Conştiinţa este multidimensională şi ea evoluează în timp

by “Conştiinţa este însă multidimensională şi ea evoluează în timp. Omul obişnuit îşi percepe viaţa pe segmente: fami­lie, serviciu, afaceri, distracţie şi încă multe altele. Atunci când vrea un anumit lucru, el se implică în acel segment al vieţii, uitând aproape complet de celelalte care continuă totuşi să existe. Această […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Conştiinţa este însă multidimensională şi ea evoluează în timp. Omul obişnuit îşi percepe viaţa pe segmente: fami­lie, serviciu, afaceri, distracţie şi încă multe altele. Atunci când vrea un anumit lucru, el se implică în acel segment al vieţii, uitând aproape complet de celelalte care continuă totuşi să existe. Această abordare este foarte parţială şi limitată.


Gama emoţiilor umane are ca suport tocmai acest gen de viziune fragmentată asupra vieţii, care se află la baza ideii false despre ceea ce suntem noi de fapt. Te identifici în mod eronat cu specificul unui fragment din viaţa ta şi atunci simţi nevoia să te ataşezi de el. Aceasta creează dependenţă, iar de aici apare frustrarea; la rândul ei, frustrarea va conduce în mod inevitabil la suferinţă. Este un lanţ cu care omul se leagă conştiincios pe parcur­sul întregii sale vieţi.


Dacă viziunea ta este însă de ansamblu, toate aspectele din existenţa proprie vor fi percepute în secvenţe corelate şi înlănţuite cauzal. Mai mult decât atât, vei putea înţelege de pe o poziţie superioară şi ceea ce te înconjoară, chiar dacă nu te implică în mod direct.

Aceasta este diferenţa fundamentală între un om obişnuit şi un înţelept. În „cazul înţeleptului, expansiunea conştiinţei poate deveni gigantică şi atunci el nu numai că înglobează ceea ce există în acele limite, dar, de aseme­nea, este capabil să dirijeze la voinţă orice acţiune şi orice intervenţie în acel cadru spaţio-temporal.


Înţelesesem foarte bine această condiţie, dar nu eram lămurit încă asupra cauzei care determină manifestarea emoţiilor noastre limitate ce provoacă suferinţă. Nu ştiam nici motivul pentru care omul preferă să îşi „segmenteze” viaţa în fâşii distincte de interes şi acţiune.

Atunci, Repa Sundhi mi-a clarificat unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii noastre.

— Cauza principală constă în ideea greşită pe care omul şi-o face despre feluritele aspecte ale vieţii. Deşi totul se schimbă şi se transformă în jurul lui în fiecare moment, el crede cu convingere că lucrurile şi situaţiile pot să rămână aceleaşi, adică neschimbate.

Dacă vei analiza însă în profunzime, vei descoperi că această concepţie este total nerealistă şi chiar lipsită de logică. Nimic din ceea ce te înconjoară şi nici din ceea ce există în Creaţie nu rămâne la fel, ci se transformă mereu într-o continuă tendinţă evolutivă. Poţi tu să spui că relaţiile pe care le-ai avut au rămas aceleaşi sau că cele din prezent nu se vor modifica? Crezi că averile şi posesiunile materiale pe care unii oameni le strâng cu aviditate reprezintă ceva stabil şi veşnic?

Dimpotrivă, într-o singură clipă ei pot să piardă ce au agonisit o viaţă întreagă. Starea psihică nu este nici ea mai stabilă: când este criticat, omul se supără; când suferă o pierdere, el se înfurie; când nu are ceea ce-şi doreşte, el devine gelos sau invidios. Toate aceste atitudini ale lui nu sunt decât emoţii negative care îl constrâng să săvârşească anumite acţiuni. Acestea se „imprimă” în karma lui personală şi îi vor genera mari probleme în vieţile lui următoare.

Ideea greşită că lucrurile sau situaţiile sunt perma¬nente şi că ele nu se vor schimba vreodată este chiar rădăcina suferinţei omului. După cum îţi spuneam, vi-ziunea lui în această privinţă este complet nerealistă. Adevărata dramă este însă aceea că, deşi se confruntă de nenumărate ori pe parcursul vieţii cu situaţii care îi infir¬mă această concepţie, totuşi el se încăpăţânează să per¬siste în aceeaşi idee.

Imaginându-şi că nimic nu se schimbă şi că tot ceea ce el dobândeşte în viaţă va dăinui o veşnicie sau va rămâne la fel măcar pe durata existenţei sale, omul se ataşează tot mai mult de relaţii, de sentimente, de emoţii, de bani, posesiuni sau de plăceri.

Urmăreşte cu atenţie această manifestare psihică negativă, care este ataşamentul. Vei înţelege foarte repede, chiar prin exemplul oferit de propria ta viaţă, că el creează în tine aşteptări, pretenţii şi iluzii.

De cele mai multe ori, acestea nu sunt întrunite ori satisfăcute şi astfel apare suferinţa, care la rândul ei generează anumite gânduri negative; acestea vor contribui la karma negativă a persoanei respective şi tot aşa, ca într-un cerc vicios. Acum cunoşti lanţul limitării omului în Creaţie. Rupe acest lanţ şi vei fi liber.

Realizam foarte bine că acest îndemn reprezenta o piatră de temelie în evoluţia mea spirituală. Nu îmi era însă prea clar cum aş putea să elimin ideea falsă a perma-nenţei lucrurilor. I-am cerut lămuriri în această privinţă lui Repa Sundhi, care mi-a răspuns:

— Tot ceea ce se află în jurul nostru şi în interiorul fiinţei noastre, indiferent că este vorba despre organismul fizic sau despre procesele psihice ori mentale, se schimbă încontinuu, dar totuşi ele ne apar a fi constante şi neschimbătoare.

Aceasta se datorează, pe de o parte, lipsei atenţiei din partea noastră, iar pe de altă parte, refuzu¬lui mental de a înţelege acest adevăr. Din această cauză oamenii se întristează sau se supără atunci când aşteptările lor nu sunt împlinite. Manifestând o voinţă demnă de ceva cu mult mai bun, ei continuă totuşi să persiste în ideea falsă că, poate, lucrurile vor rămâne la fel, adică neschimbate.

Dorinţa lor crâncenă nu exprimă în realitate decât măsura ataşamentului cu care ei se agaţă aproape disperaţi de ceea ce-şi închipuie că le aparţine şi nu vor să piardă. Este de la sine înţeles că acest lucru nu se poate, deoarece el se fundamentează încă de la bun început pe o idee complet falsă.

Unii oameni sunt însă atât de înrădăci¬naţi în ataşamentele pe care le au, încât pentru a şi le păs¬tra cu orice chip preferă să îşi genereze anumite tipuri de idealuri, a căror natură nu o înţeleg nici ei prea bine. Aceste idealuri în viaţă, fie că se referă la iubire, la artă ori la activitatea profesională, sunt folosite doar ca o pavăză pentru a ascunde — atât de ei, cât şi de ceilalţi – propriile ataşamente şi posesivităţi.

Această veritabilă „construcţie” psihică şi mentală este însă falsă şi nu face altce¬va decât să umbrească şi mai mult înţelegerea corectă pe care ar trebui să o aibă acea persoană cu privire la natura lucrurilor în Creaţie.

Singura posibilitate de a te rupe din acest cerc vicios este aceea de a observa cu luciditate situaţia reală şi de a-i înţelege mecanismele profunde. Această analiză aten¬tă trebuie realizată atât în timpul activităţilor zilnice, când te confrunţi chiar cu tendinţele respective, cât şi în parti¬cular, în linişte, meditând asupra faptelor de peste zi, care demonstrează falsitatea concepţiilor tale. Dacă vei realiza aceasta cu perseverenţă, rădăcinile ataşamentelor şi con¬vulsiilor interne vor fi în mod gradat distruse.

Ataşamentele care sunt menţinute mai mult timp se transformă în obişnuinţă, adică ele îşi sedimentează o Bază solidă în structura psiho-mentală a omului. Acestea sunt mai greu de înlăturat, dar în principiu metoda rămâne aceeaşi. Nu există pastile miraculoase şi nici reţete fulminante care să vindece una dintre cele mai grave boli ale omului, care este ataşamentul. Va trebui să depui eforturi susţinute şi să te sprijini pe ce ai pentru a reuşi în acest demers. Tot ceea ce omul a legat, tot el trebuie să desfacă.

— Bine, am spus, presupunând că voi proceda în acest mod, ce va rezulta atunci?
Repa Sundhi zâmbi îngăduitor.
— Cel mai bine este să te convingi singur. Explicaţiile mele în această direcţie nu ţi-ar fi de prea mare ajutor. Totuşi, este important să înţelegi că o dată ce te-ai debarasat de scaiul ataşamentelor, libertatea spiritului, a minţii şi a trupului tău este incomparabilă cu orice altă situaţie obişnuită de viaţă.

Aceasta îţi va genera atunci fericirea veritabilă, care nu are un obiect anume, adică nu depinde de ceva în mod special. Eşti pur şi simplu fericit că exişti şi că tot ceea ce te înconjoară există o dată cu tine. Un efect direct al acestei realizări interioare va fi acela al dorinţei de a ajuta în mod altruist pe aceia care au nevoie de sprijin şi de a săvârşi doar acţiuni virtuoase.

Sigur, aceasta nu implică faptul că, pe parcursul evoluţiei tale şi a căii spirituale” pe care o urmezi nu te vei mal confrunta cu probleme ori cu stări de suferinţă. Trebuie să înţelegi că acestea vor continua să apară un anumit timp datorită faptului că structura fizică şi psiho-mentală nu este încă purificată, iar anumite elemente karmice care sunt o consecinţă directă a faptelor rele din trecut au ajuns la stadiul în care trebuie să fie compensate, în astfel de situaţii, inima ta nu trebuie să fie cuprinsă de deznădejde, iar practica spirituală nu trebuie încetată.

Mai mult ca oricând, atunci va trebui să dai dovadă de voinţă şi de perseverenţă pentru că, aşa după cum ţi-am spus, orice lucru este trecător, chiar şl suferinţele karmice. Treptat, datorită transformării pozitive din viaţa ta şi a modului corect în care gândeşti şl acţionezi, aceste suferinţe se vor diminua din ce în ce mai mult, iar tu vei avea astfel acces la planuri de conştiinţă mult superioare celui în care te afli acum.”[1]

SURSE

  1. Radu Cinamar – 12 zile o initiere secreta in taramul tainic al zeilor, editura Daksha.
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro