Misterul structurilor extraterestre din Valea Morții din Siberia

by “Structurile enigmatice din Valea Mortii din Siberia În Siberia, vasta regiune Yakutia este foarte putin populata. Aici se gasesc structuri metalice stranii si urme evidente de explozii de tip nuclear care se produc la fiecare sase sau sapte secole. La nord-vest de Yakutia, în bazinul râului Viliny, se întinde […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Structurile enigmatice din Valea Mortii din Siberia

În Siberia, vasta regiune Yakutia este foarte putin populata. Aici se gasesc structuri metalice stranii si urme evidente de explozii de tip nuclear care se produc la fiecare sase sau sapte secole. La nord-vest de Yakutia, în bazinul râului Viliny, se întinde o regiune greu accesibila care poarta urmele unui cataclism vechi de aproximativ 800 de ani care a devastat ansamblul unui masiv forestier si a cauzat împrastierea rocilor pe o suprafata de mai multe sute de kilometri patrati.


În aceasta zona, au fost observate regulat obiecte metalice misterioase, îngropate mai mult sau mai putin în sol. La suprafata, prezenta lor nu este tradata decât  printr-o vegetatie stranie. Vechiul nume al acestei regiuni este Uliuiu Cherkechekh, ceea ce înseamna Valea Mortii.

Regiunea poate fi descrisa ca o mlastina imensa, alternând cu o taiga aproape de netraversat, care acopera o suprafata de peste 100.000 km².


În zona circula zvonuri curioase privind structurile metalice de origine necunoscuta raspândite pe întreaga întindere. Legendele si zvonurile fac toate referire exact la acest loc al mortii. Cândva, aici se afla drumul nomazilor evenk, care lega Odaibo de Anybar si ducea pâna la Marea Laptev. Pâna în 1936, pe acest drum facea comert un negustor pe nume Savvinov. Când el si-a abandonat îndeletnicirile, locuitorii au abandonat progresiv locurile. Negustorul si fiica sa Zina s-au stabilit la Siluldiukar.

Undeva pe o fâsie de pamânt între doua râuri, într-un loc cunoscut sub numele de Kheldyn (casa de fier în limba locala), batrânul negustor s-a adapostit într-o arcada de culoare rosiatica unde, dupa o trecatoare în spirala, se succedau un anumit numar de camere din metal în care si-a petrecut noaptea. Bunicul Zinei i-a povestit ca, chiar în timpul celui mai sever ger, era cald ca vara acolo.

Printre localnici, s-au aflat vânatori temerari care veneau sa doarma în aceste camere.  Ciudat este ca apoi se îmbolnaveau grav si cei care au înnoptat mai multe nopti acolo decedau rapid. Yakutii au spus ca aceste locuri erau foarte malefice, periculoase si evitate de animale. Localizarea acestor constructii nu era cunoscuta decât de vânatorii batrâni care le vizitasera. Nomazii cunosteau particularitatile acestei regiuni si cunosteau unde era prudent sa mearga si unde nu constituia o necesitate vitala.

Urmasii lor, deveniti sedentari, au pierdut însa aceasta cunoastere. Astazi, singurele indicii pivind existenta acestor rituri sunt numele vechi ale locurilor care au supravietuit partial în diverse legende. În 1936, de-a lungul râului Olguidakh (locul cazanului), un geolog condus de indigenii în vârsta a descoperit o cupola emisferica de metal neted, rosiatica, care iesea din sol si ale carei margini erau atât de transante încât se putea taia un unghi. Peretele ei era gros de aproximativ doi centimetri si partea care era îngropata în sol reprezenta circa o cincime din diametrul total. Cupola era înclinata. Geologul a trimis o descriere la Yakut, centrul regiunii.

În 1979, o expeditie arheologica a plecat pentru a o gasi. Membrii echipei erau însotiti de un ghid care vazuse structura de mai multe ori în tineretea sa, dar a declarat ca regiunea se schimbase mult si nu mai putea sa gaseasca locul. Trebuie spus ca în regiune poti sa treci la zece pasi de obiect fara a-l putea vedea, ceea ce explica caracterul întâmplator al descoperirilor.

Un sat din regiune

În 1853, R. Maakun, explorator cunoscut în regiune, scria:

„La Suntar (un catun din Yakut) mi s-a spus ca în valea râului Viliny curge un afluent numit Algy timirbit (adica cazanul care curge). În apropiere de malul sau, în padure, se gaseste un cazan urias din cupru. Marimea sa reala ramâne necunoscuta caci numai o margine depaseste solul, dar mai multi arbori cresc în interior…”

N.D. Arkhipov, un cercetator al vechilor culturi din Yakutia, raporteaza acelasi lucru:

„Printre populatiile bazinului lui Viliny circula o legenda veche privind existenta, în cursul superior al acestui râu, de cazane din bronz. Aceasta legenda merita interes caci regiunile presupuse a contine aceste cazane mitice sunt scaldate de mai multe cursuri de apa purtând numele de Olguidakh, adica Râul Cazanului”.

Iata un extras dintr-o scrisoare scrisa în 1996 de un alt vizitator al Vaii Mortii, Mikhail Koretsky, din Vladivostok:

„Am fost acolo de trei ori. Prima oara era în 1933. Aveam 10 ani. Calatoream cu tatal meu, în cautarea unui mijloc de a supravietui. Apoi, în 1937, fara tatal meu.  Ultima data în 1947 cu un grup de tineri. Valea Mortii se întinde de-a lungul unui afluent de la malul drept al lui Viliny. De fapt este vorba de o serie de vai toate de-a lungul câmpiei sale inundabile. De fiecare data, am fost însotiti de un ghid Yakut. Cât despre obiectele misterioase, trebuie sa fie acolo în numar foarte mare, caci în trei anotimpuri am vazut sapte din aceste cazanele. M-au lasat complet perplex, mai întâi prin marimea lor: toate aveau un diametru de 6-9 metri. Apoi din cauza metalului straniu din care erau facute. Toata lumea a scris ca era cupru, dar sunt sigur ca era vorba de un alt element deoarece chiar cu o foarfeca pe un timp friguros nu puteam taia cazanele (am încercat de mai multe ori). Acest metal nu se rupea si nu putea fi ciocanit, în timp ce asupra cuprului, ciocanul ar fi lasat cu siguranta urme. Dar cuprul este acoperit cu un strat dintr-un material necunoscut care seamana cu smirghelul. Nu este totusi niciun produs de oxidare, nici solzi metalici. Nu se poate nici ciobi, nici zgârâia suprafata. Nu am gasit galerii care sa duca la alte sali. Dar am remarcat, în jurul cazanelor, ca vegetatia era anormala, complet diferita de cea din împrejurimi. Era mai luxurianta: brusture cu frunze mari; greaban de o lungime mare; iarba stranie, de o data si jumatate marimea omului. În unul din aceste cazane si-a petrecut noaptea grupul nostru de sase persoane. Nu am întrezarit nimic nefast si am plecat calmi fara a suporta nici cea mai mica problema. Nimeni nu a cazut grav bolnav pe urma. Singurele exceptii au fost ca unul dintre prietenii mei si-a pierdut parul dupa trei luni, si ca pe partea stânga a capului meu, cea pe care am dormit, au aparut trei mici puncte dureroase de marimea unui cap de chibrit. Am încercat sa scap de ele, însa în zadar. În pofida eforturilor noastre, nu am putut sa obtinem nici cel mai mic esantion din aceste cazane. Singurul lucru pe care am putut sa-l aduc este o piatra. Totusi nu este o piatra obisnuita: este jumatatea unei sfere perfecte de sase centimetrii în diametru. Era neagra si nu purta nicio urma de prelucrare, însa era neteda ca si cum fusese polizata. Am luat-o de pe solul unui cazan.

Mi-am dus amintirea din Yakutia în orasul Samarka, districtul Chuguyevka, în regiunea Primorsky (extremul orient rusesc), unde locuiau parintii mei în 1933. Nu aveam mare lucru de facut pâna când bunica s-a decis de a contrui o casa. Trebuia sa puna geamuri la ferestre si în sat nu exista nici un diamant. Atunci, am început sa tai geamul cu marginea acestei pietre si s-a adeverit ca taia cu o usurinta uimitoare. Din acest moment piatra mea a fost folosita regulat ca diamant de toti prietenii nostri apropiati. În 1937, i-am facut-o cadou bunicului, dar în toamna aceluiasi an el a fost arestat si dus la Magadan unde a trait fara sa fie judecat pâna la moartea sa în 1968. Astazi, nimeni nu stie unde este piatra mea…”

În aceasta scrisoare, Koretsky subliniaza faptul ca 1933 ghidul sau Yakut i-a povestit ca in urma cu zece ani descoperise mai multe cazane sferice (erau perfect rotunde)care ieseau din sol (mai mult decât înaltimea unui om). Aveau aerul de a fi toate noi. Mai târziu, vânatorul le-a revazut, de aceasta data sparte si împrastiate. Koretsky a remarcat de asemenea ca atunci când a facut a doua vizita, câtiva ani mai târziu, unul dintre cazane intrase considerabil în sol.

A. Gutenev si Y. Mikhailovsky, doi cercetatori care locuiesc la Mirny în Yakutia, raporteaza ca în 1971, un vânator batrân apartinând poporului evenk le-a spus ca, în zona dintre cele doua râuri numite Niugun Bootur (Eroii stralucitori) si Atadarak (Locul harponului cu trei margini), din sol iese precis lucrul care îi da chiar numele: un foarte mare harpon din fier cu trei fete.

În timp ce în zona numita Kheliugur (Poporul de fier), între doua râuri, exista o vizuina unde se gasesc ciclopi, slabi si negri, îmbracati în fier. El se declara capabil de a conduce acolo pe oricine ar vrea, explicând cu aproximatie unde se gaseste acest loc. Dar nimeni nu l-a crezut… Între timp, vânatorul a murit.

Un alt obiect a fost acoperit, se pare, de constructia unui baraj pe Viliny, putin în aval de Erbiie. Conform spuselor unuia dintre constructorii proiectului hidrocentralei electrice de la Viliny, atunci când au sapat un canal de deviere pentru a seca talvegul principal am descoperit o placa convexa din metal. Grabiti din cauza lucrarii, responsabilii proiectului au facut o inspectie de rutina si au dat ordinul de a ne continua lucrarile. Exista nenumarate povestiri despre persoane care au dat întâmplator peste constructii de acest fel, însa este imposibil de a fi localizate.

Unii batrâni au povestit într-o zi ca într-un loc numit Tong Durai, curge un râu numit Ottoamokh (Gauri în sol) în jurul caruia exista cavitati incredibil de adânci cunoscute sub numele de prapastiile rânjitoare. Aceeasi denumire apare chiar si în legendele care povestesc despre salasul unui gigant distrugator. La fiecare sase sau opt secole, o sfera de foc monstruoasa iese din acest loc si, fie explodeaza imediat dupa ce apare, fie zboara departe pentru a exploda acolo (dupa spusele lor). Ea are drept efect transformarea unei regiuni care se întinde pe sute de kilometri într-un desert calcinat. Legendele yakutilor fac des referire la explozii, furtuni de foc si alte sfere incadescente care urca în aer. Toate aceste fenomene sunt asociate cu constructiile metalice misterioase care se gasesc în Valea Mortii.

Unele sunt descrise ca niste case de fier mari si rotunde ce par sa se sprijine pe un anume numar de suporturi laterale. Ele nu au nici usi nici ferestre, doar o gaura larga cât pentru un om în vârful cupolei. Unele sunt în întregime înfipte în sol si nu lasa sa apara la suprafata decât o urma de arcada abia vizibila. Martori care nu se cunosc descriu în acelasi mod aceste case din metal sonor.

În regiune se mai gasesc si alte obiecte sferice din metal care par sa ascunda ceva necunoscut. Legendele yakutilor povestesc ca  sfere misterioase de foc sunt produse de un orificiu care arunca fum si foc care se gaseste în centrul unui capac de metal zornaitor. Este vorba de asemenea de sursa furtunilor de foc care, dupa descrieri,se aseamana cu efectele unor explozii atomice de astazi. Cu aproximativ un secol înainte de fiecare explozie sau serie de explozii, o sfera de foc traverseaza cu o viteza foarte mare orificiul de fier si, fara a cauza mari stricaciuni, urca sub forma unei coloane de foc subtiri. În capatul ei apare o foarte mare sfera de foc. Însotita de patru lovituri ca de tunet succesive, ea urca în cer si se îndeparteaza lasând o urma de fum si de foc. Urmeaza o salva de explozii care se aud pâna departe…

În 1950, militarii sovietici s-au interesat de aceasta regiune, datorita faptului ca este putin populata si au facut încercari atomice. Una dintre explozii a ridicat însa o enigma serioasa. Conform unui comunicat din septembrie 1991 al postului de radio german Deutsche Welle, în timpul încercarii unei masinarii nucleare de 10 kg în 1954, amploarea exploziei a atins 20-30 de mega-tone, fiind inregistrata de seismografele din întreaga lume. Cauza unei asemenea puternice explozii a ramas inexplicata. Agentia Tass a emis o depesa potrivit careia o bomba cu hidrogen compact a fost testata în atmosfera, ceea ce s-a dovedit fals mai târziu.

Dupa încercari, zonele interzise au fost delimitate si munca a continuat în secret timp de mai multi ani…

Mituri si legende ciudate

Asa cum dezvaluie legendele trasmise pe cale orala, într-o epoca îndepartata  tara era locuita de un numar mic de nomazi tungusi. Într-o zi, vecinii lor îndepartati le-au vazut brusc teritoriul cufundat intr-un intuneric total . Apoi a izbucnit o deflagatie asurzitoare. Un uragan de o forta necunoscuta s-a abatut peste tara si au avut loc socuri nenumarate. Fulgere de lumina au parcurs cerul în toate sensurile. Când a revenit calmul si s-a ridicat obscuritatea, nomazii au asistat la un spectacol fara precedent.

În mijlocul tarii devastate, se ridica stralucitoare o structura verticala vizibila de la o distanta de mai multe zile de mers. Mult timp, structura a emis zgomote neobisnuite si asurzitoare care apoi au diminuat progresiv marimea habitatului pâna ce acesta a disparut complet în sol. În locul ei a ramas un orificiu imens vertical stupefiant. Conform legendelor stranii era alcatuit din trei niveluri de hauri rânjitoare. Intrarile lor se banuia ca adapostesc o tara subterana posedând propriul sau soare, dar care era pe cale de a se stinge. Din orificiu urca o duhoare patrunzatoare, încât nimeni nu putea sta în preajma sa. De la distanta se putea zari uneori un fel de insula învârtitoare care aparea deasupra deschiderii. Cei care s-au avântat pentru a  vedea ce este acolo nu s-au mai întors niciodata.

Secolele au trecut… Viata a continuat ca înainte. Într-o zi, s-a produs un cutremur si cerul a fost strabatut de un uragan de foc. La vârful sau a aparut o sfera de foc orbitoare. Însotita de o serie de patru lovituri de tunete si lasând în urma sa o urma de foc, sfera a urmat o traiectorie descendenta si, dupa ce a disparut la orizont, a explodat. Nomazii au fost profund înspaimântati însa nu si-au parasit teritoriile pentru ca demonul nu le-a facut niciun rau, desi apoi a explodat asupra unui trib vecin.

Câteva decenii mai târziu, evenimentul s-a produs din nou: sfera de foc si-a luat zborul în aceeasi directie si nu i-a distrus decât pe vecini. Nomazii au considerat ca demonul era protectorul lor si l-au botezat Niurgun Bootur, adica eroul stralucitor. Dar evenimentul legendar cel mai important a fost batalia dintre ucigasul Tong Durrai si Niurgun Bootur.

Cum s-a produs?

Printr-o furtuna care a tâsnit din orificiu, urmata de o sfera de foc gigantica care, dupa mai multe tunete, s-a dus în înaltul cerului. Ea a fost imediat urmata de o escorta de furtuni fatale care au devastat împrejurimile. Dar au fost cazuri în care Tong Durrai l-a întâlnit pe Niurgun Bootur chiar deasupra sursei sale, dupa care tara a ramas fara viata mult timp.

Descrierile variaza considerabil: mai multi eroi stralucitori ar fi putut tâsni din deschidere simultan, sa zboare ceva timp si apoi sa explodeze. Însusi Tong Durrai a zburat… Un studiu al straturilor de pamânt indica faptul ca intervalul între explozii nu depaseste 600-700 de ani. Aceste legende prezinta evenimente foarte îndepartate, însa absenta traditiei scrise ne împiedica de a avea documente tangibile.

Cronicile altor etnii

La intervale de 600-700 de ani, s-au produs mai multe explozii, sau mai bine spus o combinatie de evenimente dintre care unele erau prevestitoare. Toate aceste fapte au fost mentionate cu scrupulozitate în traditii si legende. În mod curios, legende similare circula în zonele ecuatoriale ale Terrei, unde au aparut deodata pe cer sfere de foc gigantice distrugând mai multe civilizatii vechi.

Studiile arheologice efectuate în valea râului Viliny arata ca acest teritoriu a fost locuit intermitent de patru milenii inainte de Hristos. La sfarsitul primului mileniu dupa Hristos ciclul a fost întrerupt, ceea ce ar putea coincide cu ultima explozie istorica, adica în septembrie 1380. Atunci au avut loc cutremure violente în mai multe zone geo-active ale planetei noastre. Acest eveniment este consemnat în documente scrise.

În cronicile ruse, aceasta coincide cu batalia care a avut loc pe câmpia de la Kulikovo. Obscuritatea nu s-aîmprastiat decât în a doua jumatate a zilei. A suflat un vânt cu o asemenea forta încât o sageata trasa dintr-un arc nu putea progresa contra lui… Acest fapt a contribuit la victoria rusilor. Exploziile sunt descrise însa mai viu în legendele tunguse. Ele depaseau de departe puterea armelor nucleare moderne, putem spune. În 830 d.Hr., a fost distrusa cultura maya care ocupa Mexicul si peninsula Yucatan… Mai multe dintre orasele lor au fot distruse de explozii gigantice.

Unele episoade din Biblie seamana cu legendele yakutilor, de exemplu descrierea câmpiilor Egiptului si distrugerea Sodomei si Gomorei.

Într-o oaza din peninsula araba, un oras vechi a fost distrus si redus la cenusa. Conform legendei, acest lucru s-a petrecut atunci când o sfera de foc enorma a aparut pe cer si a explodat.

Arheologii au descoperit un oras devatat la Mohenjo-Daro, în India. Urmele catastrofei, ziduri de piatra topita, indica fara echivoc faptul ca acolo a avut loc o explozie de tip nuclear. Dar evenimentele similare sunt descrise în cronicile chinezesti din sec. XIV. Ele povestesc ca, departe în nord, un nor negru s-a ridicat deasupra orizontului si a acoperit jumatate din cer, proiectând bucati mari de roca în toate partile. Pietre au cazut din cer si în Scandinavia si Germania si în mai multe orase au avut loc incendii. Savantii pretindeau ca erau pietre normale si ca undeva ar fi avut loc o explzie vulcanica.

În Valea Mortii din Siberia, la intervale neregulate, radioactivitatea creste alarmant. Este un fenomen ciudat, pe care oamenii de stiinta nu-l pot explica….

Sursa:  http://enigmeneelucidate.blogspot.ro/2012/07/structurile-enigmatice-din-valea-mortii.html“[1][2]

SURSE

  1. http://enigmeneelucidate.blogspot.com/2012/07/structurile-enigmatice-din-valea-mortii.html
  2. http://www.mixdecultura.ro/2015/02/structurile-enigmatice-din-valea-mortii-din-siberia/
  3. Foto: efemeride.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul Intelligence România (DIR)

Departamentul Intelligence România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro