Noua Ordine Mondială: Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, Agenda 21 și Agenda 2030

Distribuie!by “Pasi spre Guvernul Mondial. Agenda 21, Programul ONU pentru Secolul 21, intruneste toate ideile si dezideratele politicii comuniste Agenda 21, Programul ONU pentru secolul 21 de Julian Chitta Agenda 21 – The UN Global Program by Julian Chitta via Ziaristi OnlineIn anul 1992, la o conferinta summit de nivel […]
Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Pasi spre Guvernul Mondial. Agenda 21, Programul ONU pentru Secolul 21, intruneste toate ideile si dezideratele politicii comuniste

Agenda 21, Programul ONU pentru secolul 21


de Julian Chitta

Agenda 21 – The UN Global Program by Julian Chitta via Ziaristi OnlineIn anul 1992, la o conferinta summit de nivel suprem, s-a intrunit un grup de 177 de lideri din toate lumea, un grup format de 101 de presedinti de state, 34 de dictatori, 36 de generali care au luat puterea guvernelor din tarile lor cu forta, si 7 monarhi de diverse calibre. Scopul acestei conferinte a fost stabilirea unui program, la nivel international, pentru promovarea unui sistem de dezvoltare economica si sociala care poate fi sustinut peste tot, cu consistenta. Acest program a fost numit Agenda 21.


Marea majoritate a delegatilor care au participat la aceasta conferinta in Rio de Janeiro, in vara anului 1992, au sperat ca prin participarea la acest program ONU, vor beneficia de fonduri capabile sa faciliteze dezvoltarea tarilor “lumii a treia”, din Asia, Africa, si America Latina.

Presedintele Statelor Unite de atunci, George H. W. Bush, a sustinut acest proiect, alocand sume uriase de bani din finantele tarii. Acest summit a fost prezidat de Secretarul General ONU pentru Problemele Mediului, Dl. Maurice Strong (care acum, in 2014, locuieste in Beijing). In discursul de deschidere al acestei conferinte, domnia sa a declarat ca:

“Stilul curent de viata si de consum, al clasei mijlocii, cu multa alimentatie cu carne, folosirea combustibilor fosili, uzul extins de aparatura pentru aer conditionat, in aglomeratii suburbane, nu mai poate fi sustinut in continuare, si trebuie eliminat complet, pentru beneficiul intregii planete.”

Istoria procesului de stabilire a programului ONU materializat prin Actul Agenda 21, e relativ scurta si intruneste toate ideile si dezideratele politicii comuniste.

Principala sponsora a acestei initiative a fost diplomata din Norvegia, Gro Harlem Brundtland (nascuta in 1929), vice-presedinta Partidului International Socialist, care in 1987 a determinat multi diplomatii ONU sa sustina asa ceva. Nicolae Ceausescu a semnat participarea directa a Romaniei la acest program, in 1987, dar nu si aderarea tarii la clauzele Declaratiei Drepturilor Omului.

In 1993, Presedintele Bill Clinton a emis ordinul executiv Nr. 12562 prin care a creat Consiliul Prezidential pentru Agenda 21, pentru stabilirea bazelor unei dezvoltari sustinute economic si politic.

In 1997 un summit in Peru a ajuns la concluzia ca ritmul de realizare a obiectivelor Agendei 21 este prea lent, stabilind masuri de urgenta pentru a accelera executia acestui program ONU.

La fiecare 5, 10 si 20 ani de la stabilirea Actului Agenda 21, reprezentantii tarilor membre ale ONU si-au propus sa treaca in revista realizarile schimbarilor facute de guvernele membere. In anul 2012, la aniversarea a 20 de ani de la summitul din Rio de Jameiro, diplomatii insarcinati cu supravegherea lucrarilor de indeplinire a obiectivelor ONU, in special membrii din Africa a Comisiei Planetei, au consemnat o rezistenta din ce in ce mai rigida la Agenda 21. Majoritatea membrilor din “lumea a treia” au sperat sa primeasca fonduri nelimitate pentru acest program, dar criza financiara mondiala din 2008 a pus organele ONU intr-o pozitie precara din punct de vedere monetar.

La un moment dat, ziaristii din Africa au calificat Agenda 21 ca “un pact pentru distrugerea tarilor sarace”, citand coruptia sistemica de acolo, prin care patrimonial national a fost furat de potentatii locali, sub pretextul privatizarii.

Ziaristi de pe toate continentele au ridicat mai multe semne de intrebare decat ar fi putut elucida toate brosurile ONU.

Actul Agenda 21 contine exact 40 de capitole impartite in 4 sectiuni, care dau de banuit ca anumite pasaje nu au fost date publicitatii, fara sa se mentioneze precis ce fel de date au fost considerate drept elemente nedifuzabile pentru lectura lumii.

Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau in reducerea populatiei lumii cu 50% si desnationalizarea tuturor tarilor mici, in favoarea formarii unei uniuni politico-geografice de sine statatoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane si Oceanice. Aceste puncte din Agenda 21 nu apar in niciunele din brosurile oficiale publicate, dar formeaza subiectul cel mai discutat in comentariile ziaristilor care au studiat toate materialele ONU.

Prima sectiune din act, intitulata “Dimensiuni economice si sociale”, se ocupa de necesitatea eliminarii totale a proprietatii particulare, anularea dreptului la succesiune prin eliminarea oricarui tip de mostenire, regland guvernului mondial ONU atributia administrarii terenurilor, cladirilor, culturilor agricole, spatial marin, aerian, zacamintele minerale, si proprietatea de natura intelectuala. Totul este conceput in interesul “comunitatii planetei”.

Acestea par sa fie tezele de baza din Manifestul comunist al lui Karl Marx, publicat in 1848.

Sectiunea a doua din Actul “Agenda 21”, este intitulata “Conservarea si administrarea resurselor mondiale”, si porneste de la premiza ca totul, propriatile funciare, imobile, apele, aerul padurile, spatial aerian, platoul continental submarin, septelul, copacii si toate speciile de plante si de animale, trebuie sa devina resurse in patrimoniul exclusiv al ONU. Societatea omeneasca va fi oprita de la folosirea anumitor suprafate de teren, pe toate continentele, pentru a se inlesni dezvoltarea regnului animal si botanic. In acest sens, se interzicea folosirii cherestelii si a lemnului de orice fel.

Subiectul biodiversitatii este abordat unilateral, facand mai multi ziaristi sa fac haz de specialistii ONU. Intre altele ONU se pune pe pozitia ca animalele si plantele trebuie sa aiba si ele reprezentare juridical in toate forurile international, urmand ca ONU sa furnizeze din oficiu servicii juridice prin avocati alesi de Secretariatul General.

O problema extreme de spinoasa, cea a deseurilor radio-active, a fost dezbatuta la infinit, in toate intrunirile la nivel inalt, fara sa se poate ajunge la vreun consens. Astfel s-a propus depozitarea acestor material nocive, pe fundul oceanelor, in zonele polare si in puturi forate la adancimi de zeci de mii de metri, dar variate acorduri international interzic total asa ceva. Aceasta problema se pare ca nu are o solutie acceptabila. Toate natiunile s-au ridicat impotriva depozitarii deseurilor radioactive pe teritoriile lor: “Nu in curtea noastra!” Agentia Internationala de Energie Atomica, de pe langa ONU nu a participat deloc in summiturile din 1992 sau 2012, indicand faptul ca majoritatea studiilor intreprinse de ONU au fost bazate pr concluziile unor amatori, justificand generarea a o multime de critici severe.

A treia sectiune din aceasta Agenda 21 se intituleaza direct, “Intarira tuturor grupurilor sociale majore”, si propune mai multe masuri logice pentru eliminarea mizeriei sociale, prin:

– eradicarea nivelului de saracie extrema din toate lumea;

– instaurarea unui regim obligatoriu de educatie primara;

– promovara egalitatii sexelor;

– reducerea mortalitatii infantile;

– inbunatatirea nivelului general de sanatate, si

– stabilirea de instrumente financiare accessibile tuturor minoritatilor definite drept “grupuri majore” de ONU.

Dealungul aceluias sistem de gandire, birocratii ONU au ajuns la concluzia ca si proprietarii de patente si inventii trebuie sa transfere descoperiri stiintifice si tehnologice catre toate tariile din “lumea a treia”, prin creare unor institutii si mecanisme bancare pentru crearea infrastructurii necesare acolo.

Obiectiunile cele mai bine fondate vin din partea natiunilor avansate industrial, care sustin ca o tara ca Zambia, Uganda sau Moldova ar avea nevoie de trei sau patru generatii pentru a-si crea inginerii si doctorii de care ar avea nevoie. Dar asa ceva nu se poate realiza peste noapte. Aceste tari vor fi fortate sa-si importe specialistii din Europa, America de Nord, Rusia, China si Brazilia, in final tranferand salariile si nivelul de trai ridicat inapoi la tarile de unde vin toti acesti specialisti.

Ultima sectiune, a patra, din Actul Agenda 21 este intitulata “Mijloace de implementare” si explica cum trebuie neutralizata rezistenta la actiunile ONU, prin care intreaga lume va fi supusa unui guvern central unic, cu valuta unica, si cu un sistem juridic comun. Vehicolul principal pentru realizarea acestei tinte consta in propunerile Consiliului International pentru Initiative Locale, or I.C.L.E.I., un aparat birocratic imens, de a penetra adanc toate formele administrative locale, la nivel de sat, oras, judet, sau tara unde instrumentul adminstrativ preferat este exproprierea in masa.

Se incurajeaza populatiile dim Europa, America de Nord, China si America Latina sa faca investitii serioase in Europa de Est, Africa, si Oceania, pentru a se incepe devalorizarea titlurilor de proprietate si de a se expropria obiectul investitiei din moment ce proprietarii nu vor locui acolo. Aceste masuri ar fi menite sa scoata din piata financiara sume enorme de bani, in scopul eliminarii inegalitatii veniturilor. Cu alte cuvinte, ONU preconizeaza egalizarea saraciei, dupa modelul lui Lenin.

Horacio Martinez, de la ziarul mexican “La Jornada” afirma cu certitudine, ca programul Agenda 21 “Este o incercare de eliminare a dreptului la proprietate, sa interzica oricui accesul la proprietate particulara, sa limiteze consumul de energie, punind fiecare om sub controlul strict al unei birocratii severe, printr-un Guvern mondial, centralizat, fara drept de recurs, sau reprezentare electorala.”

Ziaristul austriac, Wilhelm Bauer, scria in “Die Wiener Zeitung”, in 2002, ca: “Acesta este un act de o prostie aroganta, daca imi impui mie sa-mi reduc consumul electric, pentru ca cineva in Tanzania sau in Albania sa poata arde cativa kWh in plus. Pariez ca ONU ar vrea ca eu sa si platesc pentru energia luata de la mine. De ce nu considera ONU construirea de centrale electrice in acele tari?”

Probabil pentru ca este mai usor sa iei ceva gata facut.

Jurnalistul Brazilian Joaquin Beller in cartea sa, din 1993, “O agenda de holocaust”, scrie ca telurile ONU sunt poetice si extreme de umanitare, ascunzand adevarata intentie de a acapara puterea suprema in lume: “Persoana care are pamantul propriu, poate decide ce sa faca. Sa creasca vite, porci, pasari or culturi agricole. Persoana care nu are pamant, va cumpara cereale, carne, legume de la cel care lucreza pamantul. Daca pierzi dreptul de a poseda pamant, si dreptul de a face decizii, nu mai esti un lucrator interesat in a produce o valuare concreta, ci devii un pierde-vara lenes. ONU incearca sa transforme intreaga lume intr-o massa de oameni pierde-vara, sa-i tina imregimentati la coada pentru alimente. De asta avem nevoie noi?”

Consensul multor specialisti este ca ONU incearca sa faca totul pentru a corecta greselile economice si politice comise de marile puteri coloniale pe parcursul a mai multor secole, fara a-si asuma raspunderea pentru urmarile care se manifesta in secolul nostru. Jurnalistul Italian Marcello Spadavecchia, intr-un articol publicat in 2002 in “Il Corriere de la Serra”, spune direct ca: “ONU incearca sa corecteze o multime de injustitii comise in timpul erei coloniale, prin fortarea altor natii sa suporte nota de plata pentru pacatele fostelor imperii coloniale. Atunci de ce nu se prezinta nota de plata pentru compensarea victimelor facute de colonialism Angliei, Frantei, Spaniei, Turciei, Olandei si Germaniei?”

Populatia Statelor Unite se opune masurilor preconizate de ONU in aproape toate domeniile citate in Agenda 21, desi toate persoanele stabilite ca membrii permanenti ai Guvernului global, vor sa faca tot posibilul sa anuleze Constitutia americana, pentru simplul motiv ca “este un exemplu prost pentru tot restul lumii.”

Intrebarea principala la care nu pot raspunde multi ziaristi cu renume mondial e simpla:

“Este oare continutul Agendei 21 o manifestare pozitiva a intelepciunii colective a functionarilor ONU, ori ceva negativ?”

Efortul concentrat al ONU de eradicare a proprietatii in maini particulare, reducerea consumului de energie, eliminarea caracteristicelor nationale si culturale, in iluzia dreptatii sociale, nu face nimic mai mult de cat sa indeplineasca visurile cele mai perfide ale dictatorilor din toate timpurile, prin concentrarea unei putri absolute, in mainele unei birocratii inscrutabili, care nu pot fi trasi la raspundere de nimeni.

Singurul lucru care nu poate fi estimat la ora actuala este gradul de cooperare oferit de grupurile sociale mici. Pana la urma fortele economice si sociale angrenate pe orbita umanitara vor fi intotdeauna preferate, indiferent ce propaganda se va distribui pentru consum public.

Faptul ca tarile mici isi pierd independenta economica nu e nimic nou si dovedeste ca planurile trasate prin Agenda 21 sunt relativ usor de indeplinit in numele Guvernului mondial.”[1]

Agenda 2030 – planul de instituire a Guvernului Mondial

“Vestitul document Agenda 21 s-a transformat în Agenda 2030, în anul 2015. Acest document descrie nimic altceva decât preluarea de către un guvern mondial a fiecărei națiuni de pe planetă. „Obiectivele” enunțate sunt de fapt cuvinte cod pentru agenda unui guvern fascist corporativ, care va închide omenirea într-un ciclu devastator al sărăciei, în același timp cu îmbogățirea celor mai puternice corporații globaliste precum Monsanto și DuPont.

Limbajul în care este redactat acest document este unul de lemn, anume ales pentru a abate atenția cititorului de la conținutul ascuns al textului, cu toate că la prima vedere obiectivele sunt nobile, umanitare. În limbajul ,,lor”, acest document a fost întocmit pentru ,,realizarea libertății umane”, dar nu explică modul prin care va fi atins acest obiectiv. După cum veți putea observa în continuare, fiecare punct din această agendă ONU se vrea a fi îndeplinit printr-un control guvernamental centralizat și prin dispoziții totalitare care seamănă cu comunismul.

Agenda 2030 – planul de instituire a guvernului mondial

Obiectivul 1 – Sfârșitul sărăciei în toate formele, pretutindeni
Interpretare: A aduce pe toată lumea într-o stare de bunăstare relativă controlată de guvern, prin bonuri de masă, subvenții pentru locuințe și tot felul de bonuri imprimate care îi fac sclavi ascultători ai unui guvern global pe cetățenii planetari. Niciodată nu li se va permite oamenilor să urce în ierarhia socială, ajutându-se singuri. În schimb, vor fi învățați victimizarea în masă și obediența față de un guvern care prevede lunar o „alocație” în bani pentru nevoile de bază, cum ar fi alimente și medicamente. Eticheta promovată este „sfârșitul sărăciei”.

Obiectivul 2 – Sfârșitul foametei, asigurarea securității alimentare și a nutriției îmbunătățite prin promovarea unei agriculturi sustenabile
Interpretare: Invadarea întregii planete cu patente de semințe modificate genetic ale companiei Monsanto, în același timp cu creșterea utilizării erbicidelor mortale în cererea falsă de „creștere a producției” de culturi alimentare. Stimularea ingineriei genetice și crearea de plante modificate genetic, în timp ce nu există nicio idee cu privire la consecințele pe termen lung ale experimentelor de poluare genetică sau ale creării libere de specii modificate genetic, într-un ecosistem fragil.

Obiectivul 3 – Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării pentru toți la toate vârstele
Interpretare: Obligativitatea efectuării a mai mult de 100 de vaccinuri pentru toți copiii și adulții, amenințând părinții cu arestarea și pedeapsa cu închisoarea dacă refuză să coopereze. Împingerea spre utilizarea de medicație grea pe copii și adolescenți în timp ce se deschid programe de „depistare”. Apel la folosirea medicației alopate de masă prin programe de „prevenire”, care să susțină că îmbunătățesc starea de sănătate a cetățenilor.

Obiectivul 4 – Asigurarea unei calități echitabile a educației și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți
Interpretare: Promovarea unei istorii false într-o educație „comună de bază”, sub standardele educaționale, care produce muncitori ascultători, mai degrabă decât gânditori independenți. Nu lasă oamenii să învețe istoria reală, altfel ei ar putea să-și dea seama că nu vor să o mai repete.

Obiectivul 5 – Egalitatea genurilor și împuternicirea tuturor femeilor și fetelor
Interpretare: Incriminarea creștinismului și valorilor lui morale, marginalizarea heterosexualității, demonizarea bărbaților și promovarea agendei LGBT (lesbianism, homosexualitate, bisexualism, transsexualism) pretutindeni. Scopul real nu este niciodată „egalitatea”, ci mai degrabă marginalizarea oricui care exprimă orice caracteristici masculine. Scopul final este de a efemina societatea, creând o acceptare pe scară largă a „ascultării blânde”, împreună cu implementarea ideilor de auto-diminuare a proprietății și de „împărțire” a tot. Pentru că numai energia masculină are puterea să se ridice împotriva opresiunii și să lupte pentru drepturile omului, suprimarea energiei masculine este esențială pentru menținerea populației într-o stare de acceptare pasivă permanentă.

Obiectivul 6 – Asigurarea disponibilității și gestionarea durabilă a apei și canalizării pentru toți
Interpretare: Permite societăților puternice să preia controlul alimentării cu apă în întreaga lume și urcarea prețului prin monopol pentru a „construi noi infrastructuri de livrare a apei”, care să „asigure disponibilitatea”.

Obiectivul 7 – Asigurarea accesului prin prețuri accesibile la energie modernă, fiabilă și durabilă pentru toți
Interpretare: Penalizarea utilizării cărbunelui, gazelor și petrolului în timp ce se împinge în față „energia verde”, prin subvenții pentru start-up-uri în moarte cerebrală conduse de prietenii de la Casa Albă, care merg toate spre faliment în cinci ani sau mai puțin. Start-up-urile de energie verde sunt făcute pentru discursuri impresionante și mass-media, pentru că aceste companii sunt conduse de idioți corupți, mai degrabă decât de antreprenori capabili (luați exemplul subvenționării energiei verzi din factura de energie electrică din România pe care populația o plătește unei companii private; hoție pe față sub imboldul UE, n.b.).

Obiectivul 8 – Promovarea creșterii susținute, durabile și favorabile a producției economice, ocupării depline a forței de muncă și a muncii decente pentru toți
Interpretare: Reglementarea închiderii afacerilor mici cu stabilirea de către guvern a salariului minim, care să fie distribuit tuturor, întregi sectoare ale economiei fiind în stare de faliment. Angajatorii sunt forțați să satisfacă cotele de angajare a lucrătorilor LGBT, respectând nivelurile salariale impuse, într-o economie planificată dictată de guvern. Distrugerea economiei de piață liberă și confiscarea permiselor și licențelor pentru acele companii care nu se supun dictaturii guvernamentale.

Obiectivul 9 – Construirea unei infrastructuri durabile, pentru a promova industrializarea durabilă și încurajarea inovației
Interpretare: Aducerea națiunilor în stadiul de a avea datorii extreme, prin FMI, Banca Mondială. Banii obținuți ca împrumut devin datorie și sunt cheltuiți prin angajarea corporațiilor străine corupte care construiesc proiecte de infrastructură la scară largă, prin care națiunile în curs de dezvoltare se prăbușesc într-o spirală fără sfârșit a datoriilor. A se vedea cartea sau documentarul (pe Youtube) Confesiunile unui asasin economic, de John Perkins, pentru a înțelege detaliile modului prin care acest sistem a fost repetat de nenumărate ori în ultimele decenii.

Obiectivul 10 – Reducerea inegalității între țări
Interpretare: Pedepsirea celor bogați, a antreprenorilor și inovatorilor, confiscarea a aproape tuturor câștigurilor celor care aleg să lucreze și să exceleze. Distribuirea averii confiscate la masele de paraziți umani nelucrători… toate în timp ce se țipă despre „egalitate”!

Obiectivul 11 – Orașele și așezările umane să existe în condiții de siguranță, să fie rezistente și sustenabile
Interpretare: Interzicerea posesiei de arme (valabil în SUA, n.b.), concentrarea armelor în mâinile autorităților pentru ca guvernul să conducă o clasă de lucrători ascultători neînarmați, înrobiți și săraci.

Obiectivul 12 – Asigurarea modelelor de producție și consum durabile
Interpretare: Începerea perceperii taxelor punitive pe consumul de combustibili fosili și a electricității, forțând oamenii să trăiască în condiții din ce în ce mai rele, nivelul de trai asemănându-se cu cel din Lumea a Treia. Utilizarea de campanii cu influență socială la TV, filme și social-media pentru a face de rușine persoanele care folosesc benzină, apă sau electricitate, pentru instituirea unei construcții sociale de turnători și scandalagii care-și denunță vecinii în schimbul unor recompense în credit de alimente.

Obiectivul 13 – Luarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a impactului acestora
Interpretare: Stabilirea unei cote în consumul de energie pentru fiecare ființă umană și începerea sancționării sau chiar a incriminării deciziilor privind ,,stilul de viață”, dacă sunt depășite limitele consumului de energie stabilit de guverne. Institutul de supraveghere totală a persoanelor va avea misiunea de a urmări și calcula consumul de energie pentru fiecare individ. Penalizarea deținerii private a unui vehicul și forțarea maselor să folosească transportul public, în același timp cu supravegherea publică prin camere dotate cu recunoaștere facială ce pot monitoriza și înregistra mișcarea fiecărei persoane în societate, ca într-o scenă desprinsă direct din filmul Minority Report.

Obiectivul 14 – Conservarea și folosirea în mod durabil a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă
Interpretare: Interzicerea selectivă a pescuitului oceanic, împingând aprovizionarea cu alimente într-un deficit extrem și provocând o inflație a prețurilor la produsele alimentare, care pun și mai multe persoane în disperare economică. Incriminarea pescuitului privat cu plasă, toate operațiunile de pescuit oceanic să fie sub controlul planificat al administrației centrale. Permisiunea de a pescui o vor avea doar corporațiile aprobate să desfășoare operațiuni de pescuit oceanic (această decizie bazându-se în întregime pe aprobările unor parlamentari sau oficialități guvernamentale corupte).

Obiectivul 15 – Protejarea, restabilirea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, precum și oprirea și inversarea degradării terenurilor și stoparea pierderii biodiversității
Interpretare: Rularea Agendei 21 și forțarea oamenilor să trăiască în orașe controlate. Incriminarea proprietății private asupra terenurilor, inclusiv ferme de animale și agricole. Controlarea strictă a întregii agriculturi printr-o birocrație guvernamentală corporativă coruptă, ale cărei politici sunt determinate aproape în întregime de către Monsanto. Interzicerea folosirii sobelor cu lemne, a apei de ploaie și a grădinăritului pentru a diminua încrederea în propriile forțe și a impune dependența totală de guvern.

 

Obiectivul 16 – Promovarea unei societăți pașnice și incluzive pentru dezvoltare durabilă, accesul la justiție pentru toți și construirea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile
Interpretare: Acordarea imunității juridice imigranților ilegali și grupurilor minoritare „protejate”, care vor fi libere să se angajeze în orice activitate ilegală – inclusiv la chemarea deschisă pentru ucidere în masă a ofițerilor de poliție – deoarece aceasta este noua clasă protejată în societate (a se observa evoluția problemei refugiaților și a minorităților din orice stat, n.b.). „Instituții incluzive” înseamnă favorizarea prin structurile de impozitare și acordarea de subvenții guvernamentale corporațiilor care angajează lucrători LGBT sau orice grupuri care sunt favorizate de planificatorii centrali din guvern. Utilizarea IRS (fiscul american) și a altor agenții federale pentru a pedepsi selectiv grupuri nefavorabile prin audituri punitive și hărțuire prin reglementări, toate în timp ce ignoră activitățile criminale ale societăților favorizate, mai ales ale corporațiilor, care sunt aliate elitei politice.

Obiectivul 17 – Consolidarea mijloacelor de punere în aplicare și revitalizare a parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă
Interpretare: Adoptarea unor directive comerciale mondiale care suprascriu legile naționale în timp ce acordă puteri imperialiste nelimitate companiilor precum Monsanto, Dow Chemical, RJ Reynolds, Coca-Cola și Merck. Trecerea pacturilor comerciale mondiale peste parlamentarii unei națiuni și trecerea peste legi de proprietate intelectuală pentru a se asigura că cele mai puternice corporații din lume își vor menține monopolul total asupra medicamentelor, semințelor, produselor chimice și tehnologiei. Anularea legilor naționale și supunerea totală la acordurile comerciale de nivel mondial ale corporațiilor puternice.

 

Totala înrobire a planetei până în 2030

Documentul ONU spune: „Ne angajăm să lucrăm neobosit pentru punerea în aplicare integrală a acestei Agende până în 2030”.

Dacă ați citi documentul complet și puteți trece dincolo de limbajul specific relațiilor publice, vă veți da seama repede că această agendă a ONU va fi aplicată forțat tuturor cetățenilor lumii, prin invocarea constrângerii guvernamentale. Nicăieri în acest document nu se specifică faptul că drepturile individului vor fi protejate. Nici nu se mai recunoaște existența drepturilor acordate oamenilor de către Creator. Chiar așa-numita Declarație Universală a Drepturilor Omului neagă complet dreptul persoanei la autoapărare, dreptul de a alege tratamentul medical și dreptul de control parental asupra propriilor copii.

ONU a planificat nimic altceva decât o tiranie la nivel global care înrobește toată omenirea, în timp ce face apel la un sistem de „dezvoltare durabilă” și la „egalitate”. Vremurile descrise în cartea lui George Orwell 1984 au sosit. Și totul este lansat sub eticheta frauduloasă a „progresului”.

Dar probabil că acești monștrii cu față umană nu au luat în calcul și planul Creatorului referitor la această planetă.”[2]

Agenda 21 și Guvernul Mondial: Politicile Agendei 21 datează din anii ’70, dar aceasta a demarat cu adevărat în 1992, la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro

“În funcție de mass-media corporativă și controlată de stat, majoritatea oamenilor nu știu că una dintre cele mai mari amenințări la adresa libertății lor poate fi un program al Națiunilor Unite care intenționează să depopuleze 95% din lume.

Este din ce în ce mai evident că jocul final al bolșevismului, după ce a fost spălat la un termen mai prietenos, globalismul, este aproape de a realiza strategia jocului final al insurecționistului sovietic Vladimir Lenin, expert al depopulării: „Trei sferturi din salariile umanității dispar pentru ca ceilalți să poată experimenta comunismul” (Globalism).

Agenda 21 a fost elaborată de Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite, Divizia pentru Dezvoltare Durabilă, ca parte a unei politici de sustenabilitate.

Potrivit site-ului propriu al Organizației Națiunilor Unite, Agenda 21 este un „plan complet de acțiune care trebuie întreprins la nivel mondial, național și local de către organizațiile sistemului Naţiunilor Unite, guverne și grupurile majore, în fiecare domeniu în care oamenii au impact asupra mediului.”

Într-un cuvânt, planul solicită guvernelor să preia controlul asupra tuturor utilizărilor terenurilor și să nu lase nicio decizie în mâinile stăpânilor de proprietăți private. Marea înșelătorie coronavirus a permis această strategie de a falimenta afaceri private și transferul către băncile globaliste a unor părți, dacă nu în total, din acțiunile private.

Organizația Națiunilor Unite pleacă de la premisa că oamenii nu sunt buni organizatori ai pământului lor, iar guvernul va face o treabă mai bună dacă-i va controla.

Se vrea ca drepturile personale, în general, să cedeze în faţa nevoilor comunităților, aşa cum sunt acestea stabilite de organul de conducere. Mai mult, oamenii să fie adunați de pe terenuri și comasaţi în așezări umane sau insule de locuire umană, în apropierea centrelor de muncă și de transport. Un alt program, numit Proiectul Wildlands explică modul în care cea mai mare parte a terenurilor ar fi nevoie să fie rezervate pentru non-humans.

Politicile Agendei 21 datează din anii 1970, dar aceasta a demarat cu adevărat în 1992, la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro, când a fost semnată de președintele Bush. Președintele Clinton a semnat-o ulterior și a continuat programul în Statele Unite.

Agenda 21 este denumită „soft-law” și nu a fost nevoie să fie votată de Congres. O organizație non-guvernamentală numită Consiliul Internațional al Inițiativelor Locale de Mediu, ICLEI, (International Council of Local Environmental Initiatives) are sarcina de a îndeplini obiectivele Agendei 21. Peste 600 de orașe din SUA sunt membre, iar acest număr este în creștere. Costurile sunt plătite de contribuabili.”[3]

Ce se ascunde în spatele manifestului globalist promovat de Organizația Naţiunilor Unite sub denumirea de Agenda 21

“Ce înseamnă, de fapt, conceptele de sustenabilitate, echitate socială și regionalizare în accepţiunea Agendei 21? Supra-aglomerări urbane sau taberele de concentrare ale secolului XXI?

Rosa Koire din SUA, California, a abordat unul dintre subiectele cele mai vitale pentru epoca noastră, mai exact cel reprezentat de Agenda 21 – Dezvoltare Sustenabilă, promovată de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Ea atrage atenția că în spatele conceptelor de sustenabilitate, echitate socială și regionalizare, se ascunde un plan perfid de relocare a populației și de dobândire a controlului absolut asupra suprafețelor de teren.

„Agenda 21 reprezintă un instrument de inventariere și un plan de control al tuturor suprafețelor de pământ și apă, al resurselor minerale, de plante, ale tuturor animalelor, construcțiilor, mijloacelor de producție, al mâncării noastre, informației, energiei și tuturor oamenilor din lume.

Acesta este un plan aprobat de 179 de națiuni în 1992, un plan al Organizației Națiunilor Unite, denumit Agenda pentru secolul 21, care se refera la sustenabilitatea globală. Tuturor ni se pare că acest concept al sustenabilității sună atât de generos, că ar fi vorba despre reciclare și găsirea unor mijloace inovatoare de a crea energie sau noi surse de hrană. Ei bine, nu, răspunsul este nu. Este vorba despre planul de mișcare al populațiilor dinspre zonele rurale către zonele urbane, suprapopulate.

Am aflat despre acest subiect într-un mod foarte neobișnuit. Având în vedere că mi-am petrecut cariera ca expert legal în cadrul Departamentului de Transporturi din California unde activam în calitate de consultant în utilizarea terenului și evaluare imobiliară. Specialitatea mea este în evaluarea terenurilor în procesul de expropriere, așadar evaluam proprietarii pentru guvernul local, în scopul despăgubirii și exproprierii acestora în situațiile când pe aceste terenuri se avea în vedere construirea unor drumuri. Ceea ce am aflat acum 10-13 ani este că terenul este foarte greu de evaluat pentru că nu puteai ști cu exactitate ce se putea face cu el, pentru ce putea fi folosit. Ceea ce am aflat ulterior este că această situație nu se regăsea doar în San Francisco ci era peste tot în SUA și în lume. Am cercetat mai în profunzime și am aflat că în spatele acestei povești se află Agenda 21 – Dezvoltare Sustenabilă.

Am creat Institutul Post-Sustenabilitate pentru a educa oamenii referitor la impactul social, economic, politic și de mediu al colectivismului în lume. Colectivismul este acel construct socio-politic care spune că drepturile individului ar trebui să fie limitate (echilibrate) față de cele ale comunității. Desigur, comunitatea este acea componentă amorfă, nedefinită… când ne gândim la comunitate, ne gândim că suntem parte din ea. Dar, în accepția colectivismului, comunitatea este un construct format din organizații non-guvernamentale, corporații și guverne, și care are ca rol acela de a dicta și reglementa ce se petrece în lume. Și noi, ca indivizi, nu putem influența cu nimic în acest sens, decât putem să fim în acord cu părerea comunității. Dacă tu, ca individ, te poziționezi împotriva «comunității», a tacticilor sociale ale comunitarismului, ești respins ca un proscris.

Motivul pentru care am creat Institutul Post-Sustenabilitate este pentru a da în judecată guvernul local și, mai departe, guvernul central, în vederea opririi procesului de regionalizare.
Pentru că regionalizarea este piatra de temelie a globalizării; și globalizarea este standardizarea tuturor sistemelor: apă, ordine internă, energie, educație etc. Toate sistemele trebuiesc aliniate pentru a putea fi controlate. Pentru că atunci când există diversitate și sistemele nu sunt sincronizate, nu pot fi controlate de la un nivel central. Și scopul Agendei 21 este Guvernul Mondial și controlul de la un nivel central al întregii lumii.

America este sub atac acum. Noi avem de 2,5 ori mai mult teren agricol decât Europa, la o populație de jumătate față de cea europeană. Este o suprafață imensă de pământ. Aproximativ 75% din populație trăiește în marile orașe.
Scopul este de a muta toată populația în marile aglomerări urbane, să se distrugă guvernele reprezentative și să se creeze guverne pe baze de comisii și alte organisme numite (ne-alese). Aici, în Europa, ați ajuns deja în acea poziție în care s-au șters granițele jurisdicțiilor naționale și granițele naționale. Și acesta este scopul. Pentru că, așa cum spunea și Brzezinski în 1995: nu poți impune globalizarea ca o mișcare totală, trebuie să o faci incremental, prin regionalizare.

Fiecare națiune care a semnat Agenda 21, are propria Agendă 21 locală. În America lumea nu știe deloc despre acest aspect. Dacă vorbesc în public despre aceste lucruri, presa mă atacă și mă acuză că promovez teorii ale conspirației, ceea ce este absurd. Pentru că vorbim într-adevăr despre o conspirație, dar nu mai este o teorie, este o realitate. În Europa se vorbește deschis despre Agenda locală 21. În Danemarca au avut loc în 1994 și în 2004 întruniri la nivel european dedicate Agendei 21 la nivel local.

Principiul de bază care se dorește a fi aplicat este legat de parteneriatul public-privat care este o formă de fascism. Acest parteneriat este implementat prin unirea corporațiilor, a organizațiilor non-guvernamentale și a statului în scopul de a elimina drepturile individuale – votul – și de a ajunge într-o zonă unde, noi, indivizii, nu vom mai putea avea nicio influență.

Cei trei piloni ai Agendei 21 a ONU sunt: Economie, Ecologie și Echitate Socială, cei 3 E.

Toată lumea crede că înțelege ce înseamnă echitate socială, că toată lumea va avea acces în mod egal la apă și aer curat, terenul nimănui nu va mai fi folosit ca o groapă de gunoi pentru deversarea deșeurilor doar pentru că se află într-o zonă mai săracă etc. Dar echitatea socială înseamnă pauperizarea unor largi categorii sociale și distrugerea națiunilor dezvoltate.

În SUA o astfel de părere ar putea fi considerată drept un punct de vedere conservator, de dreapta. Eu personal sunt de orientare liberală. Ideea că ceva atât de drastic s-ar putea petrece la nivel mondial fără ca nimeni să aibă habar, pare imposibilă. Dar, ceea ce trebuie să faci este să te uiți la toate măsurile de austeritate care s-au luat în ultima vreme, la toate restricțiile impuse în ceea ce privește transferul de avere, restricții adiționale legate de utilizarea terenului, restricții în ceea ce privește folosirea resurselor naturale, a apei, a energiei etc. Toate acestea se petrec în țările dezvoltate. Și vor avea un impact foarte mare asupra capacității indivizilor de a prospera. Tot ce se petrece acum merge în direcția unui colaps major al economiei.

Regimul în care trăim noi acum este unul de tip corporatocratic (n.tr. puterea corporațiilor). Ceea ce se dezvoltă acum la nivel mondial este un stat totalitar, în cadrul căruia corporațiile vor să aibă, într-o manieră de acțiune fascistă, libertatea totală de mișcare pentru forța de muncă, fără limite și granițe, să poată să-și miște mărfurile fără nicio restricție sau reglementare și să poată reduce salariile. Acesta este scopul final. Asta înseamnă echitate socială. Economia, ecologia și echitatea se întâlnesc la mijloc într-un echilibru comunitar. Deci, nu este vorba de un echilibru benefic pentru oamenii simpli, ci este un așa-zis echilibru de care vor profita corporațiile pentru a exploata și a ține populațiile în zone urbane dense unde pot fi supravegheate și controlate. Așa arată acest echilibru din perspectiva dezvoltării statului totalitar.

Cred că este foarte important să știm că oamenii încă mai au șansa să lupte acum. Toți înțelegem că individualitatea noastră este în pericol, cea mai importantă proprietate privată a noastră e chiar persoana noastră. Desigur, supravegherea și controlul sunt componente importante ale acestui plan totalitar. Ca orice plan extrem, cu cât ne apropiem de final, cu atât devine mai dur. Nu am ajuns încă acolo. Acum este șansa noastră să ne opunem, să luăm atitudine, să fim vocali, să refuzăm să colaborăm, să le expunem colaboratorii, să lucrăm împreună pentru a lipsi de resurse financiare aceste mișcări, să refuzăm să acceptăm ceea ce corporațiile vor să ne vândă și, pentru că nimeni nu ne amenință fizic acum, avem această oportunitate. Oameni la nivel global fac asta peste tot.

Mainstream media nu va vorbi despre aceste aspecte. De aceea este necesar să cauți propriile tale surse de informații adevărate, să te educi și să urmărești să-i informezi și pe cei din jurul tău, vecinii, comunitatea ta, adevărata comunitate. Este necesar să îi ajuți pe copiii tăi să înțeleagă că sunt îndoctrinați din etapa pre-școlară până în cea post-universitară. Noi toți avem o mare răspundere față de noi înșine și față de cei de lângă noi. Aceasta este cu adevărat o comunitate: să lupți pentru libertate personală. Chiar dacă lucrăm în grupuri, este necesar să reținem că suntem indivizi în acele grupuri și răspundem doar în față noastră. Acest aspect este esențial: că oamenii sunt liberi. Și este necesar să continuăm să fim liberi. Și sunt convinsă că vom câștiga dar, mai întâi, trebuie să devenim conștienți că este o luptă la mijloc și să urmărim să îi trezim și pe prietenii noștri, și pe cei din jurul nostru, comunitatea și să lucrăm împreună. Acum în America ne mișcăm în direcția unei regionalizări masive. Statele Unite ale Americii au 51 de state, sunt împărțite în orașe, comitate, state și guvern federal.

Agenda 21 este globală, regională și locală. Niciuna din aceste poziții nu este aleasă [prin vot liber].
În SUA, acum, implementarea acesteia se petrece foarte rapid, cu fonduri federale. Sute de milioane de dolari se duc înspre guvernele locale pentru a dezvolta planuri de regionalizare. Acest plan nu poate fi împlinit fără controlul suprafețelor de pământ sau restricționării utilizării acestuia. Pentru că unde trăiești, dictează stilul tău de viață. Așadar, regionalizarea ne răpește dreptul de a avea un impact prin reprezentativitate.

Acum, în cadrul Institului acționăm în instanță cu scopul de a împiedica implementarea celui mai mare plan de regionalizare care este un fel de blueprint pentru întreagă țara. Practic, acest plan spune că nicio dezvoltare imobiliară nouă nu se va mai putea petrece niciunde în zona San Francisco Bay (101 orașe și 9 comitate), fără acordul unei comisii numite (nu aleasă prin vot). Ce efecte va avea acest fapt asupra valorii proprietăților, utilizării lor, asupra relocării populației, asupra dezvoltării business-ului local și asupra libertății oamenilor este de neconceput.
Oamenii nu sunt conștienți de aceasta. Singurul lucru care stă acum între ei și acest plan mârșav este acțiunea noastră prin care vrem să dăm în judecată Guvernul Federal.

Dacă le spui oamenilor că vor trebui să construiască doar în zone de densitate urbană, de-a lungul unei linii ferate și apoi nicio nouă dezvoltare nu va mai putea avea loc în afara acestei zone foarte concentrate, ceea ce va rezulta va fi o tabără de concentrare a viitorului. Și va fi mult mai subtilă și mai sofisticată față de ceea ce s-a petrecut în trecut, în perioada nazistă.
Nu vei mai fi aruncat în trenuri și dus cu forța, ci se va petrece altfel. Vei avea drumurile din zonele rurale lăsate în paragină, vei avea monitorizată resursa de apă, vei avea restricție pe energie, vei avea serviciul școlar restricționat, serviciul de securitate publică va fi precar. Nu vei putea să îți mai comercializezi bunurile și vei fi obligat să te muți în orașe, dezvoltări cu densitate ridicată subvenționate din impozitele pe care le plătim noi. În curând vor fi aplicate proiecte special gândite să mute oamenii din zonele rurale.

Oamenii spun: «Hei, nimeni nu m-a scos de pe terenul meu». E foarte simplu. Nimeni nu va veni la ușa ta cu un pistol că să te oblige să pleci. Totuși, vei fi mutat prin alte mijloace. Și vei ajunge în orașe care vor fi echipate spre a oferi capacități de control și monitorizare totală. Aceste clădiri de mare volum și densitate sunt gândite conform conceptului «cu ochii spre stradă». Tu vei deveni practic un înlocuitor al forțelor de ordine pentru că rolul tău va fi acela de a-ți monitoriza vecinii. Războiul împotriva terorii este unul împotriva ta și noi știm asta, o simțim, de aceea vrem să oprim acest lucru.

Obiectivul nostru este de a opri aceste planuri prin acțiuni în instanță. Și lucrăm în această direcție.””[4]

Schimbările climatice – ciclice și aleatorii. Dioxidul de carbon nu este un poluator, ci o sursă de hrană pentru plante

Neomarxistii/globalistii (noii comunisti corporatisti “verzi”) ne-au mintit cu privire la dioxidul de carbon, spunandu-ne ca acesta cauzeaza “schimbarile climatice” si “incalzirea globala”, cand, in realitate, incalzirea globala si scaderea temperaturii globale sunt fenomene naturale, ciclice, care sunt cauzate de Soare. Activitatea ecologistilor comunisti se bazeaza pe minciuni.

In realitate, ecologistii comunisti militeaza pentru reducerea populatiei Pamantului, pentru taxarea globala a oamenilor si pentru dezindustrializare (oamenii sa depinda de stat), trairea in “orase inteligente” si interzicerea accesului oamenilor catre zonele verzi. Toate acestea fac parte din Agenda 21, care, in anul 2015, s-a transformat in Agenda 30. In anul 2030, globalistii spera sa instaureze Guvernul Mondial.

“Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate – om de stiinta australian

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate, avertizeaza geologul australian Ian Plimer, care sustine ca teoria schimbarilor climatice provocate de oameni nu este decat o farsa promovata de ecologisti fundamentalisti si imbratisata interesat de clasa politica.

Prin teoriile sale, Ian Plimer a reusit sa-i indigneze pe “ayatollahii puritanismului ecologist si pe inchizitorii doctrinei incalzirii globale”, noteaza The Vancouver Sun.

Plimer este de formatie geolog, profesor la Adelaide University si este una dintre cei mai cunoscute voci academice ale Australiei.

Este unul dintre principalii critici ai teoriei conform careia societatea umana provoaca incalzirea globala si al ideilor ca, daca oamenii isi schimba felul de viata, cresterea temepraturilor poate fi stopata si chiar inversata.

Iacobinismul ecologic

Multi oameni de stiinta au criticat aceste teorii, dar au fost redusi la tacere in fata iacobinismului ecologic.

Purificarea societatii umane de presupusul pacat al degradarii mediului inconjurator a devenit o adevarata religie, cu fanatici si chiar o clasa clericala intoleranta, in special in randul elitelor urbane din tarile dezvoltate.

Dar Plimer nu pare sa cedeze acestor presiuni si tocmai a publicat ultima dintre cele sase carti si 60 de lucrari academice pe subiectul incalzirii globale: Heaven and Earth – Global Warming: The Missing Science.

Geologului nu i-a fost insa usor sa-si publice cartea, dar pana la urma a reusit sa gaseasca o editura mica, ce si-a asumat acest risc. Pana in prezent, s-au vandut 30.000 de exemplare in Australia, iar cartea se bucura de aprecieri in primele zile de vanzare in SUA si Marea Britanie.

Schimbarile climatice – ciclice si aleatorii

Plimer sustine ca teoria privind incalzirea globala determinata de oameni este doar o inselatorie a publicului, perpetuata de ecoligisti fundamentalisti si imbratisata de clasa politica, care adora orice idee ce provoaca anxietate in randul cetatenilor.

In timp ce ecologistii isi justifica teoriile privind evolutia climatului pe datele din ultimele sute de ani, geologii folosesc un cadru mult mai larg, care ajunge la sute de milioane de ani.

Dinamica si caracterul schimbator climatului Pamantului sunt un fapt binecunoscut geologilor. Aceste schimbari sunt ciclice si aleatorii, explica Plimer, nefiind cauzate sau afectate semnificativ de comportamentul uman.

Gheata polara, de exemplu, este prezenta pe Pamant in mai putin de 20% din totalul timpului geologic, continua omul de stiinta australian. In plus, extinctia unor specii este o componenta normala a evolutiei vietii pe Pamant.

CO2 – un aliment pentru plante, nu un poluator

Plimer se declara suparat in special pe felul in care este inteles dioxidul de carbon, rolul sau in viata zilnica si presupusele efecte asupra climatului. El argumenteaza ca procentul dioxidului de carbon in atmosfera se afla la cel mai scazut nivel din ultimele 500 de milioane de ani, iar procentul aflat in atmosfera reprezinta doar 0,001% din cantitatea totala aflata in oceane, roci, sol si diferite forme de viata.

Plimer afirma ca CO2 nu este un poluator, ci o sursa de hrana pentru plante. Plantele consuma dioxid de carbon si elibereaza oxigen, iar activitatea umana contribuie doar intr-o foarte mica masura la prezenta gazului in atmosfera.

‘Oamenii ar trebui sa imbratiseze incalzirea globala’

Concluzia sa este ca, de-a lungul timpului, perioadele de incalzire globala au reprezentat pentru oameni epoci de abundenta, cand civilizatiile au facut salturi uriase.

Epocile glaciare, in schimb, au reprezentat timpuri in care dezvoltarea umana s-a incetinit sau chiar a regresat.

Incalzirea globala, afirma Plimer, este un fenoment pe care oamenii ar trebui sa-l imbratiseze ca un prevestitor al vremurilor bune care vor veni.”[5]

“Pământul devine tot mai verde datorită creşterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă

Deşi cu toţii am auzit de creșterea nivelului de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă care provoacă creşterea temperaturii și a poluării la scară planetară, mai există o consecință a acestui proces care este mai puțin cunoscută şi înţeleasă în prezent.

O echipă internaţională de cercetători, care a studiat datele obţinute cu ajutorul sateliţilor, a constatat că Pământul devine tot mai verde ca urmare a creșterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă. Emisiile ridicate de carbon din ultimele trei decenii au provocat creșterea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe Pământ.

„Noi am reuşit să înţelegem legătura care există între procesul de creştere a suprafeţelor verzi şi cel al fertilizării, provocată de creșterea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, cu ajutorul mai multor modele computerizate care reproduc creșterea suprafeţelor înverzite ce a fost observată cu ajutorul datelor obţinute din sateliţi”, a declarat cercetătorul Ranga Myneni de la Boston University.

Cum stimulează însă poluanții atmosferici creșterea vegetației? Procesul este denumit efectul de fertilizare al carbonului (în engleză „carbon fertilisation effect”) care are loc atunci când frunzele absorb dioxidul de carbon din atmosferă în timpul procesului de fotosinteză. Cu cât nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este mai mare, cu atât plantele cresc mai repede, în special în zonele cu climă caldă.

Deoarece nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este tot mai ridicat, rezultă o creştere a suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe planetă.

„Rezultatele studiului nostru arată că în urma efectului de fertilizare al carbonului din ultimii 33 de ani, suprafaţă împădurită a Pământului a crescut cu aproximativ 18 milioane de metri pătraţi, adică cu o suprafaţă de două ori mai mare decât suprafaţa SUA. Acest fenomen are capacitatea de a schimba în mod fundamental ciclul apei şi al dioxidului de carbon în natură”, a declarat cercetătorul Zaichun Zhu de la Peking University din China.

În prezent vegetația acoperă aproape o treime (32%) din suprafața totală a planetei.

Deşi creşterea suprafeţelor înverzite, care absorb o cantitate tot mai mare de carbon din atmosferă, pare a fi o consecinţă pozitivă pentru mediul înconjurător, oamenii de știință avertizează că acest efect secundar al nivelului ridicat de dioxid de carbon din atmosferă va fi doar temporar și el nu va împiedeca celelalte consecințe negative ale schimbărilor climatice, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, creșterea temperaturilor și a nivelului mării.

„Studiile au arătat că plantele se aclimatizează sau se adaptează la creşterea concentrației de CO2 şi efectul de fertilizare al carbonului se diminuează în timp” a declarat Philippe Ciais de la Laboratory of Climate and Environmental Sciences din Franța.

De asemenea, dioxidul de carbon nu este singurul factor care determină creşterea suprafeţelor verzi ale planetei. Oamenii de ştiinţă afirmă că şi azotul utilizat în îngrășămintele agricole contribuie la acest fenomen, alături de alţi factori.

Rezultatele studiului au fost publicate în Nature Climate Change şi se speră ca ele vor servi ca un alt memento cu privire la importanța reducerii emisiilor de carbon.

„Studiul evidenţiază influența oamenilor asupra funcționării biosferei la nivel global… Creșterea nivelului de CO2 din atmosferă se datorează aproape exclusiv arderii combustibililor fosili și a defrișărilor”, a declarat cercetătorul Pep Canadell de la CSIRO (Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation) din Australia.”[6]

Noua Ordine Mondială: Agenda 2030 și dezarmarea populației

“Organizația Națiunilor Unite promovează în mod tacit controlul internațional al armelor

În septembrie 2015, Organizația Națiunilor Unite a publicat un program de măsuri menit „să transforme lumea spre bine”, iar semnatarii au subliniat că își afirmă „angajamentul neechivoc de a realiza această Agendă până în anul 2030”. Documentul programatic al Agendei 2030 constă în esență într-un set de 17 obiective centrate pe idea de „dezvoltare durabilă”.

La prima vedere toate aceste obiective sună foarte bine, referindu-se la eradicarea sărăciei, sănătatea populației, implementarea unor programe superioare de educație, reducerea inegalităților intra- și inter-naționale, protejarea mediului, pacea între popoare și… bineînțeles, dezvoltarea durabilă. Dar dincolo de aceste formulări ireproșabile, există oare și un sens mai puțin vizibil? Se pare că da.

Patrick Wood, renumit economist și autor al cărții Ridicarea Tehnocrației: Calul Troian al Transformării Globale, consideră că preocuparea pentru mediul înconjurător și dezvoltarea durabilă reprezintă un vehicul perfect pentru ca elita globalistă să implementeze un plan de control al populației lumii. Aceasta deoarece aproape orice formă posibilă de activitate umană afectează mediul în vreun fel. În cele din urmă, ei speră să reglementeze strict, în mod centralizat, tot ceea ce facem iar pentru toate măsurile pretextul invocat va fi acela că este necesar să „salvăm planeta”. Wood leagă Agenda 2030 de vechile planuri ale Elitelor de a institui Noua Ordine Mondială, dar subliniază că în acest scop utilizarea sintagmei „dezvoltare durabilă” este mult mai seducătoare și mai acceptabilă pentru populația care deja a început să fie suspicioasă.

La rândul său, Mike Adams, fondatorul Natural News – un site cu mare impact în media alternativă – este de părere că Agenda 2030 pregătită de ONU se referă în realitate la o preluare guvernamentală globală a fiecărei națiuni de pe planetă. În opinia sa, „obiectivele” acestui document nu sunt altceva decât cuvinte de cod pentru o agendă fascistă a guvernelor corporatiste. Și că respectiva agendă va închide omenirea într-un ciclu de monitorizare drastică, în timp ce controlul monopolist va fi exercitat prin corporații globale precum Monsanto și DuPont.

Este interesant (sau mai degrabă alarmant?) că documentul Agendei 2030 nu afirmă nicăieri în textul său că drepturile persoanei vor fi protejate.

Să luăm ca exemplu Obiectivul nr. 11, care urmărește „Să facem așezările și orașele umane inclusive, sigure, reziliente și durabile”. Ce înseamnă de fapt aceasta?

În „traducerea explicativă” a lui Mike Adams, această direcție de așa-zisă „dezvoltare durabilă” recomandă de fapt executorilor Agendei următoarele: „Interziceți toate armele deținute de către cetățeni privați, concentrând în schimb armele în mâinile unor slujbași supuși guvernării. Guvernatorii să ajungă să conducă o clasă de muncitori săraci, înrobiți și neînarmați. Căutați incriminarea celor care trăiesc în majoritatea zonelor rurale prin instituirea modelului Hunger Games (Jocurile Foamei; creați «zone protejate» despre care guvernul va pretinde că sunt deținute de popor, chiar dacă niciunui popor nu i se va permite să trăiască acolo. Forțați-i pe toți oamenii să ajungă în orașe aglomerate, bine controlate, unde vor fi supravegheați 24 de ore din 24 și unde se vor supune mai ușor manipulării de către guvern”.

Dacă aveți impresia că toate astea sunt exagerări, merită să luați în considerare pașii pe care organizațiile globaliste deja i-au făcut în direcția îndeplinirii „Obiectivului 11”.
Astfel, în mai 2018, Organizația Internațională de Acțiune pentru Armele de Calibru Mic (IANSA) din cadrul ONU a demarat o campanie care oficial îndeamnă „să susținem colectiv stoparea comerțului ilicit și a utilizării abuzive a armelor de dimensiuni mici și a armelor ușoare”.

Conform site-lui IANSA, în campania de dezarmare a cetățenilor pe plan internațional, „Implicarea organizațiilor media pentru a asigura controlul armelor și dezarmarea rămân o prioritate în țara dvs.”.
Iată deci că, într-adevăr, scopul campaniei politico-mediatice este ca populația (în special cea din Statele Unite) să renunțe la armele pe care le deține. Așa cum vom explica ceva mai detaliat în cele ce urmează, cetățenii SUA au în mod legal dreptul de a deține arme, conform Amendamentului II din Constituția SUA.

Următorul pas a fost Programul de acțiune al ONU pentru „prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și arme ușoare”. Detaliile programului indică foarte transparent același scop clar al dezarmării populației.

ONU a adoptat și Instrumentul internațional de urmărire (ITI), un instrument „obligatoriu politic”, care impune statelor să se asigure că armele sunt „marcate corespunzător” și că înregistrările armelor vândute sunt păstrate. În plus, ITI oferă un cadru pentru cooperarea internațională în domeniul identificării armelor îndeplinind astfel unul dintre angajamentele asumate de guverne pe baza Programului de acțiune al ONU. Neîntâmplător, „îmbunătățirea identificării armelor” face parte din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Scopul acestui instrument de urmărire (ITI) este, în mod evident, același: restricționarea până la interzicere a dreptului cetățenilor de posesie de arme.

Haideți să clarificăm puțin aspectele legate de dreptul de posesie de arme. Constituția SUA prevede încă din anul 1791 că pentru a preîntâmpina tendința guvernanților de a oprima populația, este necesar să fie menținut dreptul inalienabil ca cetățenii să posede arme de foc. Ei sunt îndreptățiți să le folosească în caz că se impune să fie refăcută ordinea în țară. În acest sens, Amendamentul II din Constituția SUA specifică foarte clar: „O miliție bine reglementată este necesară pentru securitatea unui stat liber. Dreptul poporului de a păstra și de a purta arme nu va fi încălcat”.

Puține țări din lume au avut curajul să permită populației proprii astfel de libertăți. Dintre cele care au acordat acest drept, cele mai multe l-au anulat în scurt timp. În momentul de față doar trei țări din lume mai permit dreptul constituțional de a deține o armă: SUA, Mexic și Guatemala. Dar în timp ce în Mexic și Guatemala acest drept este puternic restricționat, în SUA nu există restricții constituționale. Americanii au dreptul să își protejeze cu arma proprietățile și s-au apărat de-a lungul timpului de mișcări și organizații periculoase cum ar fi Ku Klus Klan sau rețelele mafiote.

Desigur, multe țări sunt burdușite cu arme. Printre națiunile cu cele mai multe arme de foc se numără Serbia, Yemen, Elveția și Arabia Saudită. Dar pe cap de locuitor în SUA sunt cele mai multe. Mai exact, americanii dețin cam jumătate din toate armele civile din lume.

Cu toate acestea, din Amendamentul II a ajuns să lipsească o parte esențială: Milițiile locale care să apere comunitățile de abuzurile guvernanților. Acestea au căzut în desuetudine și au fost în cele din urmă încorporate în structura militară federală. Iar acum, așa cum vedem, se urmărește ca nici cetățenilor să nu li se mai permită dreptul de a deține o armă. Să nu uităm că SUA este principalul stat prin care globaliștii își impun agenda. Tocmai de aceea faptul că cei 300 de milioane de americani dețin arme cu care practic oricând pot începe o revoluție nu este deloc un detaliu neglijabil.

Prin urmare, pașii pe care îi face ONU au rolul de a dezarma în primul rând populația din Statele Unite, unde sunt cei mai mulți cetățeni simpli înarmați. Cei de la vârf sunt puțini și de aceea caută să reducă puterea și libertatea mulțimii. Poate acum înțelegem mai bine de ce Mike Adams a scris că „Ceea ce planifică ONU nu este altceva decât o tiranie guvernamentală globală care urmărește să înrobească întreaga omenire cu sloganuri de «dezvoltare durabilă» și «egalitate»”.”[7]

Noua Ordine Mondială: În anul 2015, ONU a lansat Agenda 2030 pentru crearea socialismului global

“Un complot ONU de perspectivă, care implică reconstrucția lumii civilizate şi impunerea socialismului global, numit Agenda 2030 sau Agenda pentru Dezvoltare Durabilă, a fost lansat vineri, 25 septembrie 2015 cu „ropote de ovații și aplauze în picioare”, a transmis Departamentul de Informaţii Publice al ONU.

Fiecare din cele 193 de guverne ale statelor planetei, membre ONU – de la dictaturi comuniste și islamice până la regimurile care conduc ce a mai rămas din „lumea liberă” – s-au angajat ferm să ajute la impunerea controversatelor obiective ale ONU asupra popoarelor lor. Potrivit Organizației Națiunilor Unite şi acordului global în sine, niciunei ființe umane nu îi va fi permis să scape de ceea ce un proeminent internaţionalist a descris în mod ameninţător ca fiind următorul „mare salt înainte”.

După cum mulți analiști au arătat în ultimul timp, faptul că cele 17 aşa-numite „obiective ale dezvoltării durabile” ale Agendei 2030 a ONU, cu cele 169 de puncte ale acestora sunt în fond o reţetă pentru socialismul global şi corporatocrație, este un subiect prea puțin supus dezbaterilor.

De exemplu, Obiectivul nr. 10 solicită ONU, guvernelor naţionale şi fiecărei persoane de pe planetă să „reducă inegalitatea din şi dintre ţări”. Îndeplinirea acestui obiectiv, spune acordul, „va fi posibilă doar dacă se împarte bogăţia şi dacă se acţionează asupra inegalităţii veniturilor”.

Brutala dictatură comunistă care conduce China chiar s-a mândrit cu „rolul crucial” pe care l-a avut în crearea agendei ONU. Dar aşa cum arată clar documentul Organizației Națiunilor Unite, implementarea socialismului naţional pentru „combaterea inegalității” în interiorul statelor nu este de ajuns – este necesar socialismul internaţional pentru a lupta cu inegalitatea „dintre” națiuni.

Cu alte cuvinte: contribuabili vestici, pregătiţi-vă să fiţi jecmăniţi astfel ca averea dumneavoastră să fie redistribuită internaţional. Desigur, așa cum se petrece de generaţii, majoritatea bogăţiei provenite din sectorul productiv din ce a mai rămas din lumea liberă va fi redistribuită către ONU şi regimurile lumii a treia – iar nu către victimele acestor regimuri, sărăcite în mare măsură prin politici socialiste interne impuse de aceleaşi administrații corupte, care vor fi sprijinite cu şi mai mult ajutor vestic.

Un număr de guverne şi dictatori au anunţat deja că „vor alinia planurile lor naţionale de dezvoltare cu Agenda pentru Dezvoltare Durabilă”, asigurând de fapt o sursă tot mai mare de oameni săraci pentru a fi exploataţi ca pretext pentru impunerea și mai multor măsuri socialiste globale sub egida ONU.

Documentul ONU, intitulat formal Transformarea lumii: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, a fost adoptat vineri, 25 septembrie 2015, la începutul adunării ONU pe tema dezvoltării durabile care a avut loc la New York timp de trei zile. În discursul de la ceremonia de deschidere, secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a oferit unele indicii despre cât de departe se urmărește să se ajungă cu acest complot.

„Noua agendă este o promisiune a conducătorilor faţă de oamenii de pretutindeni”, a explicat el, confundând probabil noțiunea de „conducători” cu gangsteri ucigaşi de mase precum Kim Jong-un, Raul Castro şi Robert Mugabe care au reușit cumva să preia controlul asupra unor întregi naţiuni. „Este o viziune universală, integrată şi transformatoare pentru o lume mai bună”.

Cu toate planurile socialiste şi totalitare, agenda controversată a ONU a fost oferită publicului folosindu-se platitudini vagi, fără sens cum ar fi, de exemplu, crearea unei lumi „mai bune” şi „eradicarea” sărăciei – sloganuri obişnuite printre tiranii secolelor trecute. „Este o agendă pentru oameni, pentru eliminarea sărăciei în toate formele ei”, a continuat Ban.

„Este o agendă pentru prosperitate împărtășită de toți, pace şi parteneriat, care transmite urgenţa de a acționa pentru rezolvarea problemelor legate de climă, şi care își are rădăcinile în egalitatea sexelor şi respectarea drepturilor tuturor. Mai presus de toate, promite să nu lase pe nimeni în urmă”. Dar „adevăratul test al angajării în Agenda 2030”, a adăugat el, va fi implementarea acesteia.

„Avem nevoie de acţiune din partea tuturor, peste tot”, a spus Ban, atrăgând atenția asupra „ghidării” oferite de cele 17 obiective ale dezvoltării durabile. „Acestea sunt o listă de puncte care trebuie realizate pentru oameni şi pentru planetă, cât şi un plan pentru succes.”

„Acum”, a continuat Ban, „trebuie să folosim obiectivele pentru a transforma lumea”. „Instituţiile vor trebui să se alinieze pentru un scop nou şi mare”, a spus el. „Trebuie să antrenăm toţi actorii, aşa cum am făcut în punerea la punct a Agendei. Trebuie să includem parlamentele şi guvernele locale, şi să lucrăm cu oraşele şi zonele rurale. Trebuie să raliem afacerile şi antreprenorii. Trebuie să implicăm societatea civilă în definirea şi implementarea politicilor – şi să îi dăm posibilitatea de a ne trage la răspundere. Trebuie să îi ascultăm pe cercetători şi pe cei din mediul academic. Vom avea nevoie să îmbrăţişăm o revoluţie a informaţiilor. Cel mai important, trebuie să ne punem pe muncă – acum”.

Rămâne să vedem dacă adulţii lumii pot fi convinși să se alăture în mod voluntar politicilor Organizației Națiunilor Unite. Dar atunci când vine vorba de copii, ONU nu riscă, alocând un întreg „obiectiv” de pe agenda sa pentru a se asigura că toţi copiii, de pretutindeni, vor fi transformați în ceea ce ONU numeşte „agenţii schimbării”, gata să accelereze planul pentru noua ordine globală. „Copiii şi tinerii de ambele sexe sunt agenţi cruciali ai schimbării şi vor găsi în noile Obiective o platformă pentru a-și canaliza infinitele lor capacităţi pentru activism în crearea unei lumi mai bune”, se arată în documentul organizației.

În acordul adoptat în unanimitate se definește explicit în ce fel de activişti speră ONU să îi transforme pe copiii dumneavoastră. „Până în 2030, se va asigura ca toţi elevii să dobândească atât cunoaşterea cât şi abilităţile necesare pentru a promova dezvoltarea durabilă, prin educaţie pentru dezvoltare durabilă şi stiluri de viaţă sustenabile, drepturile omului, egalitatea sexelor, promovarea unei culturi a păcii şi non-violenţei, cetăţenia globalistă şi aprecierea diversităţii culturale şi a contribuţiei culturii la dezvoltarea durabilă, printre altele”, statuează planul global pentru 2030. Având în vedere ceea ce înțelege ONU prin „dezvoltare durabilă” – controlul populaţiei, planificare centralizată, guvernare globală şi multe altele – agenda pentru copiii dumneavoastră prezintă tonuri chiar sinistre.

Totul a sunat foarte încântător pentru unii din cei mai brutali dictatori ai lumii, încât cu greu şi-au putut abţine manifestările de bucurie pentru noua lume care va veni. „Această agendă promite o lume nouă curajoasă (sic), o lume nouă pe care trebuie să o construim în mod conştient, o lume nouă care cheamă la crearea unui cetăţean nou, global”, a izbucnit dictatorul marxist Robert Mugabe, ucigașul în masă care ţine în sclavie Zimbabwe şi care deţine şi funcţia de preşedinte a Uniunii Africane.

„Vreau să cred că ne ridicăm la înălţimea acestei îndatoriri pe care ne-am asumat-o noi înșine în mod voluntar şi colectiv. Succesul nostru, şi în particular promisiunea unei noi lumi care ne aşteaptă, depind de acest angajament.” El a promis, de asemenea, să impună în mod viguros Agenda 2030 a ONU asupra victimelor înfometării şi sărăcirii dominate de regimul său.

Între timp, tiranii brutali care conduc China comunistă au fost, de asemenea, suporteri entuziaști ai obiectivelor ONU – pe care regimul le-a văzut ca jucând un „rol crucial” în dezvoltare. Printre alte „angajamente”, dictatura a promis să cheltuiască 2 miliarde de dolari în ţări străine pentru a îndeplini obiectivele ONU în „educaţie” şi „sănătate”, urmând ca finanțarea să crească la 12 miliarde de dolari până în 2030.

În timp contribuția este destul de mică (ONU afirmă că agenda sa va costa undeva între 3-5 trilioane de dolari pe an), faptul că Beijing este atât de entuziast față de noua agendă este revelator. Ca un ecou al retoricii preşedintelui Mao, globalistul Javier Solana de la NATO şi UE a spus: „Cu un angajament susţinut din partea tuturor ţărilor, atât a celor dezvoltate cât și a celor în curs de dezvoltare, lumea poate fi sigură că va celebra un alt mare salt înainte în 2030”.

Administraţia Obama, care se pare că nu intenționează să prezinte planurile ONU Senatului Americii pentru ratificare, aşa cum cere Constituţia SUA, a apărat cu putere agenda organizației. Vorbind la adunarea ONU duminică, 27 septembrie 2015, după ce a afirmat că va implica SUA în planul global, Obama a pretins că planul ONU „este una din cele mai inteligente investiţii în viitorul nostru pe care le putem face”.

El a spus adunării dictatorilor şi reprezentanţilor de guverne că 800 de milioane de oameni trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi, bineînțeles, fără a menţiona cauzele acestei sărăcii extinse: politicile Marelui Guvern care sunt în mod remarcabil similare noii agende ONU în multe aspecte. Obama, care a desfăşurat multe războaie neconstituţionale, a susținut, de asemenea, că „intervenţiile militare ar fi putut să fie evitate de-a lungul anilor” dacă guvernele ar fi avut mai multă grijă de cetăţenii lor nefericiţi.

Chiar cea mai proeminentă figură religioasă a lumii, papa Francisc, s-a adresat guvernelor membre ONU solicitându-le să susţină obiectivele agendei organizației. „Adoptarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă la summit-ul mondial, care se deschide astăzi, este un important semn al speranței”, a spus el. Totuși, este demn de notat faptul că nu toți cei din ierarhia Bisericii Catolice au fost la fel de entuziasmați de planurile agendei.

De exemplu, în Declaraţia comună a episcopilor Africii şi Madagascarului făcută publică înaintea adunării ONU, episcopii Africii au denunțat vehement „agenţii civilizaţiei morţii” şi au cerut stoparea majorității planurilor de pe agendă. „Vă implorăm să încetaţi campaniile mizerabile care promovează o civilizaţie a morţii pe continentul nostru”, au solicitat ei, criticând dur „renaşterea terifiantă a unui spirit colonialist sub masca noțiunilor atrăgătoare – libertate, egalitate, drepturi, autonomie, democraţie şi dezvoltare”.

Dincolo de guverne şi figuri religioase, cea mai mare parte a sectorului privat a susţinut, de asemenea, cu entuziasm noile obiective. Printre megacorporaţiile care susţin planurile se află și primele trei motoare de căutare ale lumii: Google, Bing de la Microsoft şi Yahoo. Încă nu se știe dacă suportul acestor corporaţii pentru agenda ONU va afecta presupusa imparţialitate a rezultatelor căutărilor, dar critici ai planurilor ONU au tras deja un semnal de alarmă în acest sens. Aşa cum a transmis The New American în luna mai a acestui an, canalele de ştiri de top din întreaga lume participă între timp la campania de propagandă masivă pentru susţinerea agendei ONU.

Sigur că Obama nu are autoritatea constituţională sau statutorie pentru a implica poporul american în planul radical al ONU pentru umanitate. Însă dacă majoritatea partidului republican din Congres nu decide să oprească finanţarea „dinozaurilor” administraţiei, fără nicio îndoială Casa Albă îşi va folosi stiloul, telefonul şi fondurile din taxe furnizate de membrii republicani ai Congresului.

Cei care fac legile şi care sunt serioşi în ceea ce priveşte jurământul depus pentru funcția pe care o ocupă ar trebui să lucreze pentru a frâna aceste demersuri ale administraţiei Obama, şi pentru a determina guvernul SUA să renunţe la titlul de membru ONU. În faţa unei agende totalitare a Organizației Națiunilor Unite pentru un socialism global sub masca „dezvoltării durabile”, acum ar fi o perioadă excelentă pentru a acționa.”[8]

SURSE

  1. http://www.ziaristionline.ro/2014/01/26/capitanul-julian-chitta-scrie-pentru-ziaristi-online-pasi-spre-guvernul-mondial-agenda-21-programul-onu-pentru-secolul-21-intruneste-toate-ideile-si-dezideratele-politicii-comuniste
  2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=17008
  3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23891
  4. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=18222
  5. https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-6010038-incalzirea-globala-devenit-noua-religie-elitelor-urbane-din-tarile-dezvoltate-stiinta-australian.htm
  6. https://www.stiintaonline.ro/pamantul-devine-tot-mai-verde-datorita-cresterii-nivelului-de-dioxid-de-carbon-din-atmosfera
  7. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=20521
  8. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9028

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Etichete:

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro