Cu zece ani înainte de descoperirea complexului subteran din Munții Bucegi. Misterele sutelor de cutremure din Bucegi din 1993: le-au provocat insomnii localnicilor, care s-au încărcat puternic energetic, şi au blocat transmisiile radio

by “Misterele sutelor de cutremure din Bucegi din 1993: le-au provocat insomnii localnicilor, care s-au încărcat puternic energetic, şi au blocat transmisiile radio În 1993, munţii Bucegi au fost scuturaţi de cutremure care se produceau zilnic, precedate de un vuiet puternic al scoarţei terestre. Originea acestora nu a putut fi […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Misterele sutelor de cutremure din Bucegi din 1993: le-au provocat insomnii localnicilor, care s-au încărcat puternic energetic, şi au blocat transmisiile radio

În 1993, munţii Bucegi au fost scuturaţi de cutremure care se produceau zilnic, precedate de un vuiet puternic al scoarţei terestre. Originea acestora nu a putut fi identificată cu precizie, iar oamenii povesteau atunci că suferă de insomnii sau erau extrem de încărcaţi energetic. De asemenea, comunicaţiile radio erau bruiate sau încetau brusc.


Tunelurile subterane care ar străbate Bucegii, câmpurile de forţă şi energiile misterioase din munţi au dat naştere, de-a lungul timpului, unui număr mare de legende şi teorii ale conspiraţiei, inclusiv aceea că munţii ar fi „laboratoarele secrete“ ale unei civilizaţii extraterestre.

Pe fondul acestor legende, apariţia unor fenomene aparent inexplicabile nu a făcut decât să adâncească misterele şi legendele Bucegilor.


Cutremure zilnice, la ore fixe

Din această serie de fenomene fac parte şi cutremurele care s-au produs în anul 1993, în perioada 4 mai – 10 iunie (există mărturii că au fost câteva sute), pentru care nu există încă explicaţii care să mulţumească pe toată lumea.

Potrivit localnicilor, frecvenţa cutremurelor era zilnică şi se producea la ore fixe. Unii spun că orele erau 20.00 şi 3.00 dimineaţa, alţii spun că seismele se produceau la ora 20.30. Specificul acestora era faptul că erau precedate de un vuiet puternic, ca şi cum ceva s-ar fi prăbuşit în interiorul munţilor. Seismele aveau o intensitate destul de mică, de 3 sau 4 grade, însă se produceau la mică adâncime – 10 sau 15 kilometri, ceea ce făcea ca zgomotul din munţi să înfricoşeze localnicii. Vârful a fost reprezentat de un seism de 5,1 grade, produs în zona Buşteni-Sinaia, în seara zilei de 23 mai 1993.

Seria de cutremure a ridicat multe semne de întrebare în principal din cauza faptului că Bucegii nu sunt „zguduiţi“ în general, pentru că nu sunt într-o arie seismică, dar şi pentru că seria de cutremure a încetat brusc, iar scoarţa nu s-ar mai fi manifestat de atunci. Oamenii spun că erau încărcaţi energetic atât de mult, încât orice sau pe oricine atingeau se producea o curentare care ajungea până la arsuri uşoare, aveau insomnii, iar  semnalele radio fie cădeau, fie se amplificau brusc în anumite zone.

„Deşi nu dormeau, oamenii nu se simţeau obosiţi“

Traian Trufin, un inginer care locuieşte în Buşteni din 1991, muzeograf, publicist şi cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor a încercat să găsească explicaţii şi a povestit experienţa în presa vremii, într-un articol din fostul ziar „Ziarul“. Trufin este convins că sub Carpaţi există o altă lume şi că Bucegii sunt zona cea mai încărcată energetic din România.

„În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a oraşului, oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt emanaţii de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de aşa ceva. Era ciudat că, deşi nu dormeau, oamenii nu se simţeau obosiţi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul noptii. După ce au băgat în sperieţi tot oraşul, au încetat la fel de brusc cum apăruseră“, a povestit Traian Trufin.

Inginerul a mai povestit şi modul în care se produceau cutremurele: se auzea mai întâi o bubuitură sub pamânt, apoi era simţit cutremurul. Parcă s-ar fi surpat ceva în adâncuri, o mişcare haotică a pământului, care nu are nici o legătură cu o mişcare seismică.

Explicaţiile ştiinţifice

Mircea Radulian, directorul ştiinţific al Institutului National pentru Fizica Pamântului, a avut un punct de vedere în presa de specialitate. În articolul „Fenomene paranomale în Munţii Bucegi“, citat de mai multe site-uri de profil despre misterele din Bucegi, acesta a admis faptul că „secvenţa“ cutremurelor din Bucegi a fost surprinzător de mare chiar şi pentru specialiştii din domeniu. Dar acesta a susţinut ideea unor mişcări seismice, nu de altă natură, cutremure crustale, de mică adâncime, de până la 15 kilometri. Se admite si faptul că în Bucegi au fost câteva sute de cutremure în 1993.

„Este posibil ca aceste cutremure să fi apărut tocmai din cauza faptului că Munţii Bucegi se află în apropierea Vrancei, o cunoscută zonă seismică. Dar este greu de explicat de ce în ultimii zece ani în Bucegi nu a mai fost nici o mişcare seismică. Secvenţa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unică pe teritoriul României“, a spus Mircea Radulian.

În zonă s-au făcut studii, ulterior seriei de cutremure, dar cauzele acestora nu au fost elucidate pe deplin. „Se încearcă o interpretare a studiilor făcute în zonă. Dar problemele nu sunt încă elucidate“, a mai spus directorul ştiinţific al Institutului National pentru Fizica Pamântului.

Un fenomen intens dezbătut

Fenomenul este intens dezbătut şi pe forumurile de profil. Astfel, pe cutremurnetforum. sd4.eu, utilizatorii vorbesc despre faptul că, în realitate, cutremure au mai fost în Bucegi, deci nu ar fi vorba despre un fenomen izolat în 1993, iar studiile geotectonice ar fi relevat o falie, orientată Sud-Est către Nord-Vest, care trece pe sub Bucegi şi urmăreşte aliniamentul Buşteni-Zărneşti (Braşov).

De asemenea, mai spun utilizatorii formurilor, localnicii din Buşteni şi Sinaia nu mai simţiseră de foarte mult timp cutremure cu altă sursă decât Vrancea, seisme care sunt de suprafaţă. Prin urmare, ei erau obişnuiti cu mişcările de legănare, de balans, provocate de seismele vrâncene, deci mişcari mai „lente“. Cutremurele superficiale se manifestă mai brusc, chiar brutal de la bun început, astfel încât oamenii pot avea impresii greşite, că nu au fost cutremure, ci o coborâre sau o prăbuşire.

De asemenea, studii asupra momentelor în care s-au produs cutremurele arată că acestea s-au manifestat haotic, nu la ore fixe, iar numărul lor, de până la câteva sute, contabilizează şi câteva sute de replici.

„Explicabilul“ cutremurelor din 1993 este susţinut şi de Gheorghe Haiduc, şeful Salvamont Buşteni. „Om al munţilor“ de zeci de ani, Haiduc spune că seismele din acea perioadă au fost cauzate de existenţa unei falii, vecină cu Vrancea, şi că intensitatea a fost percepută mai puternic din cauza faptului că au fost seisme de mică adâncime.

„Într-o zonă de piatră şi munte, cutremurele se propagă mai uşor şi sunt altfel percepute. De altfel, doar acestea sunt simţite pentru că sus, pe munte, cutremurele de adâncime abia dacă sunt sesizate. În ceea ce priveşte alte fenomene energetice asociate, eu merg de ani buni pe munţi şi, personal, nu am întâlnit zone energetice misterioase, nici poli energetici, nici locuri unde stă ceasul. Depinde de fiecare persoană, în ce este dispus să creadă“, ne-a spus Gheorghe Haiduc.”[1]

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria omenirii. In mijlocul Salii Proiectiilor se afla o instalatie cu ajutorul careia se pot efectua calatorii in timp, dar nu fizic, ci la nivel de constiinta. Acea instalatie este conceputa pentru o fiinta uriasa, insa a putut fi utilizata si de oamenii de astazi[2].

Din Sala Proiectiilor pornesc trei tuneluri:

1. “Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.”[2]

2. “Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.”[2]

3. “Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul – aşa după cum mi-a spus Cezar – unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. La acel moment, nici Cezar şi nici generalul Obadea nu cunoşteau elementele noi ale discuţiilor româno-americane, însă cert era faptul că se perfecta un fel de „schimb” reciproc avantajos.

El mi-a mai spus că tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta, dar nu a vrut să-mi ofere mai multe elemente. A remarcat că imaginile hologramei care corespundeau acelui gigantic coridor în munte erau aproape incredibile dar că, în acelaşi timp, ele puteau oferi un posibil răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui în care ne aflam noi şi a celor care au construit-o.”[2]

La scurt timp, la sfarsitul lunii septembrie 2003, au avut loc primele expeditii prin tunelurile subpamantene. Pregatirile au fost intense in sensul ca americanii au adus logistica militara si autovehicule special create pentru deplasarile prin cele trei tuneluri. A fost creata o echipa de elita de saisprezece oameni, alcatuita din sase americani si zece romani[2].

“Update

Supravegherea bazei si sistemele de protectie sunt atat de sofisticate, incat nevoia de personal s-a redus foarte mult. Ca relief, daca urci muntele si ai sansa sa ajungi in zona, nu vezi deviatia de drum care conduce la locatie. Ea a fost disimulata intr-un mod foarte inteligent.

Dar chiar daca, prin cine stie ce strapungere a sistemului de protectie ai gasi si ai urma scurta bucata de drum cu aparenta de drum forestier, vei trece pe langa munte aproape fara sa intelegi ca acolo se afla poate cea mai importanta baza secreta de pe planeta in momentul actual.

Pentru a se obtine acest efect de securitate muntele a fost pur si simplu “prelungit” pe o distanta de aproximativ 30 de metri in grosime, ca un fel de “plomba” in zona intrarii, iar pe lungime i s-a modificat aspectul intr-o curba pe o distanta de mai bine de 80 de metri, dupa care a fost acoperit cu sol si vegetatie. Modificarea de relief a fost facuta astfel incat sa para o stanca abrupta care se prelungeste in sus, in panta muntelui cu brazi deasupra.

Am fost de fata, impreuna cu Cezar, atunci cand s-a realizat aceasta modificare si am ramas uluit cat de eficienta era acea tehnologie. Daca au putut sa realizeze asa ceva in acel mod aparent simplu si rapid, inseamna ca nu au probleme sa construiasca, daca vor, baze pe orice satelit sau planeta care permite asta.

Sursa energetica nu este conventionala si nici materialul folosit.
Intreaga lucrare, care era uriasa ca dimensiuni si dificultate pentru posibilitatile tehnologice obisnuite, a fost construita in doua zile, dintre care prima zi a constat numai in setarea, programarea si dispunerea prin incercari succesive a trei mecanisme care nu seamana cu nimic din arsenalul tehnologic contemporan “la vedere”.

Mai apoi procesul s-a derulat ca un fel de “magie”; nu am mai vazut niciodata asa ceva, depaseste imaginea conceptuala pe care o avem despre realizarea constructiilor si despre materie. Aceasta schimbare a reliefului a fost gandita din doua perspective: prima avea in vedere securitatea sporita a locului; a doua viza crearea de spatiu nou in interior, pentru un centru de comanda si control al locatiei.

Acest spatiu includea sursele energetice si de redistribuire functionala a compartimentelor, deoarece laboratorul stiintific de analiza “la prima mana” a fost readus in cadrul complexului secret. Dupa ce in urma cu mai multi ani el a fost mutat in Bucuresti, intr-o cladire special amenajata si destinata acestui scop, s-a constatat ca procedurile sunt mult mai greoaie, fara un castig substantial de valoare calitativa.

Cel care a adus in discutie posibilitatea revenerii laboratorului
stiintific in cadrul complexului secret, asa cum el a existat in primii ani, a fost generalul Obadea. Ideea lui a fost dusa la bun sfarsit de Cezar, dupa mai bine de un an de la moartea generalului. Laboratorul de cercetare a revenit in cele trei sali lungi din interiorul hangarului sapat in munte, iar spatiul de odihna, de pregatire a expeditiilor, precum si o mica sala de mese au fost redistribuite in spatiul nou creat prin “prelungirea muntelui”. In aceeasi zona a fost delimitata si o sala de mari dimensiuni pentru depozitare.

Spatiul pentru laborator a fost de asemenea reamenajat. Cele trei camere in care el a functionat la inceput, in interiorul marelui hangar sapat in munte, au fost transformate in doua spatii mai largi, fiind dotate cu o aparatura foarte sofisticata. Echipa de savanti era generic formata tot din trei persoane, care nu stiu insa ce anume reprezinta acel loc; ele doar primeau temele de cercetare si de studiu al artefactelor si dispozitivelor care erau aduse in laborator.

Contractele care erau incheiate cu cercetatorii de acolo includeau clauze de confidentialitate foarte severe, erau manageriate de partea americana si durau 6 luni, dupa care puteai fi reinoite doar o singura data pentru aceeasi persoana. Usile masive culisante, atat de la intrarea in hangar, cat si de la tunelul propriu-zis in munte au fost si ele eliminate. In locul lor s-a utilizat de asemenea o tehnologie foarte avansata, a campurilor energetice de protectie, peste care era suprapusa o proiectie holografica.

Partea interesanta este ca aceste campuri energetice sunt adptate la o frecventa de rezonanta specifica pentru fiecare dintre persoanele atestate sa intre in Marea Galerie si in Sala Proiectiilor. La sosire in aceasta locatie secreta, cei care aveau acces in interior purtau un fel de bratara, asemanatoare cu un ceas plat, care emitea acea frecventa.

Cand se aflau in fata campului energetic de la intrare, acesta permitea in mod automat accesul persoanelor respective. Tehnologia facea parte si ea din “setul secret” al hi-tech-ului american, permitandu-ne sa eliminam toate celelalte verificari si bariere de protectie.

De exemplu, paza umana ce era asigurata in primele faze de acomodare cu locatia si de amenajare a ei, atat la intrarea in tunel, cat si la intrarea in Marea Galerie si cea din Sala Proiectiilor, fusese integral inlocuita prin aceasta tehnologie uluitoare si foarte restrictiva. Nu-mi este insa permis sa descriu dispozitivele care creeaza campul energetic si nici sursa de energie care il sustine, de altfel neconventionala.

Prin aceasta simplificare radicala s-a obtinut nu doar o protectie aproape desavarsita a locatiei, dar si o dorinta mai veche a generalului Obadea si a lui Cezar, care nu erau de acord cu un flux prea mare de persoane in Sala Proiectiilor. Exista ceva foarte deosebit in legatura cu acest ansamblu arhitectonic secret din interiorul muntelui.

In celelalte volume am cautat sa redau intr-o anumita masura impresia de nesters pe care o lasa patrunderea sau ramanerea in acest spatiu. Este o experienta radical diferita de experienta cotidiana in lumea “de afara”. O fiinta sensibila ar putea spune ca “iti lasa o urma de nostalgie in suflet”, alta ar putea sa o descrie ca “o misterioasa chemare spre necunoscut”, iar altii ar putea sa defineasca totul ca “o adevarata magie”.

Personal cred ca fiecare dintre aceste caracteristici contine un adevar partial, pentru ca, asa cum am mai spus, atunci cand patrunzi in Marea Galerie si mai ales in Sala Proiectiilor este ca o intrare “intr-o alta lume”. Sentimentul este complex si uluitor in acelasi timp, te simti parca transportat intr-un loc sacru.

Chiar faptul ca in interiorul locatiei nu exista nici o urma de praf sau murdarie este semnificativ. Insa dincolo de aceasta, exista caracterul sacru de necontestat al locului; te simti parca mai usor, lipsit de griji, ai vrea sa nu te mai intorci in lume. Gandurile negre dispar, preocuparile si planurile meschine de asemenea, tot ce doresti este o continua nazuinta catre bine si armonie.

Revenind la elementele structurale generale ale locatiei, una dintre cele mai sofisticate zone ale complexului militar din Bucegi este camera de control, care a fost construita in interiorul prelungirii artificiale a muntelui. De aici se monitorizeaza totul in legatura cu imprejurimile locatiei, caile de acces, functionarea permiselor energetice, alimentarea cu energie.

Este greu de conceput ca pe Pamant poate exista o asemenea tehnologie, dar ea este acum o realitate in locatia noastra secreta. De pilda, ea asigura un “baraj psihic de protectie a zonei”, insa tehnologia este radical diferita de ceea ce se cunoaste ca fiind HAARP; prin comparatie, aceasta pare a fi o joaca de copii fata de modul de protectie subtil energetica, ce este asigurat pentru a impiedica alte fiinte sa se apropie prea mult de zona respectiva.

Persoana se simte dezorientata si nesigura, pe fondul unei usoare ameteli de care este cuprinsa, ceea ce este suficient pentru a o face sa se retraga, insa remarcabil este ca aceasta tehnologie actioneaza intr-un mod “inteligent” fara asistenta umana, apreciind daca “intrusul” sau “intrusii” se indreapta spre complexul secret.

Doar intr-un astfel de caz si numai de la o anumita distanta efectul de protectie apare. Aceasta reprezinta insa doar un exemplu de tehnologie implementata in acel loc, considerata relativ simpla; exista insa si altele, mult mai sofisticate, care vizeaza apararea in cazul altor tipuri de eventuale patrunderi sau chiar agresiuni militare in zona. Intreaga locatie reprezinta un sistem complet autonom si securizat.”[3]

Mai multe pe larg aici -> https://www.dir.org.ro/in-2003-sua-au-amenintat-si-santajat-romania-sa-nu-faca-publica-descoperirea-salii-proiectiilor-din-muntii-bucegi/

SURSE

  1. https://adevarul.ro/locale/ploiesti/misterele-sutelor-cutremure-bucegi-1993-le-au-provocat-insomnii-localnicilor-s-au-incarcat-puternic-energetic-blocat-transmisiile-radio-1_55846024cfbe376e357518e4/index.html
  2. Radu Cinamar – “Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
  3. Radu Cinamar – “In interiorul Pamantului – al doilea tunel”, Editura Daksha.
  4. Foto: edituradaksha.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Investigații România (DIR)

Departamentul de Investigații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro