Minciuna Încălzirii Globale: Încălzirea Globală este o minciună globală de pe urma căreia globaliștii câștigă sume uriașe de bani. De asemenea, globaliștii susțin reducerea populației Pământului

by Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator și respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluție globală” Pag. 104-105, 1991: „În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu ele… Dar, uneori, în […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator și respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluție globală” Pag. 104-105, 1991:

„În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu ele… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele.


Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și numai prin schimbarea atitudinilor și a comportamentului oamenilor, acestea pot fi depășite. Atunci, înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea.”[1]

“Incalzirea globala, o minciuna convenabila


Recent, intr-un documentar rulat pe Canal 4 din Marea Britanie intitulat „Marea frauda a incalzirii globale” s-a lansat o provocare celor ce sustin teoria incalzirii globale pe fondul activitatii umane .

Filmul argumenteaza ca de fapt Soarele este cel responsabil de incalzirea temperaturii pe Terra, opinie sustinuta de numerosi oameni de stiinta si climatologi. Aceasta contra-teorie arata de fapt ca orice teorie a incalzirii globale datorate activitatii umane poate fi relativa si deci, combatuta.
In aceasta contra-teorie se porneste de la ideea ca si alte planete din sistemul nostru solar cunosc fenomenul incalzirii temperaturii. Intr-adevar multi astronomi au anuntat faptul ca planeta Pluto experimenteaza si ea incalzirea climatica, ei punand aceasta incalzire pe seama schimbarii anotimpurilor la fel ca pe Pamant. Se arata ca si pe Terra, Soarele, incalzind diferentiat planeta in cursul rotirii planetei in jurul axei sale si a Soarelui, determina anotimpurile cunoscute. Unele mai calde, altele mai reci. In Mai 2006 un raport indica producerea unei furtuni-uragan uriasa pe Jupiter datorita schimbarilor climatice produse pe planeta. Studiul arata ca temperatura planetei urmeaza sa creasca cu 10 grade. Cresterea temperaturilor pe Terra si Marte ar indica faptul ca schimbarea climatica este un fenomen firesc, raporta National Geographic News, teza care contravine celei ce afirma ca aceste schimbari s-ar datora interventiei omului.

Raportul arata de asemenea cum NASA a raportat topirea continua a capsulele de gheata de dioxid de carbon de ceva ani. Suna cunoscut? Reprezentantii unui observator astronomic din Rusia au declarat ca datele furnizate de studiul planetei Marte indica faptul ca incalzirea globala este rezultatul activitatii solare. Studiul rusesc releva faptul ca ambele planete, Terra si Marte, au suferit de-a lungul istoriei lor perioade glaciare si schimbari climatice. Cercetarile NASA indica furtuni puternice si pe Saturn, un semn al schimbarilor climatice si aici. De asemenea Hubble, telescopul NASA, a descoperit si pe cea mai mare luna a planetei Neptun, Triton, indicii ale schimbarii climatice. Astfel suprafata acesteia constituita odinioara din nitrogen inghetat se transforma incet in gaz datorita incalzirii.

Reprezentantii Associated Press scriau ca satelitii ce monitorizeaza temperatura Soarelui au inregistrat o ridicare a temperaturii astrului, ceea ce semnifica faptul ca si Soarele sufera o incalzire climatica. Chiar si London Telegraph afirma in 2004 ca aceasta incalzire globala se datoreaza ridicarii temperaturii Soarelui la un nivel neatins in ultimii 1000 de ani. Aceastia au citat o cercetare condusa de oameni de stiinta germani si suedezi ce afirma ca ridicarea temperaturii globale se datoreaza cresterii nivelului de radiatii ale Soarelui.

Claude Allegre, om de stiinta francez care acum 20 de ani avertiza asupra pericolului incalzirii globale, afirma astazi ca probele stranse indica faptul ca acest fenomen al incalzirii globale se datoreaza in mare parte unor fenomene naturale. El arata in sprijinul afirmatiilor sale ca „stiinta nu este fixa” si ca „se exagereaza cu unele cauze ale incalzirii globale dandu-li-se o supradimensiune ce nu se potriveste cu cea reala” . Tot recent presedintele republici cehe Vaclav Klaus a afirmat cu ocazia discutarii unui regulament al IPPC al Natiunilor Unite pe probleme de schimbare climatica, ca teoria schimbarilor climatice generata de activitatea umana este un mit fals si ca orice om de stiinta sau om serios serios este de aceasta parere. S-a aratat ca IPPC nu este o institutie stiintifica ci un corp politic , un soi de organizatie neguvernamentala cu aroma „verde”.

Timothy Ball , unul dintre primii doctori in climatologie din Canada a scris recent un articol pe tema incalzirii globale aratand ca ” nu intelege de ce lumea respinge pe acei oameni de stiinta care afirma ca incalzirea globala nu se datoreaza activitatii umane”. El incepe articolul sau cu formula „poate fi greu de crezut, dar incalzirea globala nu se datoreaza cresterii cantitatii de CO2 datorita activitatii umane; teoria bine-cunoscuta a incalzirii globale este una din cele mai mari minciuni ale istoriei stiintei” . El continua aratand ca „se cheltuie timp , energie si miliarde de dolari pentru a opri un fenomen care nu este justificat stiintific”. Dr.Timothy Ball arata ca ar trebui revazuta una din teoriile din anii ’70 ca arata ca urma sa vina o „racire climatica”, atunci oamenii discutau despre masurile care trebuie luate pentru supravietuirea speciei umane, ciudat nu ?

Doctorul mai arata ca „este trist ca universitatile reprezinta un loc de dogmatizare si opresiune mai ales datorita numeroaselor fonduri primite de la guverne care solicita un anumit punct de vedere”.

Se pare ca politicienii sunt foarte interesati sa sprijine teoria incalzirii globale ca sa ne faca sa ne simtim vinovati si sa ne faca sa ne fie frica. Aceasta minciuna este sustinuta de guverne interesate si de sume fabuloase investite. Ea este o minciuna convenabila pentru cei care exercita controlul si colecteaza banii in acest joc. Daca problemele care ni se prezinta sunt bazate pe minciuna atunci cum sa gasim solutii reale si eficiente pentru a ajuta mediul?

O intrebare esentiala se ridica: avand in vedere ca majoritatea datelor stiintifice indica faptul ca incalzirea globala se datoreaza Soarelui atunci cum poate o taxa pe emisii CO2 sa opreasca acest fenomen?”[2]

“Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială

Francmasonul James Paul Warburg făcea o declaraţie în faţa Senatului SUA pe 7 februarie 1950: „Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”

 

La întâlnirea anuală a grupului Bilderberg din Baden-Baden, Germania, din 6-9 iunie 1991, unde a avut loc debutul lui Bill Clinton, David Rockefeller Jr. a declarat: „Suntem recunoscători față de Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi alte mari publicaţii ai căror directori au luat parte la întrunirile noastre şi şi-au respectat promisiunea de a fi discreţi timp de aproape 40 de ani…
Ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru mondial dacă ar fi fost dat publicităţii pe parcursul acestor ani. Dar lumea este acum mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre un guvern mondial. Suveranitatea supernațională a unei elite intelectuale şi a bancherilor internaţionali este bineînţeles de preferat autodeterminismului naţional practicat în ultimele secole
.”

 

La acea vreme, Clinton nu era cunoscut în afara statului său de origine, Arkansas. Doar două luni mai târziu, el a fost nominalizat să candideze la preşedinţie din partea „democraţilor”, iar 16 luni mai târziu, William Jefferson Clinton a fost ales preşedinte al Statelor Unite, ajutând la implementarea Noii Ordini Mondiale.

 

Cel care i-a adunat pentru prima dată pe francmasonii de rang înalt la o întrunire în oraşul Oosterbeck din Olanda, la Hotelul Bilderberg, între 29 și 31 mai 1954, a fost polonezul mason Hieronim Retinger. Bilderbergii au devenit o instituţie a grupării satanice a așa-zișilor „iluminați”.

 

A început o nouă realitate”, spunea consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui Eisenhower după întâlnire. Retinger, francmason de gradul 33, a avut, de asemenea, iniţiativa înfiinţării Comunităţii Europene şi a Consiliului Europei. El era în favoarea unei Europe unite şi avea acces nelimitat la preşedintele SUA.

David Rockefeller Jr. a declarat în faţa Consiliului de Afaceri al ONU în 1994: „Ne aflăm în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră la momentul oportun şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”

David Rockefeller recunoaşte în cartea sa Memoriile (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) că a contribuit la Noua Ordine Mondială şi se declară vinovat: „Unii chiar cred că suntem parte a unei societăţi secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, mă caracterizează pe mine şi pe familia mea ca «internaționaliști» ce s-au raliat cu alte persoane din toată lumea pentru a edifica o structură mai integrată global şi politic (n.ed. Noua Ordine Mondială) – o lume – dacă vreţi să o numiţi aşa. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci mă declar vinovat – şi sunt mândru de acest lucru!

Agenda 21, Agenda 30 şi Noua Ordine Mondială – planul pentru o sclavie durabilă

Aproape toată lumea a auzit de dezvoltare durabilă, un concept sforăitor urmat, de obicei, de un torent de vorbe goale şi un căscat pe măsură din partea audienţei. Sună bine, căci toată lumea iubeşte progresul şi dezvoltarea, mai ales dacă e sustenabilă. În fine, definiţia oficială pare (deşi nu este) chiar atractivă: „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.

Este greu de imaginat cum ar arăta nevoile generaţiei 2200, astfel încât consumul nostru prezent să nu le afecteze, dar asta este deja o chestiune de detaliu.

Termenul cu pricina a devenit faimos în urma conferinţei ONU de la Rio de Janeiro şi a fost dezvoltat în documentul subsecvent Agenda 21. Tot aici îşi au originea entuziasmul şi dedicaţia ecologistă a mulţimilor progresiste din ultimii 20 de ani. Dacă vă întrebaţi de unde atâta îngrijorare pentru natură la numeroşi tineri, răspunsul este Agenda 21, chiar dacă majoritatea habar nu are de acest document.

Este un plan comprehensiv de acţiune ce urmează să fie pus în aplicare la nivel global, naţional şi local de ONU, guverne naţionale şi grupuri importante în toate domeniile unde oamenii au impact asupra mediului”, se arată în document.

Şi cum orice acţiune umană influenţează mediul, deducem că nu va scăpa nimic de sub umbrela acestui program. Însă lucrurile cu adevărat interesante încep abia când vezi ce se ascunde de fapt sub faţada ecologistă. În primul rând, te izbeşte ideea că drepturile individuale, precum dreptul la proprietate, trebuie să fie restricţionate, uneori chiar anulate.

Harvey Ruvin, vicepreşedinte al ICLEI (o organizație apendice a ONU în acest domeniu) a declarat că „drepturile individuale vor trebui să facă un pas înapoi în favoarea celui colectiv”.

În al doilea rând, pentru a nu lăsa niciun dubiu asupra orientării ideologice, ni se spune limpede că „ideea potrivit căreia accesul la pieţe va reuşi prin sine să reducă sărăcia este greşită”.

Cum nu există o variantă de mijloc între stat şi piaţă, rezultă că singurul mijloc prin care poate fi redusă pauperizarea şi protejat mediul îl reprezintă o autoritate centrală. Dar, atenţie, căci această autoritate va fi transnaţională şi se va ocupa de redistribuţia resurselor la nivel global.

Din acest motiv, afluenţa societăţilor occidentale trebuie redusă. „Stilurile de viaţă curente ale clasei de mijloc din ţările bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburanţilor, a aerului condiţionat la serviciu şi acasă, zone rezidenţiale – nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care să ducă la întărirea sistemelor multilaterale, incluzând aici Naţiunile Unite”, afirma Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat printre altele şi pentru obţinerea unei licenţe pentru a putea avea copii.

Iar aici este atins unul din punctele cele mai importante ale Agendei 21, pentru că scopul evident îl reprezintă remodelarea completă a spaţiului urban şi rural.

Proiectul Wildlands al ONU are drept obiectiv resălbăticirea zonelor naturale afectate de prezenţa umană. Nu vă gândiţi neapărat la teritorii afectate de poluare, ci la orice urmă de interferenţă, precum drumuri, case, electricitate etc.

Cu alte cuvinte, idealul îl reprezintă eliminarea oamenilor din aceste zone şi îngrămădirea lor în spaţii bine delimitate. Teoria conspiraţiei, veţi spune. Nu chiar. Capitolul 28 al Agendei 21:
Pământul …. nu poate fi tratat ca un activ obişnuit, în posesia indivizilor. Controlul public al pământului este, din acest motiv, indispensabil. Guvernul trebuie să menţină o jurisdicţie completă şi să exercite o suveranitate totală asupra terenului având drept obiectiv planificarea liberă (?) a aşezărilor umane”.

Ţinta explicită, cel puţin în ceea ce priveşte SUA, deşi după aceea toată lumea bună va urma, este ca jumătate din teritoriu să fie epurat de prezenţa oamenilor. Gânduri prea îndrăzneţe? Nici măcar… În Florida, guvernul a achiziţionat deja 28% din pământul disponibil.

Ce se va petrece cu indivizii? Aici intervine partea a doua din Agenda 21 şi dezvoltarea durabilă: Creşterea Isteaţă („Smart Growth”). În linii mari, planul este de a înghesui oamenii precum vitele în comunităţi urbane cât mai dense.

În cuvintele unui activist Smarth Growth: „oamenii vor fi în cuşti, iar animalele se vor uita”. Într-un limbaj mai puţin metaforic, presupoziţia „ştiinţifică” este că aglomerările urbane vor determina scăderea poluării. Adică, iei oamenii de pe unde îi găseşti, îi închizi în oraşe („no cars allowed” – „nu sunt premise autovehiculele”) şi astfel reduci problemele de mediu.

Proprietatea privată trebuie abolită pentru a construi comunităţi tip balot, unde oamenii vor fi nevoiţi să trăiască unii peste alţii în zone mixte, la o distanţă mică față de şcoală şi locul de muncă, ce poate fi parcursă mergând pe jos, eliminând astfel nevoia de mijloace de transport, altele decât biciclete, autobuze şi metrou uşor. În această viziune, nu se va mai putea construi pe pământul de la ţară şi acesta va fi restituit sălbăticiei”, declara un oficial american din Massachusetts.

Heritage Foundation a demolat cu mai multe studii empirice ideea că densitatea ridicată produce mai puţină poluare, în cazul în care cineva se întreabă dacă ecologia este cea care îi mână în luptă pe activiştii ONU.

Un alt capitol relevant al Agendei 21 îl constituie parteneriatele public-private pentru susţinerea obiectivelor. Fundaţia pentru o Societate Deschisă plus alte două ONG-uri finanţate de George Soros sunt implicate în programul Naţiunilor Unite.

Ecuaţia nu ar fi completă dacă nu ar cuprinde şi o secţiune de educaţie pentru dezvoltare durabilă, deoarece nu poţi pune în aplicare un asemenea plan fără o îndoctrinare masivă. Pentru mai multe informaţii despre acest aspect, puteţi accesa site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale din România.

În linii mari, oamenii mai educaţi, care au venituri mai mari, consumă mai multe resurse decât oamenii mai puţini educaţi, care au venituri mai reduse. În acest caz, o educaţie sporită creşte ameninţarea la adresa sustenabilităţii”, este o declaraţie stupefiantă din documentul ONU: Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Nimeni nu mai poate nega că se încearcă îndobitocirea oamenilor, folosindu-se de cele mai penibile fumigene.

Se speră că Agenda 21 va putea fi implementată cât mai uşor, prin banii publici (care explică abundenţa de fundaţii, programe, organizaţii ecologiste) şi reeducarea completă a populaţiei. La noi în ţară deja mai toate primăriile, de la Babadag la Baia Mare, au preluat programul şi ideile…

Din toate cele de mai sus se întrevede destul de clar un tablou în care drepturile de proprietate ajung să nu mai conteze. Şi cum fără drepturi de proprietate nu există libertate, consecinţa politicilor ONU va fi o societate ultra totalitară, în numele politicilor de mediu şi al creşterii durabile. Aşa că, de câte ori auziţi aceste cuvinte, gândiţi-vă la iadul din Minunata Lume Nouă şi nu la Arcadia.

În prezent, Agenda 21 a fost înlocuită de o variantă mai elaborată, Agenda 30, globaliștii presupunând că până în anul 2030, inclusiv, vor reuşi să creeze Noua Ordine Mondială cu un Guvern Mondial Totalitar.”[3]

“Prețul mare al controlului populației: ecologismul și economia dezvoltării durabile

Fragment din volumul „Razboiul impotriva populației”, de Jacqueline R. Kasun, Ignatius Press, San Francisco, 1988. Cartea a aparut, in cea de-a doua ediție, și in limba romana, la Editura Provita Media, București, in 2008.

Ecologismul e una dintre „forțele motrice” ale controlului global al populației, inca din momentul in care Sierra Club a publicat „Bomba demografica” a lui Paul R. Ehrlich, in 1969. „Dezvoltarea durabila” (un termen popularizat pentru prima data la Conferința din 1992 a ONU privind mediul și dezvoltarea de la Rio de Janeiro, numita și „Summit-ul Pamantului”) devine din ce in ce mai mult un cuvant de ordine sau o lozinca a controlului populației.

Birocrația Națiunilor Unite și rețeaua sa de „societate civila”, cu organizațiile non-guvernamentale aferente, promoveaza fervent „dezvoltarea durabila”. Aparuta la periferia mișcarii ecologiste, acum crește in ritm accelerat in facultațile de economie, științe politice, și resurse naturale a universitaților, dar puțini știu cu adevarat de unde a pornit aceasta sintagma.

Utopia lui Daly

Cand un economist american obscur, Herman Daly, a propus pentru prima data acordarea licențelor de stat pentru nașteri, in anii 1970, puțini l-au luat in serios. Iar cand, in 1990, Daly și John Cobb au scos cartea For the Common Good: Redirecting the Economy towards Community, the Environment and a Sustainable Future („Pentru binele comun: redirecționarea economiei spre comunitate, mediu și un viitor durabil”), editura la care a aparut (Green Print din Londra) era puțin cunoscuta.

Dar Daly a devenit o persoana importanta la Banca Mondiala și la Universitatea din Maryland. Impreuna cu Robert Costanza, calauzește acum Societatea Internaționala de Economie Ecologica. In 1996, Beacon Press din Boston i-a publicat cartea Beyond Growth: The Economics of Sustainable Development („Dincolo de creștere: economia dezvoltarii durabile”).

Alte edituri respectabile scot o avalanșa de noi lucrari privind dezvoltarea durabila și economiile durabile. Incurajata de subvenții oficiale și conferințe internaționale (și de președintele Consiliului pentru dezvoltare durabila al lui Clinton), mișcarea a crescut dincolo de asociațiile  de periferie de inceput. Planurile de invațamant ale facultaților abunda in descrieri ale noilor cursuri de economie durabila.

Raționamentele și obiectivele sunt aceleași care au fost atunci, la inceputurile lui Daly. Cum s-a exprimat Daly, „faptele salbatice” ale defrișarilor, incalzirea globala, „gaura” de ozon și alte calamitați de mediu fac imperativa schimbarea cailor umanitații. Nu conteaza disputele științifice de amploare asupra tuturor acestor subiecte. Nu avem timp de pierdut. Nu mai incape in indoiala. Sfarșitul se grabește spre noi!

Potrivit lui Daly și multor discipoli ai sai, pentru a salva mediul, trebuie mai intai sa controlam populația. In cartea sa, „Pentru binele comun”, Daly a scris ca ar trebui sa solicitam guvernului acordarea de licențe pentru naștere, pentru un numar strict limitat, la niveluri compatibile cu o populație staționara, sau, mai bine, in scadere.(1) Aceasta ar fi uman, a argumentat el, deoarece oamenii ar putea cumpara și vinde licențele. In plus, guvernul ar trebui sa transforme in salbaticie nepopulata și locuita de animale salbatice „jumatate sau mai mult de jumatate” din suprafața terestra a Statelor Unite.(2) Guvernul ar trebui sa stramute un numar mare de oameni din zonele rurale (3), ceea ce, desigur, a facut și Pol Pot in Cambodgia, cu prețul a milioane de vieți.

In utopia lui Daly, impozitele pe venit, utilizarea terenurilor, a energiei, achizițiile de consum, cadourile, moștenirea, poluarea și extragerea de materii prime vor fi destinate reducerii inegalitații și producției și consumului la „limite biofizice sustenabile” (4), ușurand astfel greutatea umanitații asupra naturii și facandu-ne pe noi toți in mod egal saraci. Pentru a reduce șansa alegatorilor care incearca sa se regrupeze, majoritatea alegerilor trebuie pur și simplu desființate.(5)

Proprietatea asupra terenului privat ar fi, de asemenea, anulata.(6) Limite stricte privind calatoriile și comerțul ar impune autosuficiența locala.(7) Religia ar fi transformata sub „influența … sensibilitați ecologiste și feministe”.(8) Umanitatea nu ar mai cauta indrumare morala din „vechile texte religioase care au aparut intr-o situație sociala și demografica foarte diferita”.(9)

Spre o „viziune biosferica”?

Dar obstacolul principal in atingerea unei utopii ecologice, potrivit lui Daly, nu este religia, ci economia, cu accent pe logica bazata pe fapte. Oameni și economiștii profesioniști, susține el, trebuie sa fie re-educați, intr-o „viziune biosferica” (10), sa recunoasca „comuniunea lor cu alte lucruri vii”, in spiritul „ecologiei profunde”, care vede necesitatea unei „scaderi substanțiale a populației umane pentru a promova „inflorirea vieții non-umane”.(11) Fondatorii „ecologiei profunde”, care sunt atat de mult admirați de Daly și de discipolii sai, au fost la fel de direcți.

Potrivit lui Bill Devall, George Sessions și Arne Naess:

„Inflorirea vieții și culturilor umane este compatibila cu o scadere substanțiala a populației umane. Inflorirea vieții non-umane impune o astfel de scadere. Cei care sunt de acord cu cele de mai sus au obligația de a … pune in aplicare schimbarile necesare.” (12)

Influența acestor susținatori ai „societații durabile” a fost profunda. Steven C. Hackett, autor al unui nou manual pentru colegiu despre economia durabila, ii citeaza respectuos pe Devall și Daly, și prezinta cifre ce tind sa demonstreze ca pamantul are de cateva ori mai mulți locuitori decat pot fi susținuți, fara „tragerea in jos a mediului natural”.(13) Hackett (ca și Daly), de asemenea, considera ca religia și „economia mainstream” (de piața) sunt amenințari majore pentru mediu.

Agenda 21 in acțiune

Cei mai mulți economiști iși fac treaba departe de lumina reflectoarelor, dar nu și Daly. Invațaturile sale dainuiesc nu doar prin scrierile sale adesea citate, dar prin activitatea discipolilor sai, prin efuziunile conferințelor internaționale, a comisiilor naționale, cat și a Agendei 21 a „Summit-ului Pamantului”. Agenda 21 a subliniat faptul ca „creșterea populației și producției mondiale, combinate cu modele de consum nesustenabile apasa tot mai acut asupra capacitaților de susținere a vieții de pe planeta noastra”.(14) In traducere aceasta inseamna ca documentul cere guvernelor sa faca „[o ] evaluare .. a capacitații portanței populației la nivel național…”. (15) Pentru a face mai clar acest lucru, „politicile ar trebui sa … aduca tranziția demografica”(16); cu alte cuvinte, o reducere majora a natalitații.

Deoarece „dezvoltarea durabila” s-a ivit pe lume la Rio, comunitațile din intreaga lume și din Statele Unite au preluat cauza ei. Maurice Strong, directorul Conferinței de la Rio (in prezent Secretarul General adjunct al Organizației Națiunilor Unite), in 1996, a anunțat ca, deși nu au fost inca facute suficiente progrese pentru atingerea obiectivelor Agendei 21, „Peste 1500 de orașe și orașele din lume au adoptat propriile lor Agende 21”.(17) Dar acest lucru s-a intamplat in orașe și orașele, fara ca macar ele sa fi facut o singura mențiune despre Agenda 21 și cu sprijinul financiar provenind din fundații private și de la nivelurile superioare ale guvernului. In propria sa nazuința spre Agenda 21, Consiliul lui Clinton pentru Dezvoltare Durabila a facut apel la o planificare economica și sociala completa pentru a salva mediul de ființele umane. Acel Consiliu a declarat ca noi trebuie nu doar sa „schimbam modelele de consum”, sa „restructuram” educația, sa „realiniem forțele sociale, economice și de piața”, ci și „populația trebuie sa fie stabilizata la un nivel compatibil cu capacitatea pamantului de a susține locuitorii sai”.(18) (Oricare ar putea fi aceasta capacitate.)

Clubul Sierra a anunțat la Conferința ONU din 1994 privind populația și dezvoltarea de la Cairo, ca „activiști locali” ai Clubului din Statele Unite activau „intr-un proces … bazat pe consens pentru a stabili … praguri pentru … impactul populației și consumului asupra ecoregiunii locale. … Abordarea capacitaților de susținere locale va imbunatați calitatea vieții pentru toți și va contribui la dezvoltarea comunitaților durabile …” (19)

Clubul nu a precizat ce masuri vor lua acei activiști locali, daca se dovedește ca populațiile locale depașesc „capacitatea de susținere”. Dar Daly, mai practic, a propus ca persoanele care au un copil fara permis trebuie sa fie „pedepsite”. Chinezii, desigur, au inventat unele forme originale de pedepse pentru astfel de „infractori”, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea, pierderea locului de munca și a casei, pedepsirea rudelor, infanticidul, avortul forțat și sterilizarea.(20)

In plus, Banca Mondiala, un promotor pasionat de „dezvoltare durabila”, ofera ajutor economic țarilor condiționat de promovarea controlului nașterii (21), la fel ca și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaționala (USAID).(22) Aceste practici sunt predate ca norma in salile de cursuri universitare aici, in Statele Unite. Hackett, care preda „economie durabila” la Universitatea de Stat Humboldt din California, il citeaza adesea pe Paul Ehrlich, pentru a arata ca doar dezvoltarea economica nu poate reduce natalitatea suficient pentru a salva mediul. Poate fi nevoie de ceva mai mult. De fapt, Hackett se refera la propunerea lui Daly de acordare a licențelor pentru naștere și la eforturile coercitive de control al populației din China ca soluții posibile. (23)

Convingerea lui Hackett  ca „economia mainstream” și religia sunt dușmanii principali ai „dezvoltarii durabile” ar putea fi un punct in favoarea atat a religiei, cat și a economiei. Ceea ce e insa clar ca buna ziua este faptul ca controlul populației este acum promovat sub stindardul „economiei durabile”.

Note

1 Herman Daly, “For the Common Good: Redirecting the Economy Towards Community, the Environment and a Sustainable Future”, London, Green Print, 1990. 244–246.

2 Ibid. 255.

3 ’Ibid. 264, 311.

4 Ibid. 143, 318–329.

5 Ibid. 177.

6 Ibid. 256–259.

7 Ibid. 229–235, 269–272.

8 Ibid. 377.

9 Ibid. 250.

10 Ibid. 376.

11 Ibid. 377.

12 Steven C. Hackett, “Environmental and Natural Resources Economics: Theory, Policy, and the Sustainable Society,” Armonk, N.Y.: M.E. Sharpe, 20, quoting B. Devall, “Simple in Means. Rich in Ends,” Salt Lake City: Peregrine Smith, 1988.

13 Hackett, 263.

14 Agenda 21, Ch. 5, par. 5.3.

15 Ibid. Ch. 5, par. 5.23.

16 Ibid. Ch. 5, par. 5.16.

17 “Environment Matters at the World Bank,” Fall 1996.

18 Președintele Consiliului despre dezvoltarea durabila, proiectul raportului, fragmente retiparite. eco-logic, noiembrie/decembrie 1995.

19 Steven W. Mosher, A Mothers Ordeal: One Woman’s Fight Against China’s One-Child Policy, (New York: Harcourt Brace, 1993).

20 Sierra Club, “Population and Consumption: The Sierra Club has a Vision for Both,” distribuit la Conferința privind Populația și Dezvoltarea, Cairo, septembrie, 1994.

21 Fred T. Sai and Lauren A. Chester, “The Role of the World Bank in Shaping Third World Population Policy,” in Godfrey Roberts (ed.), Population Policy: Contemporary Issues, (New York: Praeger, 1990.)

22 22 U.S. Code, sec. 2151–1; 22 U.S. Code, sec. 2151(b).

23 Hackett, 20, 232, 234.“[4]

Peste 31.000 de oameni de știință spun că încălzirea globală este o minciună

“Peste 31 000 de oameni de știință s-au unit împotriva agendei politice a încălzirii globale. Acest consens unanim ce include 9 000 de cercetători cu doctorate, sprijină nevoia de dioxid de carbon și fac lumină în agenda încălzirii globale, ce include raționalizarea energiei industriale, planificarea centralizată a economiei și scheme globale de taxare. Cercetătorii vorbesc deschis acum de minciuna încălzirii globale și cum acordurile înternaționale de limitare a poluării prin case verzi sunt de fapt distructive pentru întreaga floră și faună a planetei.

Petiția, ce include cercetări revizuite, este susținută de diverși oameni de știință cu un spectru variat de expertize. Petiția avertizează SUA despre semnarea numai a tratatelor internaționale ce pun biruri pe cetățenii țării, fură suveranitatea statală și restricționează producția de energie. Alarmismul încălzirii globale, cu alte cuvinte, este un pseudo-război construit pentru a distruge o țară.

 

O scrisoare de la Frederick Seitz, președinte al Academiei de Științe a SUA, este de asemenea în circulație alături de petiție. Scrisoarea avertizează asupra teoriilor eronate științific despre dioxidul de carbon. Dioxidul de carbon este de fapt o moleculă miracol a vieții, nu un poluant periculos ce trebuie eradicat din atmosferă. Scrisoarea aduce de asemenea lumină în problema pericolelor intrării SUA în tratatele globale ce raționalizează energia și confiscă bogățiile naționale.

Doar pentru că alarmistul climatic Al Gore s-a suit pe scenă, a arătat un grafic și a corelat creșterea temperaturilor din oceane cu creșterea nivelului de gaze, asta nu demonstrează existența încălzirii globale sau să dea naștere la un fel de „nouă știință” ce va distruge planeta. Așa cum arată oamenii de știință, presiunea vaporilor de CO2 de deasupra marii este dependentă de temperatură. Este normal pentru cele 2 variabile să urce împreună. Nu este ceva pentru care să ne alarmăm.

 

Petiția cere urgent liderilor aleși de a respinge acordurile privind încălzirea  globală ce au fost aprobate la Kyoto, Japonia în Decembrie 1997 și toate celelalte asemenea acesteia. Din fericire, președintele Trump a eliberat SUA din acordul climatic de la Paris. Eliminând gazelor de seră precum dioxidul de carbon, ar duce la distrugerea planetei, deoarece se elimină de fapt compusul necesar plantelor să supraviețuiască. Dacă CO2 este așa de dăunător planetei, de ce crescătorii de plante din programele greenhouse cumpără generatoare de CO2 pentru a dubla creșterea plantelor?

Petiția și cercetările ce o însoțesc spulberă mitul cum că nivelurile presupuse pe viitor de CO2 vor cauza încălziri catastrofice atmosferei pamântului și tulburarea climei. Dovezile sunt de fapt în favoarea gazelor cu efect de seră ce sunt benefice plantelor și animalelor de pe Terra. Petiția țintește de asemenea agenda încălzirii globale și declară că va împiedica invadarea științei și tehnologiei în lume. Confiscarea distribuirii energiei în SUA este o amenințare la adresa suveranității țării și a abilității de a oferi ajutor altor țări. Ce ar fi dacă alarmiștii în încălzirea globală ar lua o gură de aer, ar expira niște dioxid de carbon și s-ar concentra pe adevărații poluanți ce ne imbolnăvesc mediul înconjurător și sănătatea?”[5]

10 mituri despre incalzirea globala

MITUL NR.1: Planeta noastră este supusă în continuu încălzirii globale.
ADEVĂRUL: Măsurătorile de temperatură din ultimii ani, realizate din sateliţi sau baloane meteorologice, au arătat faptul că planeta noastră s-a răcit în ultimii ani, pierzând în doar 18 luni circa 15% din aşa-zisa încălzire globală care are loc de aproximativ un secol. De fapt, pentru a fi realişti, trebuie subliniat faptul că aşa-zisă încălzire globală din ultima sută de ani înseamnă doar…jumătate de grad Celsius în plus, iar la acest rezultat s-a ajuns şi prin erori de măsurare, temperaturile luându-se la nivelul oraşelor, unde există un “efect urban de încălzire”, la nivelul oraşelor, căldura fiind mai mare decât la nivelul altor teritorii mai puţin populate de către oameni.

MITUL NR.2: Temperaturile mai ridicate vor fi dezastruoase, căci gheţarii se vor topi, iar oamenii vor muri.
ADEVĂRUL: În Marea Britanie, fiecare iarnă mai blândă faţă de obicei salvează circa 20.000 de oameni care ar putea fi murit în urma complicaţiilor provocate de răceală. Dacă faceţi extrapolare la nivelul tuturor ţărilor nordice, puteţi constata şi singuri cât de multe vieţi omeneşti salvează fiecare iarnă mai blândă. În ceea ce priveşte topirea gheţarilor, e adevărat că acest lucru se întâmplă mai des, dar este un proces natural în istoria planetei. Dar, odată cu topirea gheţarilor, nivelul apei nu va creşte atât de mult pe cât s-ar crede (faceţi un experiment acasă: puneţi nişte apă într-un bol de apă, marcaţi nivelul, apoi puneţi bolul la îngheţat, dezgheţaţi-l şi apoi veţi constata că nivelul apei va fi mai mic decât cel iniţial). De asemenea, datele din gheţarii din zonele arctice şi antarctice au arătat faptul că în trecut temperaturile au crescut de zece ori mai mult decât actuala creştere, şi nu s-a întâmplat nimic dezastruos pentru planetă.

MITUL NR.3: Nivelul dioxidului de carbon din atmosferă este extrem de mare, cum n-a mai fost niciodată în istoria planetei.
ADEVĂRUL: Nivelul de dioxid de carbon din trecutul planetei a fost de 18 ori mai mare decât în prezent, atunci când maşinile, fabricile şi centralele electrice nu existau. Deci, nivelul dioxidului de carbon creşte şi coboară fără prezenţa vreunei activităţi umane.

MITUL NR.4: Nivelul dioxidului de carbon a crescut în special datorită activităţii umane.
ADEVĂRUL: 96,5% din totalul emisiilor de dioxid de carbon o constituie sursele naturale, omenirea fiind responsabilă doar pentru 3,5% din aceste emisii (0,6% provine din emisiile maşinilor, iar circa 1% din încălzirea clădirilor). Şi atunci, pentru ce mai plătim taxa de poluare pentru maşini, de exemplu? Ciudat e faptul că benzina sau motorina pentru autovehicule e suprataxată de 3-4 ori faţă de costul ei iniţial, în timp ce combustibilul pentru încălzirea clădirilor e suprataxat foarte puţin, deşi încălzirea pentru clădiri produce de 2 ori mai mult dioxid de carbon.

MITUL NR.5: Creşterea dioxidului de carbon din atmosferă cauzează creşterea schimbărilor de temperatură pe planetă.
ADEVĂRUL: Un articol apărut într-o revistă ştiinţifică, folosindu-se de informaţiile da arătat faptul că, de la ultima eră glaciară, de fiecare dată când temperatura globală şi nivelul dioxidului de carbon s-au schimbat, nivelul dioxidului de carbon s-a modificat după ce temperatura s-a schimbat, aşa că teoria încălzirii globale datorită activităţii umane a pus efectul înaintea cauzei, ceea ce înseamnă că reducerea nivelului de dioxid de carbon este un lucru inutil. În plus, vaporii de apă şi de metan sunt gaze care produc un efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon.

MITUL NR.6: Reducerea folosirii maşinilor va reduce nivelul de dioxid de carbon şi va salva planeta.
ADEVĂRUL: Planeta n-are nevoie de nicio salvare, iar dacă am îndepărta peste noapte toate maşinile de pe stradă, acest lucru n-ar produce nicio schimbare în nivelul dioxidului de carbon din atmosferă, aşa cum se poate vedea la Mitul nr.4. De asemenea, e inutil să încercăm să modificăm nivelul dioxidului de carbon, pentru că acesta e doar efectul, iar cauza se află în altă parte: în schimbarea activităţii Soarelui care determină o anumită creştere a temperaturii pe pământ, această creştere de temperatură determinând creşterea nivelului de dioxid de carbon care se ridică de la nivelul oceanelor.

MITUL NR.7: Vijeliile, uraganele şi inundaţiile din ultima vreme ar fi cauzate de încălzirea globală datorată activităţii umane.
ADEVĂRUL: Fenomenele extreme ale vremii din ultima perioadă se datorează ciclului activităţii solare, şi nu datorită emisiilor de dioxid de carbon sau alegerilor politice. Căderile mari de precipitaţii e un perfect exemplu care demonstrează acest lucru, căci apar atunci când activitatea solară atinge maximul ei, iar acest model se repetă la fiecare 11 ani până în anul 2045.

MITUL NR.8: Accizele pe benzină şi motorină, taxele de poluare pentru maşini şi alte taxe sunt perfect justificabile pentru a opri creşterea nivelului de dioxid de carbon.
ADEVĂRUL: Întrucât emisiile de dioxid de carbon de la maşini şi fabrici nu au decât un impact extrem de minor asupra climatului Terrei, aceste taxe n-au niciun fundament real, şi sunt doar o altă sursă de a îmbogăţi statele lumii cu taxe nejustificate impuse cetăţenilor.

MITUL NR.9: Oamenii de ştiinţă din Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climatică (IPCC – Inter-governmental Panel on Climate Change) susţin faptul că această încălzire globală este un lucru real şi că omenirea trebuie să facă ceva pentru a opri acest lucru.
ADEVĂRUL: Se uită faptul că acest grup de oameni de ştiinţă sunt numiţi de către guverne. Într-unul din rapoartele IPCC, Dr. John Christy, şeful acelui raport, a recunoscut faptul că a fost adăugat pe ultima sută de metri un scenariu alarmant în care temperaturile vor creşte în viitorii 100 de ani cu circa 6 grade. Cine a avut interesul să adauge acest pesimist? Răspunsul e simplu: politicienii le-au spus oamenilor de ştiinţă ce să scrie.

MITUL NR.10: În lume, sunt doar câţiva cercetători rebeli care ar nega teoria încălzirii globale cauzată de umanitate.
ADEVĂRUL: Există circa 18.000 de semnături ale oamenilor de ştiinţă din întreaga lume pe o scrisoare denumită “Petiţia Oregon”, în care se spune că nu există nicio evidenţă asupra încălzirii globale cauzată de umanitate, care nu are nicio influenţă asupra climatului Terrei. Mulţi oameni de ştiinţă cred că Acordul de la Kyoto (acordul prin care liderii politici ai lumii au luat hotărârea reducerii emisiilor de dioxid de carbon) a fost o mare pierdere de timp, fiind unul dintre cele mai mari înşelătorii politice realizate vreodată în istoria omenirii. Aşa cum afirma cineva: “Scopul fundamental al strategiilor politice publice este acela de a menţine populaţia alarmată, care-şi doreşte astfel siguranţa, lucru ce poate fi realizat prin tot felul de gogoriţe, toate imaginare”. Dorinţa de a salva lumea înseamnă de fapt dorinţa de a conduce.“[6]

SURSE

  1. Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator și respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluție globală” Pag. 104-105.
  2. http://www.ecomagazin.ro/incalzirea-globala-o-minciuna-convenabila/
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx/http/files/rss/www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=12494
  4. http://www.culturavietii.ro/2018/10/08/pretul-mare-al-controlului-populatiei-ecologismul-si-economia-dezvoltarii-durabile/
  5. https://ortodoxinfo.ro/2018/01/22/peste-31-000-de-oameni-de-stiinta-spun-ca-incalzirea-globala-este-o-minciuna-totala-acum-se-coalizeaza-impotriva-preudo-stiintei/
  6. http://oradebucuresti.oradestiri.ro/10-mituri-despre-incalzirea-globala-care-pacalesc-omenirea/
  7. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Intelligence România (DIR)

Departamentul Intelligence România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro