Misterioasele tuneluri din Brăila

by “Brăilenii din Centrul Vechi păstrează, încă, porţiuni din vechile tuneluri folosite de turci, secole la rând – locul tainic unde era ascuns aurul Semilunii. Oraş de legendă, Brăila poartă în pântece urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, de către turcii care au stăpânit-o aproape […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Brăilenii din Centrul Vechi păstrează, încă, porţiuni din vechile tuneluri folosite de turci, secole la rând – locul tainic unde era ascuns aurul Semilunii. Oraş de legendă, Brăila poartă în pântece urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, de către turcii care au stăpânit-o aproape trei sute de ani: catacombele, numite aici hrube.


Secole la rând, bogăţiile raialei şi ale Ţării Româneşti luau drumul Stambulului prin portul Ibrailei şi nu puţini au fost cei care au râvnit la aurul păzit cu străşnicie de ieniceri.


Legendele ţesute aici de-a lungul timpului, i-au făcut pe mulţi să asedieze şi să prade oraşul apărat de turci. Chiar şi aşa, cetatea Brăilei – azi rasă de pe faţa pământului – a fost cucerită de numai şapte ori, după ce garnizoana depunea armele, pentru că rămânea fără provizii şi muniţie.

Porţiuni ale hrubelor – păienjeniş de tuneluri folosite de otomani – se mai găsesc şi astăzi, ascunse la mai bine de zece metri sub caldarâm, uneori pe două-trei nivele, în Centrul Vechi. Vechea pulberărie de pe strada Cetăţii, unde-şi ţineau mai apoi brăilenii budanele, tunelurile de pe Bulevard, Ştefan cel Mare şi Împăratul Traian – sunt numai câteva din tainicele locuri unde se află catacombele.


Comori ascunse sub pământ

„Casa în care locuiesc are 200 de ani vechime. Când am făcut reparaţii, am găsit, la un moment dat, în perete, cărămizi cu ştampila meşterului de atunci, însemnele Brăilei Vechi. Sunt cărămizi de o duritate extraordinară. Până acum 10-15 ani, mai era în capătul străzii o porţiune de zid vechi, dar cărămizile au fost furate între timp. Sunt ferm convins că, în hrube, sunt multe vestigii de pe vremea turcilor”, ne-a spus avocatul Mircea Banu-Panait, brăilean de pe vechea stradă a Cetăţii.

La câteva zeci de metri depărtare, se află casa familei Negulescu, aşezată la intersecţia cu Bulevardul Sfânta Maria, azi Panait Istrati. Puţini sunt cei ce ştiu că, sub clădire, se află un păienjeniş de tuneluri. Casa exista prin 1839 – dovadă actele păstrate de familie – şi a fost dată drept dotă, la 1871, cu toate acareturile din preajmă.

„Casa aceasta a aparţinut aghiotantului lui Antonescu, Anghel Nicolae, ofiţer de artilerie. Dedesupt, la zece metri adâncime, se află hrubele, căptuşite cu cărămidă veche. S-au păstrat în perfectă stare. Le folosim ca şi pivniţă, pentru că vara, aici, este foarte răcoare”, a spus Mihaela Negulescu.

Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinţelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ.

Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate.

„Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele.

Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat.

Legături între Citadelă şi bastioane

„În Brăila anului 2008 păstrăm încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila.Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea.

Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public.

Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică

Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei.

Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”.

Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect.

Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.”[1]

SURSE

  1. http://www.worldwideromania.com/2013/08/06/misterioasele-tuneluri-din-braila
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro