HAARP – „arma finală”

by Departamentul de Informații România (DIR) · vineri, 11 mai 2018

Distribuie!

“Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program, în traducere Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte-Înalte) reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului. Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks de către Departamentul Apărării al Statelor Unite.

Acest program ştiinţific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume, iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska. Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.

Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte un tip de antene care trimit semnale în loc să le primească. Acestea trimit fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul. Ceea ce se spune public este că acest proiect are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale armatei americane arată că de fapt HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.

Sistemul HAARP este considerat de unii specialişti o reeditare a proiectului „Star Wars” într-o formă mult mai economică, dar, în acelaşi timp, mult mai periculoasă. Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic. Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice. Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot creea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă. El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.

SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska. Proiectul similar european numit EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) este amplasat în Norvegia şi Suedia. La acesta participă Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia şi Germania. Fosta Uniune Sovietică a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, în nordul Rusiei. Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.”[1]

SURSE