Explicaţia îndoctrinării materialiste şi ateiste în lume, care este susţinută aproape cu disperare de organismele puterii, este foarte simplă: dacă oamenii ar fi îndemnaţi să realizeze că menirea lor este cu totul alta în existenţa pe care o trăiesc şi dacă ei ar înţelege cu adevărat că natura faptelor pe care le săvârşesc implică mai apoi – uneori chiar în aceeaşi viaţă sau, dacă nu, atunci în vieţile următoare – o foarte exactă „replică” în ceea ce-i priveşte, atunci fără îndoială că priorităţile lor ar deveni cu totul altele

by “Cu toate acestea, majoritatea oamenilor preferă să-şi petreacă aproape toată viaţa – şi aşa destul de scurtă – pe care o au la dispoziţie pentru a dobân­di averi, lux şi bogăţie. Nu vreau să par acum un filozof depăşit, dar ştii prea bine cât de efemere sunt achiziţiile materiale: […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Cu toate acestea, majoritatea oamenilor preferă să-şi petreacă aproape toată viaţa – şi aşa destul de scurtă – pe care o au la dispoziţie pentru a dobân­di averi, lux şi bogăţie. Nu vreau să par acum un filozof depăşit, dar ştii prea bine cât de efemere sunt achiziţiile materiale: ceea ce ai acum poate să dispară în momentul următor.

În lupta acerbă pentru avuţii, simţurile amorţesc, caracterul este corupt, iar mintea îşi pierde din claritate. Toate acestea sunt în schimbul unei iluzorii senzaţii de activitate trepidantă în afaceri sau a unor condiţii trecă­toare de lux exagerat, care în realitate nu reuşesc altceva decât să,.moleşească” spiritul.


Cei bogaţi îşi dau seama de aceasta în forul lor lăuntric, dar refuză să recunoască deschis pentru că atunci ei pur şi simplu nu ar şti ce altce­va ar putea să mai facă în viaţă, în afara relaţiilor, a afa­cerilor şi a competiţiei care de multe ori distruge, nu sti­mulează.

Atunci ei s-ar simţi complet descoperiţi, inutili în societate şi dezorientaţi, ceea ce, de exemplu, poţi remar­ca la oamenii de afaceri care au dat faliment. Ei sunt inca­pabili să se relaxeze sau să conceapă viaţa în alţi termeni decât cei ai afacerilor, legăturilor şi intrigilor, chiar şi atunci când se află în concediu.


Nu ştiu dacă ai observat, dar acesta este motivul pentru care mulţi oameni de afaceri refuză chiar să-şi ia concediu de odihnă, justificându-se mereu prin faptul că au de rezolvat probleme care nu suferă amânare.

Dezorientarea lor şi neputinţa de a înţelege altceva de la viaţă, în afara mediului specific de afaceri, este singurul efect pe care 1-a produs lupta acerbă pentru îmbogăţire. Situaţia este cu adevărat dramatică în cazul celor foarte bogaţi sau al unor politicieni; acestora le place să creadă că trăiesc în aşa-zisul „high-life” al soci­etăţii, pentru că o dată ce au „gustat” din această tentaţie ademenitoare le vine mai apoi foarte greu să se dezobişnuiască de ea.

Percepţia lor corectă asupra realităţii lucrurilor este atunci profund modificată, iar dezideratul lor în viaţă devine acela de a rămâne „în top”, de a impre­siona prin bogăţie, relaţii şi posibilităţi materiale, aspecte care ţin evident de un nivel impur şi grosier al conştiinţei.

Fuga lor de ei înşişi este atunci susţinută chiar de ideolo­gia sistemului modern de cultură şi educaţie, care îi încu­rajează să creadă că, în afară de aceste ţeluri materiale pe care un om ar trebui să le aibă în viaţă, nu mai există altce­va: nu există Dumnezeu, nu există spirit divin, nu există o lege a compensaţiei după moarte, nu există reîncarnare pentru a face posibilă această compensaţie a faptelor,

— în plus, aceste idei sunt propagate dinadins pentru a obţine anumite scopuri viciate, am adăugat eu. Situaţia mi-a fost descrisă foarte clar de Cezar, atunci când mi-a povestit de întâlnirile lui cu senior Massini.

Elinor şi-a înclinat în semn afirmativ capul, dez­voltând mai apoi subiectul:

— Explicaţia îndoctrinării materialiste şi ateiste în lume, care este susţinută aproape cu disperare de organismele puterii, este foarte simplă: dacă oamenii ar fi îndemnaţi să realizeze că menirea lor este cu totul alta în existenţa pe care o trăiesc şi dacă ei ar înţelege cu adevărat că natura faptelor pe care le săvârşesc implică mai apoi – une­ori chiar în aceeaşi viaţă sau, dacă nu, atunci în vieţile următoare – o foarte exactă „replică” în ceea ce-i priveşte, atunci fără îndoială că priorităţile lor ar deveni cu totul altele.

Maturitatea în gândire şi înţelegerea acestor aspecte i-ar determina atunci să fie mult mai responsabili faţă de ceea ce îşi propun în viaţă, i-ar stimula să aibă mult mai multă libertate de gândire, iar aceasta ar duce inevitabil la modificarea unui raport însemnat de forţe pe planetă, deoarece oamenii nu ar mai putea fi manipulaţi atât de uşor.

Interesul pentru planul material s-ar diminua în mod considerabil; prin urmare, consumul de mărfuri ar fi şi el cu mult mai mic, adaptat doar necesităţilor fireşti şi nicide­cum în exces, aşa cum este în prezent. Bineînţeles, dacă oamenii cumpără mai puţin şi sunt interesaţi mai mult de aspectele ezoterice şi spirituale ale vieţii lor, atunci încasările scad în mod vertiginos şi o dată cu ele scade şi puterea liderilor şi a oamenilor bogaţi de a controla şi de a manipula prin intermediul banilor.

Practic vorbind, atunci s-ar realiza o înnoire a întregii societăţi de pe principii reale şi corecte, însă la ora actuală acest lucru este cel mai puţin dorit de către organizaţiile oculte care dirijează des­tinul omenirii.

Referitor la acest aspect, există persoane care, pline de importanţă şi emfază, afirmă că toate ideile despre marea conspiraţie mondială, despre controlul maselor şi despre manipularea oamenilor sunt nişte inepţii, lipsite de funda­mentare şi de dovezi concrete. Din păcate, aceste fiinţe umane fac în acest fel dovada unui substrat psihologic care este plin de frică şi de egoism; considerând că vorbesc în numele celor mulţi şi serioşi, ele, de fapt, îşi exprimă în mod indirect angoasa şi sentimentul de insecuritate pe care îl resimt acut în profunzimile fiinţei lor. Totuşi,

pentru cei care sunt înzestraţi cu bun simţ şi au capacitatea de a discerne corect, semnalele pe care ei le primesc din exterior şi modalitatea în care se desfăşoară evenimentele la nivel mondial sunt suficiente pentru a-i convinge de panta pe care se află în prezent umanitatea şi de a-i determina să acţioneze, fiecare după posibilităţile pe care le are, pentru a da un nou curs şi o nouă orientare destinului omenirii.

Dacă observi cu atenţie, tocmai în aceasta constă „lupta” teribilă pe care cei puţini, dar având cu ei puterea supremă a cunoaşterii spirituale, o poartă cu cei deviaţi de pe această cale, care caută să atragă omenirea către haos şi decădere.

Ştiam prea bine aceste aspecte din memorabilele dis­cuţii pe care le avusesem cu Cezar. L-am întrerupt pe Elinor, urmărind să punctez un anumit aspect.

— Sunt mulţi oameni care ştiu aceste lucruri şi observă cu luciditate starea de fapt. Totuşi, majoritatea lor se lasă cuprinşi de un sentiment de tristeţe şi depresie în legătură cu aceasta, ceea ce înseamnă o mare greşeală. În definitiv, lumea pe care o percepem este într-o continuă mişcare şi transformare; orice am face, nu putem opri fluctuaţia şi instabilitatea ei, însă o putem orienta totuşi în direcţia dorită, adică spre bine şi armonie.

Agitaţia lumii provoacă, de asemenea, şi agitaţia minţii noastre şi aceasta este chiar condiţia acelora care, precum orbii, intră fără să vadă într-o încăierare; ca şi ceilalţi, vor suferi şi ei, dar nu vor şti cum să iasă de acolo.

După părerea mea, pentru a rezol­va acest punct dureros este necesar să ne modificăm ati­tudinea: chiar ştiind cum este lumea, din care la urma urmelor şi noi facem parte, nu trebuie totuşi să ne lăsăm atraşi sau influenţaţi de varianta pe care ea o pune la dis­poziţie, pentru că aceasta ne provoacă suferinţă. Dacă reuşim să privim din exterior lumea, fiind totuşi în ea, înseamnă că am rezolvat problema în ceea ce ne priveşte.

Cu cât mai mulţi vom reuşi aceasta, cu atât mai bine va fi pentru întreaga umanitate, deoarece o astfel de atitudine este profund spirituală şi ne apropie de adevăr. Să ştii că am discutat cu Cezar de mai multe ori cu privire la acest aspect. Mi-a spus că una dintre cele mai eficace metode de a fi înăuntrul, dar cu toate acestea şi în afara lumii este aceea de a înţelege în profunzime legile după care ea funcţionează.

Când ai vorbit despre destin, mi-am spus că înţelegerea corectă a caracteristicilor sale poate să-l scutească pe om de un lanţ aproape nesfârşit de suferinţe. – într-adevăr, de cele mai multe ori destinul este aso­ciat cu suferinţa, iar suferinţa, aşa după cum ştii, se datorează săvârşirii în trecut a unor acţiuni rele, pentru care omul trebuie să plătească.

Acest fapt elementar este totuşi de neacceptat pentru majoritatea oamenilor, dar ţi-am explicat motivele ascunse din subconştientul lor, care îi determină să prefere varianta „fac ce vreau, nu tre­buie să dau socoteală pentru nimic”. În definitiv, e o pro­blemă de conştiinţă: dacă ei reuşesc să-şi „adoarmă” conştiinţa, atunci nu vor fi nevoiţi să mai dea socoteală pentru faptele nevirtuoase pe care le săvârşesc şi care atunci i-ar putea face să se simtă jenaţi şi să aibă un senti­ment de insatisfacţie.

Cu cât „ocultarea” conştiinţei lor e mai mare, cu atât orbirea lor faţă de acţiunile pe care le realizează e mai mare. Astfel, ei ajung să nu mai discearnă între ceea ce este o virtute şi o non-virtute. De multe ori se declară chiar contrariaţi, neînţelegând de pildă ce poate fi rău în a minţi, în a înşela, în a escroca, în a falsifica sau chiar în a recurge la violenţă, pentru că, potrivit menta­lităţii lor, „aşa se face în afaceri” şi „toată lumea ştie asta, dar nimeni nu o recunoaşte”.

Această luptă penibilă şi aproape continuă pentru a dobândi bani, putere sau faimă este lipsită de sens în esenţa ei, în primul rând pentru că toate acestea nu sunt durabile, iar în al doilea rând pentru că ele generează noi şi noi legături de destin, care trebuie în mod obligatoriu să fie „plătite”. Orientalii numesc acest „angrenaj”: karma. Nu mă îndoiesc că ştii prea bine sem­nificaţia acestui termen, care în linii mari se referă la legă­tura dintre cauză şi efectul ei.

Totuşi, karma este o noţiune foarte complexă. Gândeşte-te că, de multe ori, există mai multe cauze care determină acelaşi efect. De pildă, faptul că tu ai venit să te întâlneşti cu mine, a implicat un cumul de mai multe condiţii: să fii sănătos, deoarece ar fi fost posibil să te îmbolnăveşti grav chiar cu o zi înainte; să vii în condiţii sigure cu maşina sau cu orice alt mijloc de transport până aici, pentru că pe drum s-ar fi putut petrece un accident grav în care să fii implicat; să ai interesul necesar pentru a discuta cu mine; să găseşti adresa respectivă, pentru că te-ai fi putut rătăci şi desigur că mai există multe alte cauze secundare care au făcut posibilă această întâlnire.

Chiar dacă mulţi consideră aceste aspecte ca fiind neconcludente, ca şi cum ele ar fi ceva de la sine înţeles, lucrurile nu sunt totuşi aşa, deoarece fiecare element are o justificare, are un sens şi conduce spre ceva coerent în viaţă. De aceea nu este deloc întâmplător cum acţionăm, fie că o facem cu trupul, cu vorba sau doar în gând.

 

Oricare din aceste modalităţi de acţiune pe care le avem la dispo­ziţie generează în mod automat un „răspuns” în destinul nostru viitor, adică în karma noastră. Aceste „răspunsuri” construiesc o rezultantă clară a destinului nostru viitor, care este predominant bună sau rea. Uneori, atunci când este necesar, „răspunsul” la acţiunile noastre de un anumit gen este atât de rapid şi evident, încât el nu mai lasă loc îndoielii în ceea ce priveşte existenţa legii universale a des­tinului. Cu toate acestea, mulţi ignoră chiar şi astfel de semnale foarte clare.

— Aceasta în ciuda faptului că ei suferă, am spus eu. Toţi oamenii vor să fie fericiţi şi nimeni nu doreşte să se chinuiască; pentru asta trebuie să observăm cauzele care conduc la starea de fericire şi să le comparăm cu cele care conduc la starea de suferinţă. În principiu este simplu, dar chiar şi acest efort se dovedeşte de multe ori prea mare pentru fiinţele umane.”[1]

SURSE

  1. Radu Cinamar – 12 zile o initiere secreta in taramul tainic al zeilor, editura Daksha.
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro