Operațiunea Highjump (1946-1947) și Baza 211 a naziștilor din Antarctica

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

„Antarctica si nazistii

Începând cu 1938 naziştii au început să trimită numeroase expediţii spre regiunea Queen Maud din Antarctica. Majoritatea acestor frecvente si constante expediţii porneau din Africa de Sud. Au fost cartografiaţi peste 370.000 km pătraţi din continentul îngheţat, germanii descoperind vaste regiuni care nu erau acoperite de gheată, lacuri cu apa calda si numeroase peşteri.


Diferite echipe ştiinţifice au fost trimise in aceste zone : botanişti, zoologi, biologi marini etc, in aceasta misiune secreta fiind implicate multe divizii din guvernul nazist. Toate aceste expediţii au culminant prin revendicare de către Germania a acestor teritorii.

Numele ales pentru aceasta colonie a fost Neuschwabenland sau New Swabia si a fost delimitata prin aruncarea din avioane a sute de ţăruşi având ataşaţi de ei steagul cu svastică. Astfel, după ce toate aceste date au fost strânse, in New Swabia au început să ajung echipe tehnice care au construit baze militare subterane, porturi pentru submarine, toate bine camuflate. Noua baza-oraş este numita New Berlin sau Base 211.


In vasele militare, civile si submarine au fost aduse materiale de construcţii, provizii si armament. Chiar înainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial doua submarine, U-530 si U-977, au dus in aceste baze oamenii de ştiinţa care se ocupau cu studiul si dezvoltarea discurilor anti-gravitaţionale precum si ultimele componente ale acestora ( multe din aceste componente au fost transportate aici in timpul războiului ) si alte numeroase schiţe si proiecte ale farfuriilor zburătoare proiectate in Germania.

Proiectarea, construirea si testarea unor aparate de zbor experimentale sub forma de discuri de către nazişti nu pare a fi o afirmaţie hazardata, luând in in calcul progresul tehnic german de la sfârşitul războiului ( amintesc aici doar de avioanele cu reacţie Messerschmitt Me 262 si primele rachete balistice V1, V2 ).

In ultimul timp ies la suprafaţa noi informaţii si documente despre aceste aparate de zbor, informaţii care sunt preluate si difuzate de canale media credibile: Discovery si History Channel. Au fost descoperite numeroase schiţe ale acestor “farfurii zburătoare” după război, iar piloţii aliaţi raportau constant întâlniri deasupra Germaniei cu celebrele “Foo Fighters“.

Întreg programul spaţial american ( incluzând zborul spre Luna cu Saturn V ) a fost conceput si realizat pe baza studiilor in domeniul rachetelor ale lui Wernher Von Braun ( nazistul “bun” si fost ofiţer SS ), racolat de americani la sfârşitul războiului împreuna cu echipa sa de oameni de ştiinţa de la Peenemünde.

De asemenea, avioanele cu reacţie americane si sovietice care se întâlneau pe cerul peninsulei Coreene in timpul războiului din anii 1950, erau aproape identice, ele fiind realizate după aceleaşi schiţe ale unui viitor avion cu reacţie nazist, furate din Germania atât de către sovietici cat si de americani.

Ooperatiunea militara Highjump

Un film documentar a fost prezentat în 2006 pe micile ecrane și a adus noi informații șocante despre ceea ce a însemnat misiunea americană din Antarctica efectuată între anii 1946-1947.

Programată inițial pentru o perioadă de numai șase luni, expediția a purtat numele de “The United States Navy Antarctic Development Program” și numele operațional de Highjump. Desfășurarea armată americană pe continentul înghețat a fost una de proporții, pentru că au fost angrenați peste 4700 de soldați, un port avion și numeroase avioane de susținere.

Expediția a fost condusă de celebrul amiral Richard Byrd, care a avut ordine clare de a extinde suveranitatea SUA pe o suprafață cât mai mare din Antarctica.

Expediția lui Byrd s-a încheiat după numai 8 săptămâni cu foarte multe decese. Soldații cădeau ca secerați, fără nici un motiv aparent real. În primul interviu pe care l-a acordat amiralul american posturilor de televiziune a fost în clipa în care a ajuns într-unul din porturile din Chile. Primele sale cuvinte au încremenit pur și simplu o națiune pentru că armata americană a “întâlnit un inamic care poate zbura cu viteze incredibile de la un pol la celălalt“.

Declarațiile lui Byrd au fost preluate, la vremea respectivă, de toate publicațiile din Chile, dar niciodată de presa americană. Motivele sunt lesne de înțeles, serviciile secrete americane nu știau cu cine se confruntau în Antarctica și nu au vrut să panicheze populaţia. Cel puțin aceasta a fost punctul de vedere al autorităților cu privire la operațiunea Highjump.

Această liniște mormântală a dat naștere celor mai bizare presupuneri. Cei mai mulți dintre oamenii de știință americani s-au întrebat ani la rândul cu ce inamic necunoscut a putut să se confrunte armata americană în Antarctica.

După colapsul URSS și inclusiv al KGB din 1991, arhivele secrete rusești au fost făcute publice. Astfel, un reporter rus a reușit să intre în posesia unui document secret, comandat de Stalin cu privire la acțiunea americană a lui Byrd în Antarctica din 1946-1947.

Spionii ruși din SUA i-au transmis lui Stalin că SUA a încercat prin toate mijloacele posibile să distrugă o bază nazistă în Antarctica. Pe drum, armata a fost atacată de mai multe OZN-uri misterioase. În acest fel zeci de avioane americane au fost prăbușite și numeroși soldați omorâți.

Interesant mai este faptul că în același raport era specificat faptul că farfuriile zburătoare trăgeau cu un fel de laser care provoca daune incredibil de mari. Cei care controlau navele spațiale, fie naziștii sau poate o altă nație care își duce existența sub gheața groasă din Antarctica, dețineau un nivel tehnologic extrem de avansat, la care nici în prezent nu a ajuns omenirea.

Mai mult de atât, este cunoscut faptul că amiralul Karl Dönitz a declarat chiar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial că flota de submarine este mândră pentru că a reușit să-i construiască Führer-ului, într-o altă parte a lumii, o bază militară inexpugnabilă.”

Sursa: https://misterealeistoriei.wordpress.com/2014/01/17/misterioasa-operatiunea-highjump

Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013. Departamentul de Informații România (DIR) deține o arhivă uriașă.

You may also like...