Peste jumătate din aurul României este la Londra! De ce a plecat aurul de la BNR?

by Departamentul de Informații România (DIR) · marți, 28 iunie 2016

Distribuie!

„În urmă cu câţiva ani în presă au apărut informaţii potrivit cărora rezerva de aur a României nu mai este de mult în ţară, fiind scoasă de aici cu girul membrului Bilderberg Mugur Isărescu şi a altor personaje care au legătură cu aşa-zisele elite financiare ale lumii.

În aceste zile, ca urmare a Brexitului, s-a ridicat din nou această problemă, ocazie cu care reprezentanţii BNR au scăpat porumbelul şi au confirmat că cea mai mare parte a rezervei de aur a României este depozitată la Londra…

Păi, cine le-a dat dreptul acestor indivizi să ne lase la mâna altora? Aurul este o resursă neperisabilă care poate fi valorificată şi în cazul unui conflict militar, spre deosebire de orice valută, care poate într-o singură săptămână să se transforme în nimic. Cu alte cuvinte, în cazul unui conflict suntem la mâna britanicilor (a se citi: la mâna ocultei financiare) şi dacă nu vom juca precum vor ei, vom rămâne fără această rezervă exact când am putea depinde doar de ea!!!

Iată ce aflăm în acest sens de pe Realitatea Tv:

„Mai mult de jumătate din rezerva de aur a BNR (respectiv 60%) a rămas depozitată în afara graniţelor ţării, în principal la Londra, în fiecare an din perioada 2010-2016.

La sfârşitul lunii mai 2016, rezerva de aur era de 103,7 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat în jurul a 16 mld. lei (3,62 mld. euro). Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) erau la 31 mai 2016 de 36,3 mld. euro.

BNR are cele mai mari rezerve de aur din Europa Centrală şi de Est, de 104 tone, deşi nu a mai cumpărat aur din anul 2000, anunţă zf.ro.

Întrebat ce se va întâmpla cu rezerva de aur a BNR de la Londra, Suciu nu a dorit să comenteze.

„Anglia putea să iasă şi din NATO, relaţiile între băncile centrale rămâneau la fel”, a spus Suciu, care a ocupat şi funcţia de purtător de cuvând al Guvernului Cioloş.”

Iată că Mugur Isărescu, membru Bilderberg, şi tocmai de aceea cel mai longeviv guvernator al vreunei Bănci Naţionale din această parte a Europei, nu se desminte: ne-a lăsat pe mâna stăpânilor săi!”[1]

De ce a plecat din țară aurul de la BNR?

„Aproximativ 60% din aurul României a plecat din țară de mai mulți ani, o mutare justificată fie prin costurile mari de depozitare (!), fie prin necesitatea de a rentabiliza aceste dețineri ori prin plusul de credibilitate oferit de depozitar (Banca Angliei).

În contextul Brexitului, lumea și-a adus aminte că mai mult din jumătate din aurul României-e vorba de 61 de tone din cele 104 deținute acum în total-a luat de ceva vreme drumul bejaniei și se află cazat la Banca Angliei în acest moment.

„Ce importantă are Brexitul? Piață financiar-bancară din UK este cea mai importantă din lume. Decizia asta am luat-o acum 15 ani când România nu era încă în Uniunea Europeană”, spune Adrian Vasilescu de la BNR, potrivit stiripesurse.ro. Dan Suciu, reîntors recent în funcția de purtător de cuvânt al BNR, crede la rândul său că între Banca Națională a României și Banca Angliei este o relație bilaterală care nu este afectată de ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. „Anglia putea să iasă și din NATO, relațiile între băncile centrale rămâneau la fel”.

Și totuși, de ce a fost necesară o astfel de mutare? Dacă ne uităm prin rapoartele BNR sau îi ascultăm pe consilierii Guvernatorului, motivele au tot variat.

Raportul din 2002, atunci când aurul reprezenta 105 tone, spune negru pe alb. „Pentru a diminua costurile tradiționale implicate de deținerea rezervei de aur în tezaurul propriu și a eficientiza administrarea acestei componente a rezervei oficiale, în decursul ultimilor ani BNR a depus eforturi în sensul identificări celei mai adecvate soluții.

Ca urmare, 58,2% din rezerva de aur (61,3 tone) a fost plasată în străinătate, la bănci comerciale de prima mărime, sub formă de depozite purtătoare de dobândă. Aceste depozite au fost constituite pe termene scurte, astfel încât aurul să poată fi mobilizat oricând ar putea fi necesar.””[2]

SURSE