Iluminații și Guvernul Mondial

by “Cei care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu apar niciodată în văzul tuturor. De acolo, din anonimat, ei leagă și dezleagă mersul lumii. Cei care au auzit de ei, îi numesc Oculta Mondială sau Illuminati. De la […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Cei care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați și care nu apar niciodată în văzul tuturor. De acolo, din anonimat, ei leagă și dezleagă mersul lumii. Cei care au auzit de ei, îi numesc Oculta Mondială sau Illuminati.

De la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii, acești aşa-zişi „iluminaţi”, necunoscuți celor mulți, guvernează aproape nestingherit. Ei fac legi și revoluții, ei instaurează guverne, ei hotărăsc ce țări dispar pentru ca altele să le ia locul. Ei „fabrică” noi ideologii și chiar religii. Se spune că ei au creat orânduirea capitalistă, dar tot ei au creat-o și pe cea comunistă. Ei făuresc tratatele militare și economice internaționale, ei schimbă regimuri politice și președinți de state, ca pe niște simple piese uzate ale unei mașini.


Metoda lor de lucru este simplă dar eficientă și poate fi descrisă în 3 pași: PROBLEMĂ, REACȚIE, SOLUȚIE.

1. În primul rând ei creează o PROBLEMĂ (conflicte, războaie, revoluții, dezastre, presupuse ameninţări – spre exemplu, epidemii, terorism etc.). Creează conflicte și războaie în care cele două părți provocate luptă una împotriva celeilalte și nu contra adevăratului instigator, pe care de cele mai multe ori nici nu îl bănuiesc. Şi tot ei finanțează toate părțile implicate în conflict.
2. Apoi, prin intermediul manipulării difuzate prin mass-media, determină o REACȚIE în rândul populației, care va solicita o rezolvare a problemei apărute.
3. În final tot ei vin cu SOLUȚIA, care era de fapt o măsură pe care doreau să o impună populaţiei, dar era necesar să facă în aşa fel încât populaţia să o accepte ca fiind singura „soluţie” viabilă în situaţia „apărutăˮ. Soluţia aproape întotdeauna are consecinţe nefaste asupra populației: sărăcie, restrângerea unor drepturi și libertăți etc. – vezi urmările atentatelor din 9/11, armele lui Saddam, criza financiară…


Ei trec întotdeauna drept instanța împăciuitoare care pune capăt conflictelor sau cea care oferă soluţii pentru prevenirea aşa-ziselor ameninţări (vezi vaccinarea antigripală). Practic scopul lor este să controleze și să conducă întreaga planetă prin crearea unei Noi Ordini Mondiale și a unui Guvern Mondial unic. Aceste fiinţe nu sunt interesate să câștige bani, deoarece „fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricâți bani doresc. Ce își mai poate dori cineva care are toți banii din lume? Putere și control! Acesta este scopul lor.

Pentru a deține puterea absolută și controlul întregii planete ei, intenționează să obţină:
1. Stabilirea unui Guvern Mondial unic și a unei Noi Ordini Mondiale;
2. Distrugerea identității naționale a statelor lumii;
3. Distrugerea tuturor religiilor lumii (în special a creștinismului) și înlocuirea lor cu o religie unică de tip New Age;
4. Controlul total al populației globului și al fiecărui om în parte precum și transformarea lor în „sclavi de tip modern”;
5. Reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de susținut de către mediul și resursele planetei;
6. Promovarea depravării și a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine;
7. Distrugerea modelului actual de societate și a celulei ei de bază, familia;
8. Distrugerea libertății de exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale fiinţei umane.

Toate acestea se petrec chiar acum și într-un ritm din ce în ce mai accelerat.

Aşa-zişii „iluminaţi” ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.

Aşa-zişii „iluminaţi” îşi exercită controlul prin intermediul a câteva familii care formează Aristocraţia Neagră a planetei. Aceste familii sunt (în ordine alfabetică):
1. Dinastia Astor
2. Dinastia Bundy
3. Dinastia Collins
4. Dinastia DuPont
5. Dinastia Freeman
6. Dinastia Kennedy
7. Dinastia Li
8. Dinastia Onassis
9. Dinastia Reynolds
10. Dinastia Rockefeller
11. Dinastia Rothschild
12. Dinastia Russell
13. Dinastia Van Duyn

Mass-media controlată aproape în întregime de aceste familii ne spune că Bill Gates este cel mai bogat om din lume, cu o avere de 54 miliarde dolari, sau Carlos Slim Helú din Mexic, cu 74 miliarde de dolari.

Despre familia Rothschild și influența lor în diferite țări și continente

De fapt acești miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care deține uluitoarea sumă de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumătate din averea totală a lumii!!!). Cu averea acestei familii poate fi hrănită și îmbrăcată toată populația globului. Averea familiei Rothschild este estimată la 500 de trilioane de dolari, adică 500.000 de miliarde de dolari, adică 500.000.000.000.000 dolari.

– Influența acestei familii în Germania și Anglia

În 1750, Mayer Amschel Bauer a cumpărat banca tatălui său de la Frankfurt şi i-a modificat numele în Rothschild. Mayer s-a căsătorit. A avut cinci băieţi şi cinci fete. Prenumele fiilor săi erau Amschel, Salomon, Nathan, Kalmann (Karl) şi Jacob (James). Ascensiunea sa s-a accelerat atunci când a primit favorurile prinţului Wilhelm al IX-lea de Hesse-Hanau. În prezenţa sa, a luat parte la întâlnirile francmasonilor din Germania. Acest prinţ, prieten al dinastiei de Hanovra, avea venituri financiare considerabile pentru că îşi închiria mercenarii de Hesse regelui englez (de Hanovra). Aceşti mercenari au constituit trupele care au luptat, mai târziu, contra armatei lui George Washington în Valley Forje. Rothschild a devenit bancherul personal al lui Wilhelm. Când acesta din urmă a fost nevoit să fugă în Danemarca din cauza tulburărilor politice, el a depus la banca Rothschild salariul mercenarilor, adică 600.000 de lire.

Nathan Rothschild (fiul mai mare al lui Mayer Amschel) a adus cu el la Londra aceşti bani, graţie cărora a putut deschide o bancă. Aurul care a servit drept garanţie a fost depus la East India Company. Nathan a obţinut un profit de 400% împrumutând bani ducelui de Wellington, finanţând astfel operaţiunile sale militare, şi vânzând de asemenea, mai târziu, într-un mod ilegal, aurul care trebuia să servească drept garanţie. Aceste tranzacţii au stat la originea giganticei averi a familiei Rothschild.

După acel moment a început comerţul bancar internaţional al familiei: fiecare fiu şi-a deschis o bancă într-o ţară diferită: Amschel la Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris şi Kalmann la Neapole. Salomon Rothschild era membru francmason. Mayer Amschel Rothschild a scris în testamentul său că averea familiei sale era necesar să se dezvolte în viitor, că cel mai în vârstă dintre fiii săi avea puterea decisivă şi judeca cazurile de dezacorduri şi, de asemenea, că toate socotelile era necesar să rămână absolut secrete, în special pentru guverne.

În 1773, Mayer s-a întâlnit în secret, în casa Rothschild din Frankfurt, cu 12 comanditari şi oameni influenţi pentru a evalua un proiect care controla toată averea mondială. După spusele lui Herbert G. Dorsey, aceştia au subliniat, între altele, faptul că statutul de funcţionare al Băncii Angliei permisese să se exercite o influenţă considerabilă asupra averii englezeşti. Ei au stabilit, de asemenea, că era necesar ca această bancă să exercite un control absolut cu scopul ca ei să poată crea bazele care să permită exercitarea controlului asupra averii mondiale. Ei au schiţat în planul respectiv marile linii directoare care era necesar să fie urmate. Conform lucrării lui Dorsey şi William Guy Carr, intitulată Pawns in the Game (Pioni pe tabla de joc), acest plan a fost în cele din urmă cunoscut sub numele de „Protocoalele Înţelepţilor Sionuluiˮ.

În paralel cu expansiunea financiară, avea loc o expansiune şi în domeniul informativ. Bătălia de la Waterloo (iunie 1815) a fost prilejul pentru cea mai bună lovitură financiară pe care a elaborat-o familia Rothschild. Aceasta a fost posibilă datorită unui sistem perfect de spionaj şi de curierat în toată Europa. La 20 iunie 1815, unul dintre agenţii lor a sosit direct de pe câmpul de bătălie şi l-a informat pe Nathan Rothschild despre înfrângerea francezilor. Acesta s-a grăbit să ajungă imediat la Bursa de la Londra şi i-a făcut pe toţi cei de acolo să creadă că Anglia a pierdut războiul, prin faptul că a vândut toate acţiunile sale „English Consulˮ. Zvonul s-a răspândit repede, astfel că majoritatea acţionarilor, cuprinşi de panică imaginându-şi că vor pierde totul, au vândut la rândul lor acţiunile „English Consulˮ. După câteva ore, valoarea acţiunilor respective a căzut la 5 cenţi. Atunci, Nathan le-a recumpărat pe toate cu preţul unei bucăţi de pâine. La scurt timp, vestea oficială privind victoria Aliaţilor la Waterloo s-a răspândit în întreaga Londră. În câteva secunde, valoarea „English Consulˮ a depăşit prima sa valoare şi a crescut neîncetat. În acest mod extrem de abil şi inteligent, Nathan a obţinut controlul economiei engleze. Într-o noapte, averea, deja gigantică, a familiei Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori!

– Influența în Franța

În 1817, francezii au efectuat un acord pentru a obţine un credit considerabil de la banca franceză Ouvard şi de la Baring Brothers din Londra, însă nu s-au adresat familiei Rothschild. În anul următor, Franţa a avut din nou nevoie de un credit, însă au evitat încă o dată această familie, ceea ce nu le-a plăcut membrilor acesteia, fireşte. Ei au urmărit prin toate mijloacele posibile să convingă guvernul francez să le încredinţeze afacerea, dar a fost în van. La 5 noiembrie 1818 a intervenit un eveniment neaşteptat. Cursul obligaţiunilor guvernului francez care nu a încetat să urce timp de un an a început deodată să scadă fără întrerupere. Atmosfera era tensionată la curtea regelui Ludovic al XVIII lea. Singurii care-şi râdeau în barbă erau însă fraţii Rothschild, Kalmann şi Jacob. Aceştia cumpăraseră, în octombrie 1818, o cantitate enormă de obligaţiuni ale guvernului francez graţie ajutorului agenţilor lor şi a rezervelor lor nelimitate, obligaţiuni emise de rivalii lor – Ouvard şi Baring Brothers. Cursul obligaţiunilor era deci ridicat. Dar la 5 noiembrie 1818, piaţa liberă a principalelor locuri comerciale din Europa a început să fie inundată de numeroase obligaţiuni, ceea ce a provocat o panică pe piaţă. Situaţia s-a răsturnat dintr-o singură lovitură, Rothschild-zii au devenit numărul unu în Franţa. Ei au beneficiat apoi de toată atenţia curţii franceze, chiar dincolo de domeniul finanţelor. La Paris, casa Rothschild a început să controleze Franţa după înfrângerea francezilor, şi la Londra, Nathan, controlând Banca Angliei, exercita o influenţă directă asupra Parlamentului britanic.

– Ce se petrece însă cu finanţele în SUA?

Preşedinţii americani Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson se opuneau ideii unei bănci centrale particulare care ar controla banii americani. După moartea lui Franklin în 1790, agenţii lui Rothschild i-au propus lui Alexander Hamilton un post de ministru de finanţe. Acesta a creat prima Bancă Națională a SUA, prima bancă centrală americană. Ea era structurată ca Banca Angliei şi era controlată, desigur, de familia Rothschild. În 1811 s-a terminat contractul băncii cu SUA. Economia americană era deja atât de destabilizată încât contractul de cinci ani nu a fost reînnoit. Drept urmare, Rothschild-zii au uzat de influenţa lor asupra parlamentului englez pentru ca Anglia să ceară să i se dea coloniile sale din America. Acest fapt a antrenat războiul din 1812-1814. Acest război a îndatorat atât de mult SUA încât nu-i rămânea altceva de făcut decât să facă alte credite la bănci (faţă de banca centrală). În 1836, sub preşedintele Andrew Jackson, ea a fost din nou mulţumită însă şi-a reluat concesia în 1863 şi în 1913 a devenit Banca Rezervei Federale, astăzi banca centrală americană.

În timpul războiului de Secesiune (1861-1865), statele din Nord (opuse sclavagismului) le-au combătut pe cele din Sud (favorabile menţinerii sclavagismului). Înainte de război, familia Rothschild şi-a trimis agenţii pentru a lua poziţie pentru Uniune în SUA, şi în acelaşi timp alţi agenţi ai familiei au manipulat o atitudine contra Uniunii în America. Când a început războiul, banca Rothschild din Londra a finanţat Nordul SUA şi cea din Paris pe cei din Sud. Singurii care au avut de câştigat din acest război au fost Rothschild-zii. În acest timp, preşedintele Lincoln, primul preşedinte catolic, şi-a dat seama de jocul ocult al celor din familia Rothschild şi a refuzat, în 1862 şi 1863, să le plătească profiturile care se ridicau la sume colosale. În schimb, la scurt timp, Congresul a imprimat dolari Green Back pentru a plăti trupele Uniunii. Desigur, asta nu era în acord cu planul familiei Rothschild. Consecinţa a fost că unul din agenţii lor, John Wilkes Booth, l-a asasinat la ordinul lor pe Lincoln la data de 14 aprilie 1865. Mai târziu, acesta a fost eliberat din puşcărie de Cavalerii Cercului de Aur şi a revenit în Anglia cu o sumă considerabilă oferită de familia Rothschild. După moartea lui Lincoln, dolarii Green Back au fost din nou retraşi din circulaţie şi recumpăraţi la un preţ ridicol de către bancherii Morgan, Belmont şi Rothschild.

Revenind la familiile ale căror membri ocupă poziţii în toate ierarhiile existente, reamintim că Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul aşa-zişilor „iluminaţi” merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea Secretul Suprem că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de «rasă în interiorul rasei». Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”

Autori şi cercetători în domeniul periculos al societăţilor secrete şi al conspiraţiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de părere că aşa-zişii „iluminaţi” dirijează întreaga activitate mondială prin intermediul aşa-numitei Aristocraţii Negre.

Însăşi societăţile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuiţii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist şi cel Comunist, Organizaţiile Thule şi Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar şi în istoria oficială este binecunoscută perioada de tristă amintire din istoria Veneţiei şi a Genovei, perioada în care Nobilimea Neagră şi-a făcut apariţia publică pentru prima oară în secolul al XII-lea, preluând monopolul afacerilor. Oamenii i-au numit Nobilimea Neagră datorită cruzimii, lăcomiei şi lipsei totale a oricărui atribut moral sau creştinesc. Printr-un şir nemăsurat de crime, violuri, răpiri, şantaje, terorism, jafuri şi chiar magie neagră, membrii Aristocraţiei Negre au anihilat orice formă de opoziţie pentru a-şi atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit excesiv de bogaţi, puternici şi influenţi. Descendenţii acestora ar deţine şi în prezent monopolurile asupra comerţului mondial şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, în lucrarea Bloodlines of the Illuminati, enumera cele 13 familii care alcătuiesc forul conducător al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li (din China), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiană.

Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma că rădăcinile lor pot fi urmărite dincolo de oligarhii medievali ai Veneției. Aceștia ar fi avut origine asiatică și s-ar fi căsătorit cu membrii caselor regale europene, de peste 800 de ani. Din punct de vedere al legăturilor „de sânge”, toate casele regale europene sunt înrudite. Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania sunt regate, fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nicio formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi cel al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu toţii rude de sânge, trăgându-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă! Ei s-au căsătorit între ei de-a lungul timpului.

Puterea pe care au ajuns să o aibă aşa-zişii „iluminaţi” se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte grăitor este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice. Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, aşa-zişii „iluminaţi” susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.

Aşa-zişii „iluminaţi” urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decenii au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai elocvent exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană. Atenţie: niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există niciun mecanism efectiv prin care popoarele europene să poată controla deciziile acestui guvern european.”[1]

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=21610
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro