Nivelul imens de robotizare şi hipnoză în care îşi duce viaţa omul modern

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Înţelesesem corect mecanismul karmei sau al destinului, dar explicaţiile lui Cezar au clarificat şi mai bine problema.

— Să ştii că o parte din cele ce mi-ai spus le-am susţinut şi eu în discuţiile pe care le-am avut cu diverse persoane, însă m-a uimit virulenţa multora dintre ele şi modul în care răstălmăceau spusele mele. Uneori aproape că nu mai ştiam ce să le răspund, atât de zeflemitoare şi răutăcioase erau remarcile lor. Eram tulburat, deoarece nu înţelegeam de ce nu reuşeam să impun punctul de vedere al binelui, care după cum mi-ai spus, iese întotdeauna învingător.
Cezar râse scurt şi se lăsă relaxat pe spătarul fotoliului.


— Este foarte adevărat că binele învinge mereu, să nu te îndoieşti vreodată de aceasta! Totuşi, în unele situaţii nu este de ajuns să fii doar bun, dar destul de slab ca forţă şi inspiraţie interioară. În confruntarea noastră cu o fiinţă rea, dar puternică, dacă suntem buni, dar nu avem destulă forţă lăuntrică, atunci vom fi învinşi repede.

Presupunând că suntem puşi într-o astfel de situaţie ce poate fi chiar dramatică, nu vom mai avea posibilitatea să ne impunem, chiar dacă de partea noastră este adevărul, chiar dacă noi îl ştim prea bine şi chiar dacă este foarte clar pentru noi că celălalt este un pervers care vrea să năucească sau să divizeze, de exemplu, alte mii de oameni. Aceasta nu va mai avea atunci nicio importanţă. Şi chiar dacă ne vom lamenta, spunând tuturor ce face acea persoană, ce rea este şi ce adevăr monstruos ştim despre ea, în mod paradoxal toate acestea nu vor avea aproape deloc importanţă.
Eram oarecum bulversat. într-un anume fel, la nivel subconştient cred că îmi imaginasem că binele şi adevărul trebuie să învingă automat şi repede, indiferent de situaţie.


— De ce? am întrebat cu o mică eziare. De ce binele nu are putere în acea situaţie?
Cezar a vorbit rar şi apăsat, parcă pentru a se convinge că înţeleg foarte bine acel aspect deosebit de important:
— Pentru că atunci când suntem anemici în reacţii şi în răspunsuri nu vom reuşi să luptăm în mod eficient şi cu forţe aproximativ egale, noi având arma binelui, cu cel care este puternic în rău. La o fiinţă care este puternică în rău trebuie să i se poată opune o fiinţă puternică în bine. Dacă nu sunt măcar la egalitate, atunci cel care este foarte puternic în rău va învinge.

Cred că ştii, de altfel, că în multe situaţii de-a lungul istoriei au fost cazuri de acest gen, în care un tiran sau un despot a reuşit să năucească milioane de oameni, pe care mai apoi i-a determinat să acţioneze în mod aberant, aşa după cum dorea el. Dacă bunătatea nu este dublată şi de putere lăuntrică, astfel încât să devină o bunătate eficientă, ea nu se aseamănă atunci cu bunătatea lui Dumnezeu.

Mai curând aş putea spune că este o stare lamentabilă, în care mulţi chiar ar putea să zică despre cel care o manifestă că este „prost, de bun ce e”. În astfel de situaţii, persoana care este bună, dar totuşi slabă din punct de vedere aurie şi al forţei ei interioare, se va simţi cumva „turtită”, mică şi aproape insignifiantă în faţa forţei debordante a oponentului ei, orientat din păcate către influenţa malefică.

Poţi să recunoşti atunci acea persoană slabă şi neputincioasă după starea specifică pe care o manifestă; de multe ori ea dă din umeri şi spune, considerând că este o scuză pe deplin justificată: „Eu sunt mic, nu am ce face, trebuie să mă supun”. Şi chiar se supune, deşi ceea ce face este împotriva voinţei ei. Ea nu se poate opune eficient celui care este orientat malefic pentru că aura ei energetică este mică şi ane¬mică. Prin aceasta vreau să spun că ea nu are încă destulă forţă benefică pentru a se opune cu succes pre¬siunii realizate de adversar, care este malefic.

A urmat o pauză în care nici eu şi nici Cezar nu am rostit vreun cuvânt. Fixam cu privirea un punct din podea, încercând să-mi dau seama cam care era condiţia mea actuală din perspectiva unei asemenea confruntări între bine şi rău. E drept că trecuseră câţi¬va ani de la ipostaza la care m-am referit, de la discuţi¬ile pe care le aveam cu oponenţii mei, dar eram şovăiel-nic în a da vreun verdict. Aş fi vrut să-1 întreb pe Cezar în legătură cu acest lucru; aş fi vrut să am o „evaluare” pertinentă, dar parcă ceva mă împiedica să-i solicit aceasta. M-am trezit întrebând:

— Şi cum poate să crească această forţă a binelui în aura personală? Cum pot eu, de exemplu, să devin destul de puternic astfel încât să înfrunt cu succes răul din alţii?
Am simţit atunci că alesesem calea cea bună. Cezar părea mulţumit de întrebarea mea. Mă privi direct în ochi şi îmi răspunse liniştit:
— Mulţi poartă în ei şi manifestă aproape în mod inconştient răul, tendinţele sau intenţiile malefice. De cele mai multe ori ei nici nu îşi dau seama de aceasta, ba chiar ajung să considere că aşa este bine. Planurile malefice inferioare îi alimentează cu o energie specifică foarte grosieră şi le influenţează mentalul şi gândirea în aşa fel, încât acele fiinţe ajung chiar să dorească sau să se bucure atunci când fac un rău celor din jur.

Ştii şi tu că forţele răului nu tolerează binele. Superioritatea spirituală şi chiar cea morală îi jenează pe cei care sunt răi şi atunci aceştia simt o dorinţă exacerbată să lovească, să distrugă, să pângărească ceea ce este bun şi elevat. În epoca noastră, foarte uşor se pot găsi fiinţe netrebnice care să se preteze la asemenea acte josnice şi atunci ele devin un canal malefic de manifestare a forţelor răului.

Totuşi, atâta timp cât nu au decăzut foarte mult şi nu şi-au închis la limită sufletul prin modul lor de gândire reprobabil şi acţiunile lor malefice, aceste persoane mai au totuşi anumite clipe de luciditate în care sunt chinuite de angoasele îndoielii şi ale părerilor de rău. Dar dacă au alunecat prea mult pe panta descendentă, dacă ele „s-au vândut”, aşa cum se spune, atunci va fi foarte greu să mai fie readuse la normal în existenţa lor prezentă.

— Un exemplu în acest sens ar fi senior Massini, nu-i aşa? am întrebat eu.
— Sigur. Şi nu numai el; în general vorbind, cam toţi liderii masoni importanţi pe plan internaţional se confruntă cu acest aspect, fie că sunt, fie că nu sunt încă pe deplin conştienţi de aceasta. Este ca o „marcă” pusă în aura lor, care nu poate să înşele niciodată o persoană senzitivă, orientată profund benefic.
— Da, însă oamenii obişnuiţi vor spune că toate acestea sunt doar nişte invenţii şi aberaţii, că de fapt aceia sunt oameni respectabili. Ştii doar despre vechea concepţie ridicolă a ştiinţei materialiste: nu există energii subtile, nu există corpuri subtile, nu există lumi subtile pentru că ele nu pot fi văzute.
Cezar a schiţat un zâmbet abia perceptibil.

— Dragul meu, aceasta este o problemă specifică epocii decadente în care trăim. Dacă în egoismul, frica şi comoditatea lor unii oameni preferă să gândească în acest mod, aceasta ţine doar de ignoranţa lor. Energiile subtile există şi ele pot fi puse în evidenţă, dar cei care le percep trebuie să fie apţi să le capteze. Aşa cum nu putem să imprimăm o fotografie pe o bucată de lemn, tot aşa aceste energii subtile nu pot fi puse în evidenţă în orice fiinţă, dacă ea nu are trezirea şi capacitatea de a le percepe.

Conştiinţa unei astfel de persoane are o frecvenţă de vibraţie mai redusă şi atunci ea nu poate
să perceapă manifestarea subtilă a energiilor din jur; omul în cauză este precum cel de la ţară, care vede un elefant, dar spune că aşa ceva nu există. Dincolo însă de părerea ignorantă a unor astfel de persoane, reali¬tatea subtilă este destul de clară pentru cei care s-au antrenat şi au dobândit capacitatea de clarviziune. Ei au o lume comună pentru că descriu stări şi aspecte asemănătoare.

Din punctul de vedere al percepţiei sub¬tile, această lume este cu mult superioară celei în care oamenii obişnuiţi simt şi percep lucrurile şi fiinţele din jurul lor. Dacă mă gândesc bine, pentru a face o anu-mită paralelă, nici fenomenele magnetice nu pot fi puse în evidenţă dacă nu avem instrumentele necesare de măsură şi nici unele tipuri de radiaţii atomice nu pot fi remarcate decât în urma efectelor pe care le pro¬duc. Şi cu toate acestea, chiar dacă nu sunt văzute, ele sunt totuşi acceptate.
Am încuviinţat din cap cu hotărâre. După o scurtă pauză, Cezar reluă ideea de mai înainte într-un mod firesc şi natural:

— Îţi spuneam că cei care sunt malefici nu pot să înşele o fiinţă profund orientată benefic, care deţine în acelaşi timp şi anumite calităţi de clarviziune, dar din păcate ei reuşesc totuşi să înşele cu destul de mult succes mase enorme de oameni, prin sistemele diabolice de guvernare şi control al populaţiei. Nici nu-ţi poţi imagina ce mizerie şi decădere poate să existe în lumea lor, mai ales în cea politică.
— Ştiu câte ceva, am avut ocazia să-i observ un timp, chiar dacă pe atunci nu eram conştient încă de aceste aspecte, am spus eu cu amărăciune, făcând referire la serviciul meu din trecut.
— Este foarte bine că destinul te-a îndreptat pe o altă direcţie. De altfel, aceasta te va ajuta foarte mult să iei o decizie potrivită când îţi voi expune motivul vizitei mele. Unele recomandări pe care le-am făcut, precum şi neutralitatea ta relativă la conglomeratul politic au fost nişte atuuri puternice pentru ca anumiţi factori decizionali să te aibă în vedere. Să nu te îngrijorezi, este o propunere decentă, deşi îmi dau seama că ea ascunde totuşi un joc complicat.

Inima mi-a tresărit în piept. Această abordare din partea lui Cezar era ceva total diferit, făcându-mă foarte curios. Însă n-am apucat să-mi formulez nedumeririle prin viu glas, că el mi se adresă din nou:
— Şi este foarte bine că discuţia noastră a îmbrăcat aceste aspecte, ale necesităţii de a fi puternic şi orientat în bine, deoarece ele se leagă de ceea ce urmează să-ţi spun.
Mi-am zis că era momentul să profit totuşi de ocazie, acum că s-a ivit un prilej oportun. L-am între¬bat deci pe ocolite:

— Vrei să spui că este necesar, în virtutea a ceea ce trebuie să hotărăsc, să am o aură puternică şi suficientă energie pentru a susţine o confruntare cu partea negativă? Dar sunt eu oare cu adevărat pregătit pentru aşa ceva?
Cezar a zâmbit, evitând în mod elegant un răspuns tranşant:
— Dacă în aura ta puterea binelui este suficient de mult dezvoltată, atunci vei putea să-ţi permiţi să combaţi în mod eficient manifestările puternice ale răului şi chiar să-i convingi pe cei cu care vii în contact în ast¬fel de împrejurări de natura malefică a orientării lor. De cele mai multe ori, astfel de fiinţe sunt oarecum mimetice: ele imită ceea ce văd la alţii, însă imită ceea ce este rău. Mai apoi este şi firesc să acumuleze în aură influenţe rele. Astfel de oameni sunt precum nişte „marionete” care acţionează aşa pentru că şi cei din jur acţionează la fel. Intervine astfel un fel de imbecilizare generală, în care fiecare îl ia ca exemplu pe celălalt, dar nu în obiceiuri bune şi în atitudini corecte, ci în acţiuni şi tendinţe rele, pentru că, aşa după cum ştii, acestea sunt mult mai uşor de urmat. Până la urmă, în mod inevitabil, aceste acţiuni vor trebui să fie plătite în totalitate şi aceasta va însemna multă suferinţă pentru persoana respectivă.

Mi-am permis atunci să intervin şi să remarc faptul că „imbecilizarea” colectivă este mai ales de natură ideologică şi că în prezent „stocul” de ofertă decadentă este mult mai mare decât cel al unor idei şi acţiuni juste. Cezar a confirmat pe deplin spusele mele:

— Este pe deplin adevărat, pentru că există deja un control aproape cvasitotal al mijloacelor de răspândire a informaţiilor, ideilor şi programelor în masă de către francmasonerie. Este uşor să observăm că se insistă pe ceea ce este decadent, facil, pe ceea ce este pueril şi de prost gust, pe lipsă de conţinut, pe ceea ce nu promovează valorile spirituale.

În astfel de condiţii, este firesc ca oamenii să „înghită” ceea ce primesc; la început, poate, mai greu, însă cu timpul intervine obişnuinţa, iar în mentalitatea şi aura lor se vor acumula energii şi idei de genul: „aşa trebuie” şi „aşa este normal”. Se ajunge astfel la situaţia paradoxală că, dacă acum se intervine cu ceva care într-adevăr este valoros şi spiritual, acea prezentare este în cel mai bun caz ignorată, dacă nu chiar repudiată.

Aceasta este o situaţie tristă şi totodată periculoasă. Totuşi, există mereu soluţii. Nu uita că orice obişnuinţă poate fi schimbată, dacă se acţionează cu o altă obişnuinţă de sens contrar. Dacă eşti bine orientat şi puternic, atunci poţi să-i convingi pe cei cu care vii în contact de natura malefică a orientării lor şi astfel poţi să realizezi un fenomen de „dezumflare” a tendinţelor rele pe care ei le promovează. Chiar şi într-o scurtă discuţie cu astfel de persoane, dacă aura ta este suficient de pu¬ternică, poţi să realizezi o orientare benefică a acestor fiinţe umane, care va fi salvatoare pentru ele.

Altfel, va fi foarte dificil să convingi, de exemplu, pe un fan înrăit al hard-rock-ului că ceea ce face el este rău. Asta cu condiţia să existe un dialog, fireşte. Dar dacă reuşeşti, după aceea fiinţa respectivă pur şi simplu nu va mai simţi atracţie pentru ceea ce ea considera înainte a fi fascinant şi malefic.
Cezar a sorbit puţin din sucul de portocale pe care i-1 servisem şi apoi a continuat, parcă subit inspirat:

— Gândeşte-te numai la imensul nivel de robotizare şi hipnoză în care îşi duce viaţa omul modern. Dacă vei fi atent la modul în care trăieşte şi gândeşte, vei remarca imediat că el şi-a uitat practic sufletul divin şi este total fascinat de tentaţiile inferioare, degradante, vicioase şi perverse ale societăţii de tip francmasonic în care este integrat.

Fiind guvernată aproape în exclu¬sivitate de acumulările materiale, în această societate vei găsi extrem de rar urme ale unei spiritualităţi au¬tentice. Iar când acestea totuşi se manifestă, ele tind să fie repede oprimate, acuzate şi degradate în ochii mulţimilor care atunci sunt ca „hipnotizate” de ştirile dirijate ale mass-mediei. Este o realitate tristă pe care însă va trebui să o înfruntăm cu mult curaj, cu perseverenţă şi răbdare.

— Totuşi, faptul că oamenii sunt mulţi ar trebui să aibă o influenţă majoră în lupta contra răului, a franc¬masoneriei, am remarcat eu. Este un aspect cantitativ, nu? Sunt mulţi cei care din nefericire au adoptat, fie din ignoranţă, fie chiar cu intenţie calea răului, dar eu cred că de asemenea sunt mulţi oameni orientaţi în mod benefic, pozitiv, care doresc ca binele să triumfe.
— Este adevărat ceea ce spui, dar nu uita că aceste fenomene de acţiune benefică şi eficientă în masă se produc cu condiţia să existe o perfectă stare de unitate între toţi membrii grupului sau mulţimii de oameni care acţionează în acea direcţie.

Trebuie să înţelegi foarte bine de ce este necesară această stare de unitate în orice grup de fiinţe umane. Şi, de asemenea, tot asta te poate face să înţelegi mai bine cum se manifestă forţele demoniace şi satanice atunci când ele urmăresc să dezbine, creând starea de suspiciune şi absenţă a unităţii într-un grup. Dacă starea de unitate este „sfărâmată”, forţa energetică dispare şi ea şi exact asta urmăreşte organizaţia masonică să realizeze la nivel global, pe întreaga planetă.

Este foarte clar că atâta timp cât oamenii sunt dezbinaţi şi mereu învrăjbiţi între ei mai ales prin intermediul războaielor, starea de unitate, de forţă, coerenţă şi eficienţă în acţiune nu poate să apară. înţelegerea acestei legi, pentru că realmente ea este o lege cu un caracter universal, poate să-ţi arate de ce este atât de important să se menţină o stare de armonie într-un grup, într-o echipă sau într-un cuplu.
Aveam o anumită nelămurire şi de aceea am întrebat:

— Şi această stare de unitate a unui grup este perturbată chiar dacă cei care nu reuşesc să se integreze sunt mult mai puţini decât ceilalţi?
— Ceea ce îţi voi spune o să te mire, dar asta se va petrece numai până în momentul în care vei înţelege corect mecanismul subtil. Este suficient ca o singură fiinţă să apară şi să creeze o stare de dizarmonie în grupul respectiv, pentru ca aceasta să ducă mai apoi la separare, la disociere şi să anuleze astfel starea de unitate dintre membrii grupului sau mulţimii respective, prin apariţia unor tensiuni care nu sunt necesare.

Tocmai în aceasta constă şi celebra tehnică a diversiunii, atât de mult folosită în politică şi în serviciile secrete. De aceea este foarte important ca grupul sau mulţimea de oameni care îşi propune un scop benefic să fie armonios orientat şi „în fază” în direcţia în care acţionează.

In cazul în care totuşi apar fiinţe umane tentate să răspândească anumite influenţe rele, inferioare şi să strice astfel armonia profundă în gând şi faptă a unui grup sau a unei mulţimi, ca metodă preventivă este bine ca ele să fie eliminate cât mai repede din anturajul grupului, până nu se ajunge la o dizarmonie generalizată. Mai greu este atunci când astfel de oameni există şi se infiltrează în mulţimi şi grupuri, dar nu-şi trădează adevăratele scopuri, gânduri şi interese, ci mimează într-o primă fază aceleaşi aspiraţii şi aceeaşi conduită ca a membrilor din grupul respectiv.”[1]

SURSE

  1. Radu Cinamar – Misterul din Egipt – primul tunel, editura Daksha.
  2. Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013. Departamentul de Informații România (DIR) deține o arhivă uriașă.

You may also like...