Ce este aspartamul?

by “Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni… Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este utilizat în industria alimentară […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni…


Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de îndulcire foarte mare – de 200 de ori mai puternică decât cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit la mijlocul anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în laboratoarele Searle pentru obţinerea unui medicament care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care avea o putere de îndulcire atât de mare a fost scoasă pe piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale efecte nocive, a fost suspendată.


Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman, care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de echivoc nocivitatea aspartamului: această substanţă genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare, pancreatice sau/şi tiroidiene. Timp de şaisprezece ani, comitetul FDA (Food and Drug Administration – Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a refuzat autorizarea utilizării acestui produs în alimentaţie datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este aspartamul pentru sănătate.

Cum recunoaştem aspartamul?


Acel gust dulce insidios din băuturile răcoritoare care rămâne şi după ce am terminat de băut şi care ne face să bem din ce în ce mai mult din băutura respectivă, ca şi cum nu ne-am săturat de gustul respectiv, uneori ca şi cum ne-ar fi sete în continuare… este aspartamul. Anumite persoane sensibile au şansa şi suferă aproape imediat de greaţă sau dureri de cap în minutele sau orele care urmează după ce au consumat un singur produs ce conţine aspartam.

Dacă ele îşi ascultă corpul, vor deduce că acele produse nu sunt bune. Vor şti astfel pe viitor să le evite. Opus faţă de acest tip de persoane, există o mare parte de fiinţe umane care au devenit foarte rapid dependente de aceste produse, mai ales datorită reclamelor care le sugerează fie că printr-un astfel de consum se evită caloriile, fie că este spre binele copiilor lor etc.

Aceste persoane observă cum sănătatea lor se degradează mai mult sau mai puţin rapid, dar nu corelează aceasta cu consumul de aspartam. Ele vor merge să consulte medicul sau chiar psihiatrul care, ca şi ele, nu sunt la curent sau, mai rău, nu dau atenţie materialelor informative privind toxicitatea aspartamului.

Medicul le va prescrie medicamente care adeseori conţin aceeaşi otravă. Apare astfel o avalanşă de fenomene care nu sunt corelate cu ingestia de aspartam şi care nu vor avea nicio şansă de rezolvare dacă nu se abordează modificarea dietei.

S-a observat că aspartamul agravează manifestările sau chiar provoacă simptome asemănătoare bolilor următoare: fibromialgie, artrită, scleroză în plăci, boala Parkinson, lupus, diabet şi complicaţii ale diabetului, epilepsie, boala Alzheimer, limfom, malformaţii congenitale, sindromul oboselii cronice.

În 1994 în SUA au fost raportate, în urma a 7000 de plângeri ale consumatorilor de aspartam, nu mai puţin de 2621 de efecte secundare ale ingestiei de aspartam – o parte dintre acestea fiind enumerate mai sus.
În anul 2005 apare în format DVD un film documentar, „Mizeria dulce: o lume otrăvită”, realizat de o victimă a aspartamului care a fost atinsă de scleroza în plăci şi care avea doisprezece amprente ale bolii la nivel cerebral în februarie 2002. O dată dezintoxicată de acest edulcorant, această persoană a pierdut 34 de kg, a părăsit scaunul cu rotile şi aproape i-au disparut de pe creier însemnele afecţiunii.

Un studiu italian al institutului Ramazzini din Bolonia a dovedit că aspartamul provoacă leucemii şi limfoame, dar aceasta nu a făcut subiectul primelor pagini din jurnalele de specialitate! Rezultatele acestui studiu au fost însă fundamentul unui articol de 12 pagini care a apărut în revista engleză The Ecologist, în septembrie 2005.

Nu există studii pe termen lung referitoare la efectul aspartamului asupra omului, dar foarte multe studii au fost realizate pe animale. Unul dintre aceste studii, realizat în 2006 de Fundaţia Ramazzini în Italia, a arătat, din nou, că ingestia pe termen lung de aspartam determină la animalele de laborator un risc crescut de cancer şi aceasta chiar cu doze mai mici decât limita minimă cunoscută oficial. În Europa, un aport de 40mg de aspartam/kg-corp/zi este considerat sigur. Totuşi un risc crescut de cancer a fost observat la şobolani cărora li s-a administrat doar jumătate din această doză.

Dar… ce este aspartamul?

Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi simplu un îndulcitor de sinteză făcut pentru a înlocui zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei supraponderale şi diabetici din lumea întreagă îl utilizează sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei, un îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor producătoare şi, prin efectele secundare pe care le are, miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor companii farmaceutice!

Din punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul (aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este alcătuit din doi aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi printr-o moleculă de metanol (10%).

Din cauza acestei compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam se poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de fenilalanină”; ceea ce nu este scris este faptul că derivatul de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin descompunerea edulcorantului datorită stagnării produselor în depozite, este un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. – aspecte demonstrate în studiile de început asupra aspartamului.

Pe această bază şi a altor efecte nocive ale E951 demonstrate experimental, consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a aprobat această neurotoxină dar a urmărit acuzarea companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare ce anume produc componentele aspartamului după ce acesta este ingerat şi se „topeşte” în cele trei componente ale sale:

1. Fenilalanina este un aminoacid esenţial (aminoacid pe care organismul nu îl poate produce şi pe care trebuie să îl ia din alimentaţie) din care sunt produşi mai mulţi neurotransmiţători şi hormoni. Vă veţi gândi că o dată cu consumul de aspartam se asigură nivelul de fenilalanină ce trebuie consumat zilnic. Să ştiţi că fenialanină există în multe produse naturale, iar consumul de aspartam nu face decât să aducă un surplus nenatural din acest aminoacid.

La nivelul sistemului nervos central, fenilalanina este transformată în tirozină, din care apoi rezultă dopamina, noradrenalina, adrenalina şi hormonii tiroidieni. Consumul crescut de aspartam generează cantităţi crescute de catecolamine (noradrenalină, adrenalină) care vor determina o creştere a excitabilităţii cerebrale.

Aceasta poate avea ca rezultat o stare de tensiune psihică de fundal, reacţii agresive, convulsii, crize epileptice etc. Pe de altă parte, cantităţile crescute de fenilalanină la nivel cerebral interferează cu producerea de serotonină, un alt neurotransmiţător care se ştie că susţine stările de fericire ale fiinţei. Astfel, ingestia cronică de produse conţinând aspartam ne transformă încet-încet în nişte persoane apatice, terne şi prezentând diverse afecţiuni.

2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar când atinge niveluri crescute poate determina crize de angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar fetusul, având capacitatea de a traversa placenta.

3. Esterul de metil, imediat după ce aspartamul este ingerat, se transformă în metanol, una din cele mai toxice substanţe pentru organism. Se cunoaşte nocivitatea metanolului mai ales pentru vedere. La cei care au consumat/consumă în mod frecvent aspartam s-a observat: vedere înceţoşată, voalată sau obscură, vedere dublă, îngustarea câmpului vizual, afectarea retinei şi chiar pierderea vederii.

De asemenea, metanolul, ajuns în ficat, este convertit în aldehidă formică – o substanţă puternic neurotoxică şi cancerigenă, cunoscută ca putând provoca malformaţii congenitale, migrene, vertij, zgomote în urechi, greaţă, stări de rău, tulburări gastro-intestinale, slăbiciune, frisoane, goluri de memorie, dureri fulgurante în extremităţi, tulburări de comportament, nevrite, putere de concentrare scăzută şi împiedicarea ADN-ul de a se multiplica.

Molecula de formaldehidă (aldehidă formică) este puternic reactivă şi se leagă în celule de proteine şi de acizii nucleici, formând legături puternice care sunt dificil de „tăiat” prin căile metabolice uzuale. Formaldehida se transformă la rândul ei în acid formic care se concentrează în creier, rinichi şi alte organe, fiind un produs foarte toxic pentru celule.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6599
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro