Misterele Munților Superstiție din SUA și mina de aur

by “In sud-vestul si vestul SUA exista legende si povesti privind fabuloasele mine de aur ale bastinasilor, inca din timpurile “conquistei” (cuceririi) spaniole. Unul dintre cele mai representative exemple este mina de aur a unui “olandez” ratacit si pierdut pentru totdeauna. Acea mina elusiva era in masivul montan Superstitia, din […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

In sud-vestul si vestul SUA exista legende si povesti privind fabuloasele mine de aur ale bastinasilor, inca din timpurile “conquistei” (cuceririi) spaniole.

Unul dintre cele mai representative exemple este mina de aur a unui “olandez” ratacit si pierdut pentru totdeauna. Acea mina elusiva era in masivul montan Superstitia, din Arizona.

Folcloristul american John Blair, de la Univestitate Arizona, a publicat recent o carte, “Adevar si fictiune despre minele de aur din legendele vestului”, in care studiaza, pe o baza istorica extrem de bine documentata, o multime de povesti pe acest subiect. El dedica o treime din carte minei de aur a oladezului ratacit.


Bazat pe documente istorice, stabileste ca acest om, cunoscut ca “olandezul”, era de fapt german. Confuzia este cauzata de faptul ca in engleza “olandez” e “dutch”, in timp ce in germana cuvantul “deutsch” inseamna “german”.

Minerul din legenda a fost o persoana reala, un german numit Jocaob Waltz, nascut in 1810 in Wurttenberg, care a emigrat in anul 1848, stabilindu-se in Arizona, ca prospector geolog, cautand aur.


In muntii Superstitie, la vreo 180 km est de Phoenix, Arizona prin anii 1835, un spaniol numit Miguel Peralta a descoperit o vana de aur, aprope pura, pe teritoriul indienilor apache, care, eventual, l-au ucis. Jacob Waltz a cautat aceeasi mina, dupa ce a intrat in
posesia unei “harti” rudimentare, de prin 1830.

Autorul cartii precizeaza ca a descoperit peste 60 de variante ale acestei legende, toate avand cateva elemente commune, ce pot fi documentate istoric, si multe altele de fantezie folclorica. Adevarul este ca in decursul anilor au murit peste 500 de persoane care cautau aceasta mina. Cauza principala a fost terenul, extrem de dificil si climatul, foarte fierbinte ziua, extrem de rece noaptea. Ca exemplu, in luna iulie, ziua, temperatura medie e 45 de grade Celsius, iar noaptea sub -5 grade Celsius.

Nu exista drumuri sau asezari omenesti pe o raza de peste 100 km. Disparitia cuiva este cunoscuta cu mult prea tarziu pentru a se organiza partiede de cautare sau salvare. Se spune ca prin anul 1860 cadavrul lui Jacob Waltz a fost gasit, impreuna cu al catarului sau, fiind probabil ucisi de sete sau frig. Cele doua boccele pe seaua catarului erau pline de aur de o calitate superioara.

Unsprezece ani mai tarziu, prin 1871, un doctor din Poenix, Dr. John Thorne, a fost chemat la teepeeul unui sef indian apache, unde a facut o apendectomie, salvand viata sefului. Indienii l-au sechestrat pe doctor, pentru vreo trei saptamani, ca sa fie siguri ca
nu a cauzat moartea pacientului. Cand totul s-a terminat bine, indienii l-au condus pe doctor, intr-o pestera, de unde i s-a permis sa ia atata aur cat a putut duce cu el si pe calul sau.

Doctorul a devenit bogat peste noapte, cumparand 50.000 de acri (25.000 ha) si vreo 5.000 de capete de vite. Iscodit de prieteni, rude, jurnalisti, despre pozitia exacta a acestei pesteri cu aur indian, a refuzat sa dea detalii, pana ce un individ itinerant, l-a impuscat, in credinta ca scotocind prin casa doctorului va putea gasi o harta care sa-l duca la pestera.

Acest individ, Emilio Ortiz, s-a gandit ca acea pestera trebuie sa se gaseasca pe o raza care se poate parcurge calare intr-o zi, si a pornit sa o caute. A fost gasit mort, intr-o prapatie, dupa ce cazuse de pe cal, frangandu-si gatul. De aici incolo au inceput sa circule zvonuri ca pestera, identificata, de asemenea ca Mina Olandezului Ratacit, e pazita de spiretele olandezului si ale sefului Indian Geronimo, cu care Jacob Waltz se facuse “frate de sange”, fiind in relatii cordiale cu toti indienii.

Pentru a stavili sirul de morti ce cautau aurul olandezului, statul a cumparat lantul de munti Superstitie, facand un park natural, in care s-a interzis total folosirea de detectoare de metal sau sapatul geologic de orice fel. Si totusi lumea continua sa se aventureze in cautarea Minei Olandezului Ratacit, in fiecare an inregistrandu-se victime noi ale febrei dupa aur.

Sunset at Superstition Mountain, Lost Dutchman State Park, Arizona

In iulie 2010 au murit niste “exploratori” a caror cadavre nu au ost gasite niciodata: Curtis Meriworth, in varsta de 62 ani, Charles Ardelean, de 62 de ani, Malcolm Meeks, de 60 de ani si Suzan Brady de 61 de ani. Dupa zece zile de intense cercetari, organele de politie au oprit operatiunea de cautare. Se presupune ca fie au cazut in puturi de mine parasite, fie ca au fost mancati de animale salbatice.

Lista disparutilor include si unele persoane celebre:
– in 1931, doctorii John Ruth si Victoria Ruth;
– in 1940, geologul James Cravey;
– in 1945, aventurierul Barry Storm abia a scapat de gloantele unui necunoscut care tragea in toti cei care se apropiau de la sud, de muntele Superstitie;
– in 1963 ziaristii Patrick Zeller si Mark Hutchinson;
– in 1973 procurorul alpinist Michael Bell.”[1]

SURSE

  1. http://www.ziare.com/magazin/stiri-magazin/de-la-cititori-un-munte-numit-superstitie-1063451
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro