Conştientizarea profundă a ceea ce se petrece în clipa prezentă este un antidot al gândurilor obsesive, al îngrijorării şi al fricii

by “De milenii, tradiţiile orientale au folosit diferite forme de meditaţie profundă ca soluţie pentru a rezolva enigma suferinţei umane. Textele străvechi detaliază exerciţii precise pentru cultivarea atenţiei faţă de experienţa perceptivă în curs de desfăşurare, dar şi asupra gândurilor fără şir. De atunci, oamenii au practicat exerciţii de conştientizare, […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“De milenii, tradiţiile orientale au folosit diferite forme de meditaţie profundă ca soluţie pentru a rezolva enigma suferinţei umane. Textele străvechi detaliază exerciţii precise pentru cultivarea atenţiei faţă de experienţa perceptivă în curs de desfăşurare, dar şi asupra gândurilor fără şir. De atunci, oamenii au practicat exerciţii de conştientizare, susţinând că îşi îmbunătăţesc starea de claritate şi de calm a minţii şi chiar îşi prelungesc durata vieţii.

O categorie largă de practici pentru focalizarea atenţiei abordează o senzaţie specifică, de exemplu, respiraţia. Practicantul este sfătuit să îşi menţină atenţia trează şi să îşi refocalizeze mintea asupra senzaţiilor imediate când atenţia sa deviază. O altă categorie de practici, care pot fi numite receptive sau de monitorizare ori de veghere deschisă, îndrumă participanţii să observe, clipă de clipă, ce pătrunde şi ce iese din conştiinţă. Să ne imaginăm că auzim sunetul slab al unei sirene de pompieri. Sunetul devine din ce în ce mai puternic, pe măsură ce maşina pompierilor se apropie, apoi din ce în ce mai slab, pe măsură ce maşina se îndepărtează. Este posibil să observăm că la început sirena a făcut parte dintr-o vastă mare de sunete, apoi a devenit cel mai strident sunet, şi apoi a dispărut din nou în fundal. Gândurile, emoţiile şi alte senzaţii se pot amplifica şi pot diminua în mod similar, în timp ce noi rămânem într-o stare de veghe vigilentă. Mulţi înţelepţi au susţinut că realizarea repetată a acestor forme de meditaţie este o cale de amplificare a conştienţei în viaţa de zi cu zi.


Abia spre finalul anilor ’70, cercetarea practicilor de amplificare a conştienţei a început să capete avânt în ştiinţele medicale şi psihologice. În acele vremuri, biologul Jon Kabat-Zinn de la Şcoala medicală din cadrul Universităţii din Massachusetts a dezvoltat un program ambulatoriu numit generic MBSR – Mindfulness-based stress reduction (în limba română, am putea traduce această sintagmă prin „Diminuarea stresului prin meditaţie profundă şi conştientizare“) care include un manual pentru instructori. Programul de 8 săptămâni pune accentul pe două aspecte ale atenţiei: capacitatea de a ne focaliza atenţia la voinţă, diminuând procesele reflexive şi împuţinând gândurile, pentru ca mintea să nu fie distrasă, şi capacitatea de a monitoriza gândurile, senzaţiile, emoţiile şi sentimentele fără să ne lăsăm prinşi de ele, un fenomen denumit generic meta-conştienţă. Împreună, focalizarea şi monitorizarea împiedică mintea să vagabondeze fără ca noi să fim conştienţi şi să ne scape de sub control.

În ultimul deceniu cercetătorii au stabilit că MBSR şi tehnicile similare pot fi folosite pentru a trata cu succes o mare varietate de boli. În 2011, absolventul Jacob Piet şi profesorul de psihologie Esben Hougaard de la Universitatea Aarhus, Danemarca, au publicat o meta-analiză (un studiu cantitativ) a şase cercetări realizate pe un total de 593 de pacienţi, cărora li s-a aplicat terapia cognitivă bazată pe conştientizare pentru a preveni recidivarea depresiei. Această tehnică dezvoltată de psihologul Zingel Segal şi de colegii săi de la Universitatea din Toronto este modelată cu MBSR, dar se focalizează asupra ideii că gândurile nefaste care pot declanşa un episod depresiv sunt evenimente mentale pasagere, efemere. Natura lor tranzitorie înseamnă că pacientul poate alege dacă se lasă purtat de ele sau nu.


După realizarea terapiei cognitive bazate pe meditaţie şi conştientizare, pacienţii au relatat adesea că au observat că experienţa tristeţii este fluctuantă şi că gândurile nefaste îşi pierd cu timpul puterea. Cercetătorii Piet şi Hougaard au observat că pacienţii depresivi cu trei sau mai multe episoade de depresie majoră care au făcut acest antrenament de conştientizare au prezentat o diminuare semnificativă a reactivării depresiei faţă de cei care au urmat tratamentul obişnuit sau tratamentul placebo. Antrenamentul de conştientizare în diferitele sale forme a ajutat şi la ameliorarea suferinţelor cauzate de boli psihologice, cum sunt anxietatea, atacurile de panică şi fobiile.

Exerciţiile de meditaţie şi conştientizare pot ameliora şi bolile trupeşti, în special durerea cronică. Deoarece aceste exerciţii pot diminua stresul psihologic, ele pot reduce şi contribuţia emoţională la durere, care adesea este semnificativă. De fapt, una dintre aplicaţiile clinice iniţiale ale MBSR viza tratarea durerii cronice. În 1985, Kabat-Zinn şi colegii săi au înscris 90 de pacienţi cu durere cronică în programul lor de 8 săptămâni, evaluând nivelul de durere, starea de spirit nefastă şi anxietatea înainte şi după participarea la program.

Cercetătorii au observat o reducere semnificativă a acestor simptome nefaste după terminarea programului, dar nu au observat nicio modificare benefică semnificativă la 21 de pacienţi care au urmat metodele de tratament tradiţionale, cum ar fi blocarea nervilor, terapia fizică şi antidepresivele. În mod îmbucurător, beneficiile exerciţiilor folosite de Kabat-Zinn s-au păstrat până la 15 luni după practică, iar pacienţii au relatat că au continuat acasă exerciţiile din proprie iniţiativă.

Date recente sugerează că practica perseverentă a meditaţiei şi a conştientizării poate ajuta şi în probleme psihologice mai puţin severe, dar semnificative, cum ar fi epuizarea corelată cu munca în cazul medicilor şi al profesorilor. Deşi este posibil ca practica să nu reducă numărul factorilor stresanţi corelaţi cu munca, ea ajută la transformarea relaţiei persoanei cu aceşti factori stresanţi şi la reînnoirea simţului curiozităţii şi a conexiunii cu pacienţii sau studenţii.

Factorii sociali stresanţi, cum ar fi singurătatea la cei vârstnici, pot fi de asemenea abordaţi prin practica meditaţiei şi a conştientizării. În 2012 psihologul J. David Creswell şi colegii săi de la Universitatea Carnegie Mellon au ales 20 de oameni cu vârste cuprinse între 55 şi 85 de ani pentru a participa la cursul MBSR şi alte 20 de persoane ca grup de control, ele nerealizând această terapie. Echipa lui Creswell a descoperit că simptomele nefaste ale singurătăţii, evaluată conform chestionarului, a diminuat la cei care au realizat terapia MBSR, dar au rămas neschimbate în cadrul grupului de control. Sentimentul de singurătate nu este direct corelat cu numărul de contacte sociale ale persoanei. De fapt, programele care urmăresc să crească gradul de implicare socială a vârstnicilor nu diminuează în mod necesar sentimentul de izolare. Practica meditaţiei şi a conştientizării poate face ca singurătatea să fie mai puţin stresantă deoarece îi ajută pe oameni să realizeze că, deşi se simt singuri, această stare a lor nu îi defineşte ca fiinţe.

În plus, în studiul lui Creswell, această îmbunătăţire psihologică a fost însoţită de transformări benefice ale funcţiei imunitare. Cursul de meditaţie şi conştientizare a redus concentraţia sanguină de proteine pro-inflamatorii, indicând că acest antrenament ar putea, de asemenea, diminua riscul bolilor inflamatorii, cum ar fi lupusul şi artrita reumatoidă, la vârstnici. Alte studii indică faptul că antrenamentul conştientizării poate ameliora simptomele tulburărilor exacerbate de stres, printre care psoriazisul, dermatita, fibromialgia şi colonul iritabil.

O conştientizare mărită poate fi şi un indicator biologic al longevităţii. Într-un studiu publicat în 2012 de psihologul Elissa S. Epel şi colegii săi de la Universitatea California, din San Francisco, se arată că cei care au o predispoziţie mărită către defocalizarea minţii au telomeri mai scurţi la capetele cromozomilor decât cei ale căror minţi sunt cel mai frecvent ancorate în prezent. Telomerii mai scurţi sunt asociaţi cu o durată de viaţă mai scurtă. Ca rezultat, autorii sugerează în lucrarea lor că „priza de conştiinţă asupra momentului prezent poate stimula sănătatea mediului biochimic şi, astfel, longevitatea celulară“.”[1]

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8419
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro