” de avocaţi ai diavolului, care încearcă spălarea imaginii sale publice, astfel încît „torţionarul” să pară un biet mieluşel în curtea Sistemului comunist pe […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Operaţiunea „Spălarea torţionarului Augustin Lazăr”


Aşa cum era de prevăzut, în urma dezvăluirilor care-l incriminează pe Procurorul general Augustin Lazăr, a apărut imediat şi o „armată” de avocaţi ai diavolului, care încearcă spălarea imaginii sale publice, astfel încît „torţionarul” să pară un biet mieluşel în curtea Sistemului comunist pe care l-a slujit.


Deşi Augustin Lazăr a recunoscut că în 1985 şi 1986 a fost preşedintele comisiei de liberare condiţionată din Penitenciarul Aiud, spălătorii de cadavre încearcă, totuşi, să-i scoată petele din biografie în ciuda evidenţelor şi nu se dau în lături să sfideze realitatea, chiar dacă propriile lor argumente nu fac altceva decît să-l incrimineze şi mai mult pe Augustin Lazăr.

Iată, de pildă, demersul Ioanei Ene Dogioiu, postat pe „Ziare.com”, preluat imediat de mai multe site-uri. Cunoscuta apărătoare a Sistemului se foloseşte de o declaraţie a disidentului Radu Filipescu, deţinut politic la Aiud, închisoarea în care şi-a ispăşit pedeapsa şi disidentul Iulius Filip, fără să-şi dea seama că nu face altceva decît să confirme vinovăţia lui Augustin Lazăr, nicidecum s-o înlăture. Iată declaraţia lui Radu Filipescu, reprodusă de Ioana Ene Dogioiu:


Ce spune, de fapt, Radu Filipescu? Că acea Comisie din penitenciar, care decidea dacă dosarul de liberare condiţionată era sau nu trimis la instanţă, se întrunea fără ca deţinutul să fie anunţat, să i se ceară părerea în susţinerea cauzei sale şi – lucrul cel mai important – NICI MĂCAR NU ERA ANUNŢAT CĂ S-A DECIS AMÎNAREA LIBERĂRII CONDIŢIONATE! Asta spune Radu Filipescu: „Noi habar nu aveam de comisii locale, nici nu primeam actele! Orice găină poate pricepe că dacă deţinutului nu i se comunica nici întrunirea comisiei, nici faptul că liberarea sa a fost amînată, nu avea cum să se adreseze instanţei!

Noi am publicat în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/mars-acasa-tortionar-nenorocit/) cadrul legal după care îşi desfăşurau activitatea aceste comisii din penitenciare, prevăzut de Legea 23/1969, pe care şi Augustin Lazăr, dar şi „avocaţii” lui de ocazie, îl ignoră cu bună ştiinţă. Articolele 27 şi 28 reglementau procedura „liberării condiţionate”, precizînd explicit:

Suprapunînd declaraţia lui Radu Filipescu peste aceste prevederi legale, este la mintea cocoşului că, în cazul în care deţinutului nu i se comunica decizia luată de Comisie, privind respingerea cererii de liberare codiţionată şi dreptul acestuia de a se adresa instanţei, TOŢI MEMBRI COMISIEI ÎNCĂLCAU LEGEA! Dintre toţi, Augustin Lazăr era cel mai vinovat: pe de o parte pentru că, în calitate de procuror, trebuia să asigure legalitatea deciziilor comisiei, iar, pe de altă parte, pentru că, în calitate de preşedinte al comisiei, trebuia să împiedice comiterea unui atît de grav abuz, indiferent cine a dispus prin culise ca Iulius Filip să rămînă în puşcărie!

Cu alte cuvinte, declaraţia lui Radu Filipescu nu face altceva decît să confirme tortura psihică la care a fost supus disidentul Iulius Filip, prin faptul că i s-a prelungit detenţia în mod abuziv, fiind supus la torturi fizice şi psihice de neimaginat! Iar pentru acest gen de tortură Augustin Lazăr nu mai poate face altceva decît să-şi dea demisia din funcţia de Procuror general şi să ceară scuze victimei sale, nu să spere că „Operaţiunea de albire” a lui, demarată de oamenii Sistemului, va reuşi.

Şi, ca în orice manipulare de acest fel, „avocaţii” de ocazie ai lui Augustin Lazăr apelează şi la metoda distragerii atenţiei publicului de la obiectul principal, aducînd în prim plan o temă falsă. În acest caz, ei vorbesc despre un colonel Lazăr, care era CI-stul de la Aiud, ca şi cînd noi, cei care vorbim despre Augustin Lazăr, l-am confunda pe Procurorul general cu colonelul de Securitate! În realitate, nici noi, nici cei de la „Lumea justiţiei” şi nici cei de la „Antena 3” nu l-am acuzat pe Augustin Lazăr că ar fi fost „securistul” din penitenciar, ci l-am identificat ca fiind procurorul care prezida comisia de liberare condiţionată, lucru, de altfel, recunoscut chiar de Augustin Lazăr!

Ce nu înţeleg, sau se prefac că nu înţeleg, aceşti apărători ai Sistemului este că, nu întîmplător, după Revoluţie, cînd se presupune că s-a instaurat democraţia, legislaţia a fost schimbată înlăturîndu-se cîteva prevederi specifice dictaturii, astfel încît abuzurile din vremea comunismului, precum cele comise şi de Augustin Lazăr, să nu mai fie posibile.

În acest sens, potrivit Legii 254/2013, procurorul nu mai este preşedintele Comisiei de liberare condiţionată, ci un judecător. De asemenea, azi deţinutul se poate prezenta în faţa comisiei pentru a-şi susţine punctele de vedere, iar, potrivit art. 97, al. 10 din Legea 254/2013, „procesul-verbal prevăzut la alin. (6), împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate”!

Toate aceste modificări din legea actuală, privind regimul de executare a pedepselor, au fost făcute tocmai pentru ca alţi „lăzărici” să nu îşi mai poată justifica abuzurile şi torturile, aşa cum face Augustin Lazăr acum, alături de „avocaţii” lui de ocazie din presa Sistemului, cum este şi Ioana Ene Dogioiu.

Aşadar, rămîne cum am stabilit: Augustin Lazăr a fost unul dintre torţionarii regimului comunist prin ceea ce a făcut ca preşedinte al comisiei de liberare condiţionată, cînd, şi din cauza lui, disidentul anticomunist Iulius Filip a suportat tortura pentru că a îndrăznit să critice PCR-ul!

P.S. Conform DEX, „tortură” înseamnă „A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui”, dar şi „a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui”, iar „torţionarul” este „persoana care aplică tortura”.“[1]

Lista rușinii: Apărătorii torționarului Augustin Lazăr

După trei zile de derută, cozile de topor din presă ale instituţiilor de forţă încearcă să se regrupeze, declanşînd operaţiunea „Spălarea torţionarului Augustin Lazăr”. Practic, este o operaţiune de auto-demascare, aşa cum s-a mai întîmplat în decursul anilor, cînd lucruri evidente erau contestate de aceste „instrumente”, cu intenţia de a minimaliza efectele dezvăluirilor ce apăreau în presă despre securişti odioşi şi nomenclaturişti ai PCR, mai ales atunci cînd aceştia se strecurau în poziţii înalte ale instituţiilor democratice de după Revoluţia anticomunistă din Decembrie 1989.

După apariţia pe „Lumea justiţiei” a documentelor care arată clar că Augustin Lazăr, actualul Procuror general al României, a contribuit decisiv la tortura fizică şi psihică a disidentului Iulius Filip, în calitate de preşedinte al comisiei de liberare condiţionată din Penitenciarul Aiud, prin faptul că s-a amînat cu aproape doi ani eliberarea sa, am asistat la cîteva tumbe ridicole ale lui Augustin Lazăr pe site-ul Ministerului Public, în care încerca să se eschiveze cu mijloace demne de milă: „nu-mi amintesc, nu eu am decis, n-am făcut poliţie politică, am o anumită stare de emotivitate…” Generic, toate acestea se pot sintetiza în expresia celebră a lui Tudor Postelnicu: „Am fost un dobitoc!”, numai că fostul șef al Departamentului Securității Statului a dovedit parcă un pic mai multă demnitate decît Augustin Lazăr.

Brusc, însă, în timp ce Augustin Lazăr încă îşi mai lingea rănile, au apărut şi primele reacţii în apărarea onoarei acestuia. Ignorînd evidenţele, autorii acestora au încercat să aplice tehnici de manipulare cunoscute, precum deturnarea subiectului principal către teme false, interpretări forţate ale prevederilor legale sau pur şi simplu afirmaţii false spuse ca şi cum ar fi adevărate.

Toate acestea cu un singur scop: nu cumva ca dezvăluirile despre „torţionarul” Augustin Lazăr să se extindă asupra tuturor celor pe care #Rezist i-a pus în ramă ca pe icoane în bătălia politică din ultimii ani: Klaus Iohannis, beneficiar al NUP-urilor date de parchetul condus de Augustin Lazăr, sau Laura Codruţa Kovesi, cea care l-a adus pe Lazăr în conducerea Parchetului general şi care a susţinut-o vehement cînd a fost în dificultate!

Întrucît aceste operaţiuni de spălare a torţionarului vor fi din ce în ce mai numeroase în zilele următoare şi este aproape imposibil ca noi, singuri, să putem monitoriza toate articolele sau emisiunile în care autorii lor se vor da în spectacol, facem un apel la cititorii noştri să ne semnaleze fiecare „reprezentaţie” dată de slugile acestui Sistem odios, indicîndu-ne un link, semnalîndu-ne un articol sau trimiţîndu-ne orice element de identificare ce poate fi verificat înainte de publicarea în „Cotidianul”.

Este absolut necesară această acţiune, căci nu mai este vorba despre dispute contradictorii pe teme politice sau despre polemici fireşti despre una, despre alta, ci de apărarea unuia dintre cei mai mari disidenţi români din vremea dictaturii comuniste, pe care l-am cam uitat cu toţii, aşa cum am făcut şi cu Doina Cornea, pe care n-am apărat-o suficient atunci cînd astfel de şobolani ai Sistemului au atacat-o în anii 90. Iată-i pe Iulius Filip şi Doina Cornea într-un cadru rar, capturat din filmul „Scrisoarea românească”, regizat de Jacek Reginis şi difuzat de Antena 3:

Iulius Filip este acum în suferinţă şi nu trebuie lăsat să creadă că demnitatea lui, cu care s-a împotrivit regimului comunist, sau suferinţele prin care a trecut au fost în zadar! Lui şi celor cîţiva disidenţi adevăraţi, precum şi morţilor şi răniţilor de la Revoluţie, le datorăm libertatea de astăzi! Nu lui Augustin Lazăr, nu lui Klaus Iohannis, nu Codruţei Kovesi, pe care în mod ciudat îi apără astăzi aşa-numita „Stradă”. De altfel, acest „Caz Augustin Lazăr” ar trebui să fie un bun exemplu pentru #Rezist pentru a înţelege în ceasul al 13-lea ce risc imens zace mocnit în acţiunile lor de susţinere publică a instituţiilor de forţă, în loc să apere drepturile şi libertăţile oamenilor!

Înecepem să publicăm azi lista primilor apărători ai torţionarului Augustin Lazăr. Conştient sau nu, justificîndu-l pe acesta, ei lovesc în acest brav erou al României, care se numeşte IULIUS FILIP, în faţa căruia ar trebui să ne plecăm cu un imens respect, dacă autorităţile din toţi aceşti 30 de ani n-au fost în stare să găsească o decoraţie pentru a-i omagia lupta împotriva dictaturii comuniste, aşa cum au făcut-o polonezii!

1. VLADIMIR TISMĂNEANU publică în revista „Newsweek” articolul „Augustin Lazăr si claritatea morală”, în care, cu o obrăznicie ce parcă cere cîteva palme, scrie: „Așa văd eu distincția necesară la acest tulbure ceas istoric: Augustin Lazăr simbolizează valorile societății deschise. Detractorii săi reprezintă forțele beznei, represiunii, infamiei! Jegul acesta moral, care este fiul ideologului comunist Leonid Tisminețki, pe care Băsescu l-a numit să conducă acea Comisie pentru condamnarea comunismului, îl apără acum pe torţionarul Augustin Lazăr, aruncînd expresii mizerabile la adresa celor care l-au demascat pe acesta ca fiind instrumentul Securităţii, aşa cum a fost şi tăticuţul lui. Tismăneanu crede că Augustin Lazăr n-a fost torţionar pentru că „nu el l-a schingiut, nu el l-a condamnat” pe Iulius Filip. Zău, Volodea? Deci, după mintea ta, numai plevuşca Securităţii poartă vina torturii, nicidecum şefii Securităţii, activiştii PCR care au impus dictatura sau procurorii şi judecătorii care-i aruncau pe disidenţi în puşcării sau le amînau eliberarea! Ca să zic aşa, prin acest articol, Tismăneanu micţionează chiar pe „Raportul Tismăneanu”, despre care credeam că este documentul care condamnă tocmai astfel de torturi fizice şi morale la care au fost supuşi sute de mii de români, împreună cu autorii lor.

2. CRISTIAN TUDOR POPESCU a sărit în apărarea lui Augustin Lazăr la „Digi 24”. Opiniile sale sînt de-a dreptul şocante: „Toate zicerile cu Augustin Lazăr torţionar sunt nişte minciuni, nu cu picioare scurte, sunt oloage. Cum să fie torţionar un procuror? În comunism, cu tortura asupra deţinuţilor, fie prin interogatorii, fie prin tortură fizică se ocupau ofiţerii din penitenciar şi Securitatea”! Şi CTP se preface că nu înţelege mecanismul care acţiona asupra deţinuţilor politici care nu se supuneau reeducării, văzînd în procurori nişte bieţi mieluşei care nici nu ştiau ce misiune aveau: „Din când în când, pentru că aşa era legea, se discutau cererile de eliberare condiţionată ale tuturor deţinuţilor, fie de drept comun, fie politici. Lazăr nu l-a văzut la faţă pe Iulius Filip, nu a venit Iulius Filip să îi spună <ar trebui să mă eliberaţi> şi Augustin Lazăr să-i fi spus <nu>”!

Dacă ar fi avut curiozitatea să citească Legea 23/1969, CTP ar fi aflat care erau atribuţiile lui Augustin Lazăr ca procuror delegat la Penitenciarul Aiud, că de el depindeau toate actele de tortură la care a fost supus Iulius Filip, căci procurorul avea sarcina să verifice condiţiile de detenţie şi respectarea „Convenţiei împotriva torturii”, ratificată de România în 1975! Dar, cînd ai devenit tu însuţi instrumentul Sistemului, apărătorul abuzurilor lui Kovesi, ce pretenţii să ai!

3. ANDREEA PORA nu putea să lipsească din acest peisaj pestilenţial. „Regina cîrnatului”, care a fost şi a rămas susţinătoarea Sistemului, de la Monica Macovei pînă la Codruţa Kovesi, a publicat pe site-ul „Radio Europa liberă” articolul „Cum a ajuns Lazăr un Vișinescu 2. Există vreun magistrat disident în perioada comunistă?”, în care se întreabă: „Putea Lazăr la cei 29 de ani ai lui, proaspăt procuror, să înfrângă Securitatea și sistemul comunist, așa încât dizidentul Iulius Filip să fie eliberat?” Oricît de puţine ar fi aşteptările din partea Andreei Pora, totuşi, crede cineva că naivitatea ei pune o astfel de întrebare sau ordinul de zi pe unitate? Nici Pora n-a citit Legea 23/1969, altfel nu ar fi pus acea întrebare stupidă, ci ar fi înţeles că Augustin Lazăr nici nu avea dreptul să facă parte din acea comisie din penitenciar, căci era procuror la Procuratura locală, nu la cea judeţeană, cum prevede legea, deci ceva suspect este chiar în numirea sa şi în acceptul pe care l-a dat! Oare, cui? Dacă ne întreabă pe noi: „Putea Lazăr la cei 29 de ani ai lui să înfrângă Securitatea?”, îi răspundem Andreei Pora: nu putea, dar nimeni nu l-a luat cu forţa să-l facă preşedintele Comisiei de liberare condiţionată. Iar dacă, totuşi, a acceptat, era de bun simţ să nu accepte acum să fie Procuror general! Căci, dacă a acceptat să fie sluga sistemului comunist, atunci tot aşa se explică de ce este acum sluga conducătorilor de azi, tolerînd şi abuzurile acestora împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor! Dar poate să înţeleagă Andreea Pora aceste lucruri simple?

4. IOANA ENE DOGIOIU, senior editor la „Ziare.com”. Cunoscută ca fiind apărătoarea Sistemului încă din vremea cînd funcţiona Binomul SRI-DNA, Ioana Ene Dogioiu publică pe site-ul său articolul „Marea manipulare in cazul „tortionarului Lazar”. Cei doi „Lazari” de la Aiud”, în care se foloseşte de declaraţia altui disident, Radu Filipescu, răstălmăcindu-i vorbele, insinuînd că procurorul Augustin Lazăr nu a avut nici un rol în prelungirea torturii lui Iulius Filip! Ea este cea care a realizat acele interviuri cu Florian Coldea, fostul şef operativ al SRI, şi Laura Codruţa Kovesi, fosta şefă a DNA, atunci cînd aceştia aveau nevoie. Atunci, cum să nu susţină ea acum că torţionarii sînt îngeri?

5. ISTORICUL MĂDĂLIN HODOR, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), acum fiind suspendat şi anchetat disciplinar după publicarea unei liste cu aşa-zişi colaboratori ai SIE, între care preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, consilierul BNR Adrian Vasilescu, jurnalistul Cornel Nistorescu şi sociologul Dorel Abraham. Mădălin Hodor este autorul dezinformării prin care se sugerează o posibilă cofuzie între procurorul Augustin Lazăr şi colonelul de Securitate Gheorghe Lazăr, care era şeful biroului CI din penitenciarul Aiud. Numai că nimeni nu a spus că Augustin Lazăr ar fi fost şeful acelui birou, deci nimeni n-a făcut nici o confuzie! Crezînd că drege busuiocul, Hodor adaugă: „Consider că o discuție despre rolul procurorilor și colaborarea lor cu Securitatea și regimul comunist este bine venită. Dar această discuție, care este, trebuie spus, dureroasă prin prisma realității, nu poate fi făcută în contextul unor campanii mediatice care amesteca minciuna și manipularea în scopuri strict politice cu adevărul și cu problema delicată a moștenirii comuniste”. Bine, dar unde este „minciuna şi manipularea în scopuri strict politice”? Nu este adevărat că Augustin Lazăr a fost preşedintele comisiei care a decis prelungirea torturii lui Iulius Filip cu încă doi ani? A intrat Augustin Lazăr în politică şi noi nu am aflat?

6. DORU BRAIA, devenit unul dintre promotorii #Rezist, deşi înainte de 1989 făcea parte din diaspora anticomunistă. A fost exclus din Societatea „Timişoara” în urma apariţiei angajamentului său cu Securitatea. El postează pe site-ul său mesajul: „Abjectă manipularea mediatică la adresa procurorului AUGUSTIN LAZĂR, crezută chiar și de oameni cât se poate de onorabili (Teodor Mărieș)! Radu Filipescu, fost deținut politic, a dezvăluit Adevărul!” Ce nu a înţeles Doru Braia din declaraţia lui Radu Filipescu este faptul că acesta a confirmat că deciziile comisiei de liberare condiţionată nici măcar nu erau prezentate deţinuţilor politici, astfel încît aceştia nu se puteau adresa unei instanţe pentru a cere eliberarea din penitenciar! E greu de înţeles cum unul dintre cei prezenţi în Piaţa Universităţii în 1990, manifestînd împotriva Sistemului comunist, a devenit acum un apărător al acestuia.

7. BRÂNDUŞA ARMANCA este vicepreşedinta Societăţii „Timişoara”, cea care i-a acordat lui Augustin Lazăr premiul „Speranţa”! Fosta directoare a ICR Budapesta a declarat pentru „Mediafax” că „nu am primit nicio solicitare de acest fel, nu comunicăm cu alte organizații prin presă, deși suntem și noi jurnaliști. Sunt convinsă că orice discuție despre retragerea premiului este inutilă pentru că noi am premiat un om pentru atitudinea lui corectă și fermă în apărarea justiției. Acesta a fost criteriul cel mai important, el este îndeplinit și în ziua de astăzi”! Înţelegeţi? Brânduşa Armanca încă n-a aflat că Augustin Lazăr este, practic, revocat din funcţia de Procuror general şi-l consideră apărătorul Justiţiei, deci premiul i s-ar cuveni!

Cînd i s-a cerut să-şi argumenteze poziţia, Brânduşa Armanca s-a năpustit pe Dan Voiculescu, ca şi cînd acesta l-ar fi numit pe Augustin Lazăr în Comisia de la Penitenciarul Aiud: „Nu participăm la campaniile Antenei 3 și ale lui Dan Voiculescu împotriva unor persoane sau șefi de instituții. Eu consider că este o campanie murdară de tip securistic, practicată în trecut de Dan Voiculescu în calitatea sa de om al Securității, care a fost transferată, iată, ca metodă în televiziunile sale. Nu vom participa, asta sunt sigură, la campaniile lui Voiculescu”!

Mînjită bine de Sistem cu funcţii în TVR şi la ICR, Brânduşa Armanca se preface că nu ştie că unul dintre cei care au cerut Societăţii Timişoara să-i retragă lui Augustin Lazăr premiul „Speranţa” nu este Dan Voiculescu, ci Cornel Nistorescu, fostul ei şef de la „Expres”, din vremea cînd încă îi plăcea să fie jurnalist independent! De asemenea, Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov i-a cerut să-i retragă acel premiu lui Augustin Lazăr şi, din cîte ştim noi, nici această asociaţie, formată din revoluţionarii braşoveni care s-au ridicat împotriva lui Ceauşescu, nu este condusă de Dan Voiculescu!

8. MIRCEA MORARIU este un mai nou colaborator al site-ului „Contributors.ro”, acolo unde a publicat şi articolul „Cazul Augustin Lazăr, arhivele Securității și Proclamația de la Timișoara”, în care crede că-l apără pe Augustin Lazăr, adresînd injurii jurnaliştilor de la „Lumea justiţiei”, care au publicat documentele despre cazul Iulius Filip! Abandonînd limbajul academic (căci este profesor la Universitatea din Oradea), Mircea Morariu pare să fi scris articolul la aceeaşi masă cu cei de mai sus, căci, la fel ca ei, manipulează în chipul cel mai ordinar informaţiile despre torţionarul Augustin Lazăr, încercînd să deturneze acest caz dramatic al disidentului anticomunist Iulius Filip prin mutarea atenţiei către jurnaliştii care au adus în spaţiul public documente reale, necontestate nici măcar de Augustin Lazăr!

Nu dau nici măcar o ceapă degerată pe ceea ce spune și scrie site-ul luju”, spune cu un aer doct Mircea Morariu, fără să-şi dea seama că trădează tocmai lucruri pe care vrea să le ascundă, căci devoalarea lui Augustin Lazăr ca torţionar al regimului comunist la ordinul Securităţii, cum spun chiar susţinătorii lui, nu s-a făcut de jurnaliştii de la Luju, ci chiar de actele pe care Lazăr şi-a pus semnătura!

Textul lui Mircea Morariu începe astfel: „Încerc de câteva zile bune să înțeleg, măcar în parte, sensul poveștii ale cărei personaje principale par să fie fostul disident anticomunist, dl. Iulius Filip, și actualul procuror general al României, dl. Augustin Lazăr”. Un sfat: ca să înţelegi sensul poveştii, trebuie îndeplinită o singură condiţie: să judeci cu mintea ta, nu cu a celor care ţi-au amanetat-o!

Aşteptăm ca atenţii noştri cititori să ne semnaleze toate articolele sau emisiunile în care este „apărat” Augustin Lazăr, în încercarea de a minimaliza rolul său în ceea ce priveşte tortura l-a care a fost supus disidentul Iulius Filip în vremea comunismului. Le vom publica pe toate, astfel încît cozile de topor ale Securităţii de tip nou să fie devoalate din timp, înainte de a ne invada iarăşi viaţa. Măcar să-i ştim!“[2]

Augustin Lazăr: Nu sunt colaborator al Securității. Regret dramele și suferințele din comunism -> https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/augustin-lazar-nu-sunt-colaborator-al-securitatii-1110789

“Lucia Hossu-Longin, prima reacție după declarația făcută de Augustin Lazăr: Acestuia îi lipsește conștiința. Toate aceste explicații sunt niște manipulări

Lucia Hossu-Longin, regizor și realizatoare a documentarului ”Memorialul durerii”, a precizat că lui Augustin Lazăr îi lipsește conștiința.

„Prima condiție a personalului care lucra în aceste comisii de elibrare, era realizată pe baza unor criterii: cruzimea și tortura. Aceasta nu este opinia mea, ci a unui om pe care l-am intervievat și care mi-a spus că duritatea și cruzimea erau condiții generale.

În închisoare erau 60 de deținuți politici, supuși abuzurilor în fața comisiei. După cum bine știm, odată condamnați și intrați în pușcărie, deținuții nu mai aveau voie să fie torturați. Domnul Lazăr trebuia să fi știut acest lucru. Se încălca legea într-un mod direct.

Oamenii care lucrau cu Securitatea, erau oamenii Securității, nu informatori. Părerea mea este că toate aceste explicații ale domnului procuror șef, sunt elemente manipulatoare. Nu ceea comentează opinia publică. Domnului Lazăr îi lipsește constiința, neavând conștiință nu își poate analiza propria lui activitate din anii aceia”, a declarat Lucia Hossu.”[3]

SURSE

  1. Ion Spanu – https://www.cotidianul.ro/s-a-declansat-operatiunea-spalarea-tortionarului-augustin-lazar
  2. Ion Spanu – https://www.cotidianul.ro/lista-rusinii-aparatorii-tortionarului-augustin-lazar
  3. https://www.antena3.ro/actualitate/lucia-hossu-longin-prima-reactie-dupa-declaratia-facuta-de-augustin-lazar-acestuia-ii-lipseste-515916.html
  4. Foto: Internet
  5. Foto: cotidianul.ro

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro