Proiectele Negre USAP: Un USAP este o operaţiune ultrasecretă şi complet închisă recunoaşterii oficiale, care necesită un drept de acces foarte special, chiar şi pentru cei care au în mod obişnuit accesul cel mai înalt la informaţiile ultrasecrete

by “Guvernul secret Acea discuţie mi-a rămas adânc întipărită în minte, pentru că mă simţeam implicat în ea cu toată fiinţa. O mare fericire m-a cuprins la gândul că simţeam în inimă exact ceea ce îmi spusese Cezar şi o linişte bine¬făcătoare îmi inundă sufletul la gândul că eram călău¬zit […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Guvernul secret


Acea discuţie mi-a rămas adânc întipărită în minte, pentru că mă simţeam implicat în ea cu toată fiinţa. O mare fericire m-a cuprins la gândul că simţeam în inimă exact ceea ce îmi spusese Cezar şi o linişte bine¬făcătoare îmi inundă sufletul la gândul că eram călău¬zit pe drumul cunoaşterii spirituale de un asemenea maestru. Lângă el mă simţeam într-o perfectă sigu¬ranţă şi totodată pregătit pentru provocările vieţii.


Cu aceste gânduri minunate în minte m-am lăsat din nou cuprins de acea inefabilă stare de relaxare şi de linişte interioară, alunecând într-un somn profund şi odihnitor. Probabil am dormit astfel mai multe ore, deoarece m-am trezit atunci când Cezar a oprit vehicu¬lul la un alt punct staţionar. De data aceasta, am zăbovit cu toţii aproximativ o oră, timp în care am mâncat.

Aiden era din ce în ce mai preocupat de calculele sale pe computer; am văzut că la acea oprire Cezar i-a înmânat un fel de hard-disk de construcţie specială, despre care am aflat că stochează date foarte secrete referitoare la destinaţia noastră din Egipt. Tânărul geniu american s-a adâncit apoi brusc în calcule şi a devenit atât de focalizat, încât părea complet rupt de realitatea din jur. Chiar şi atunci când am venit lângă el, pentru a-i da porţia de hrană, părea că nu este deloc conştient de prezenţa mea acolo.


Aşa ceva nu mai văzusem niciodată. Uluit, îl priveam cum lucrează cu o dexteritate extraordinară. Absorbţia lui mentală era formidabilă şi părea că mintea lui era cuplată efectiv la acel dispozitiv extrem de avansat de calcul. I-am privit faţa: ochii îi erau pe jumătate închişi, ca într-o stare de transă, privind fix la proiecţia holografică de mici dimensiuni de deasupra interfeţei computerului, în timp ce degetele se mişcau cu mare rapiditate, atingând unul sau altul din punctele hologramei. Vedeam flash-uri şi imagini într-o continuă schimbare, fragmente de construcţii, coridoare, toate încadrate de două coloane verticale pe care se derulau diferite date.

La un moment dat, am remarcat apariţia celor trei piramide principale de lângă Cairo şi apoi imaginea focalizată asupra Marii Piramide. Imaginea a coborât în sol, sub baza piramidei şi s-a întunecat, devenind indi¬go, ca şi culoarea luminii prin tunelul prin care noi înain¬tam. În acel moment l-am văzut pe Aiden oprindu-se brusc şi rămânând astfel complet nemişcat, privind fix, la holograma care practic nu-i arăta nimic.

Rămăsese ca paralizat, dar intuiţia mi-a spus că acela era un moment foarte delicat, în care el „colabora” cu interi¬orul computerului. Nu m-am putut abţine să nu mă întreb ce fel de minte avea acest om şi cum era ea structurată. Cum percepea el lumea din afară şi ce simţea în astfel de momente, în care practic crea o legătură subtilă cu computerul? Vedeam cum degetele inelar şi cel mijlociu de la mâna dreaptă se mişcau totuşi foarte încet pe interfaţa fizică a computerului.

Aceasta nu avea practic aproape nicio legătură cu aspectul tastaturii unui laptop obişnuit; cu excepţia unei zone centrale de forma unui cerc, în interiorul căreia se afla conturul unui al doilea cerc concentric cu primul, restul suprafeţei era acoperită de un fel de dreptunghiuri pe verticală şi pe orizontală, având dimensiuni şi culori diferite. Pe ele se aflau gravate nişte semne pe care eu nu le mai întâlnisem în scrierea obişnuită. În afară de cifrele care însoţeau acele semne, semnificaţia tuturor celorlalte reprezentări îmi era total necunoscută. Atunci când erau atinse, drep¬tunghiurile se luminau discret, dar marginile lor erau mai intense.

Mi-am dat seama că Aiden se concentra la ceva foarte important, care avea o directă legătură cu locaţia spre care ne îndreptam şi la care urma să ajungem în curând. Nu ştiam nimic despre aceasta, dar bănuiam că acolo au fost descoperite lucruri uimitoare. Intuiam că secretul era extrem de bine păstrat şi nu era deloc dificil să-mi dau seama din ce cauză. Ca de obicei, probabil că exista o luptă foarte tensionată în interiorul serviciilor secrete, mai ales americane, pen¬tru a ajunge la acele informaţii.

Eram însă sigur că unii reprezentanţi sus-puşi ai masoneriei mondiale urmăreau să facă tot posibilul pentru ca ei să fie cei care deţin controlul asupra acelor descoperiri. Aflasem deja că neînţelegerile din interiorul Pentagonului ajunseseră la un punct critic în această privinţă; cauza principală erau presiunile foarte mari venite de la un sector de influenţă civilă, redus ca număr, dar care deţinea totuşi o putere teribilă, atât în sfera politicului, cât şi în cea a armatei. Am îndrăznit să-i spun lui Cezar despre aceste lucruri şi să-1 întreb dacă ele se corelează cu descoperirile din locaţia de la capătul tunelului.

— Poţi să fii foarte sigur de asta, mi-a răspuns el cu o voce reţinută. Felul în care se prezintă lucrurile într-o societate decăzută, cum este cea prezentă, nu reflectă nici pe departe adevărul. Sunt foarte multe forţe care se luptă pentru acelaşi prerogativ: puterea supremă. Totuşi, această „putere supremă” este înţe-leasă în mod diferit de reprezentanţii fiecăreia dintre aceste facţiuni, fie ele civile sau militare. Marea lor majoritate se limitează la o anumită arie de extindere a influenţei şi controlului pe care îl au, considerând de pildă că o ţară sau chiar un continent ar fi de ajuns pentru a le satisface ţelul. Totuşi, aceasta se întâmplă nu pentru că nu şi-ar dori mai mult, ci pentru că pur şi simplu ei înşişi, în ierarhia lor strictă, sunt dominaţi de o putere formidabilă, aflată în vârful schemei.

Am mărit ochii de uimire. Ştiam destul de multe despre francmasonerie şi despre ororile la care se pretează; cazul lui senior Massini fusese edificator. Cezar îmi menţionase în treacăt despre structura orga¬nizatorică a masoneriei la nivel mondial, dar nu insis¬tase asupra acestui subiect, iar eu nu am găsit refe-rinţe bibliografice care să mă edifice mai mult. În ultimii doi ani fusesem mai mult preocupat de studiul ezoterismului şi formarea mea pe baze pur spirituale, dar acum sesizam mai acut ca niciodată că problema francmasoneriei şi a implicaţiilor pe care ea le deter¬mină în societatea umană are o foarte mare impor¬tanţă.
— Cu puţină luciditate şi punând cap la cap infor¬maţiile pe care ţi le-am dat cu ceva timp în urmă, poţi să înţelegi că masoneria a „construit” o reţea de inte-rese foarte complicată, bazată în special pe împrumu¬turi bancare, pe şantaj şi pe manipularea oamenilor prin mass-media, care are drept scop principal deţi¬nerea unui control cât mai eficace al populaţiei. Să fii controlat înseamnă să nu mai fii liber, nici în faptă şi nici în gândire. Aceasta se petrece atât în ţară la noi, cât şi în restul lumii, mai ales în zonele puternic indus¬trializate.
Totuşi, ceea ce aş vrea să înţelegi este că toate aceste acţiuni şi interese sunt subordonate unui fel de „organism” suprem al masoneriei mondiale. Când îţi spun aceasta, mă refer, chiar dacă te va sur¬prinde foarte mult, la un aşa-zis grup din umbră, aproape ca un guvern secret, care deţine practic în sub-ordinea sa toate mijloacele civile, politice şi militare cunoscute; are propriile sale forţe aeriene şi maritime de luptă, propriile sale mecanisme financiare de scur¬gere a unor fonduri fabuloase, precum şi capacitatea de a-şi urma cu perseverenţă planul conceput

– Vezi volumul Viitor cu cap de mort – în culisele puterii) (n.ed.)

în numele unui aşa-zis interes naţional, dincolo de orice control sau piedici puse de vreo autoritate din exterior. Din punctul acesta de vedere, acest grup sau guvern mon¬dial, care acţionează mereu din umbră şi este foarte ocultat, se află în afara oricărei legi şi nici nu poate fi atins de acestea. Fieful lui se află actualmente în Statele Unite şi acolo presiunea pe care el o exercită este considerabilă. Dar aş vrea să-ţi fie clar că, pentru membrii acestui grup nimic din ceea ce se petrece important în restul lumii — şi aici mă refer în special la conflicte sau la tendinţe imprimate societăţii prin diferite mijloace mai mult sau mai puţin evidente — nu le este străin din simplul motiv că toate aceste eveni-mente îşi au originea chiar în planurile concepute de acele minţi diabolice.
Ascensiunea foarte rapidă a unui complex de împrejurări de natură militară şi industrială a favorizat cristalizarea acestui guvern ocult mondial, alcătuit exclusiv din membri ai francmasoneriei.

Lucrurile sunt chiar mai complicate decât atât, pentru că ele nu se referă doar la realităţi care aparţin de lumea noastră, ceea ce face „lupta de rezistenţă” cu atât mai dificilă. „Arma” de care ei se tem cel mai mult este faptul că masele de oameni, populaţia de pe întregul glob să fie avizată în această direcţie şi să devină activă, pentru a elimina influenţa lor nefastă. Atunci ei ar sucomba foarte repede, deoarece sunt puţini ca număr; puterea lor rezidă de fapt în mecanisme indirecte de manipulare şi control. întotdeauna ei se bazează pe alţii pentru a le realiza scopurile, dar atunci când se ajunge la un moment critic, atunci când destul de mulţi oameni au realizat aceasta, totul se poate întoarce împotriva lor.

Stăteam amândoi sprijiniţi de una dintre lăzile lăsate în acea staţie intermediară din tunel, discutând cu voce înceată în timp ce mâneam. Aiden era în con¬tinuare foarte absorbit de lucrul la computerul său, iar ceilalţi doi locotenenţi mâncau şi discutau şi ei lângă unul dintre vehicule.

— Înseamnă că tot ceea ce aţi descoperit până acum, în Bucegi şi în Egipt, se află pe primul loc în agenda lor de activităţi, am spus eu, care nu ştiu din ce motiv mă simţeam foarte bine şi încrezător în forţele proprii.
— Mai sunt şi alte puncte în agenda lor, aproape la fel de importante, dar despre ele vei afla probabil mai târziu. Da, ceea ce s-a descoperit reprezintă o tehnolo¬gie care depăşeşte cu mult posibilităţile actuale. De curând, am avut o discuţie importantă cu un oficial de la Pentagon, cu care am devenit bun prieten. Mi-a spus că în realitate cel mai dur război nu se duce în Orientul Mijlociu sau în altă parte, ci chiar acolo, în instituţia lor. Mi-a mărturisit că, personal, nu ştie cât timp va mai rezista în acel ritm, deoarece sunt foarte multe ordine contradictorii, responsabilităţi uriaşe, toate acestea fiind constituite pe o sensibilizare deosebită a opiniei publice. Prin funcţia pe care o ocupă, această persoană are acces la documentele şi informaţiile cu nivel maxim de securitate; ştie că în prezent sunt deja foarte bine puse la punct tehnologia antigravitaţiei şi tehnologia „energiei libere”, care ar soluţiona imediat aproape toate problemele majore cu care se confruntă omenirea. A văzut el însuşi prototipurile, pentru că acestea sunt mai multe şi diversificate şi s-a convins de eficienţa lor extraordinară. Ca să fiu sincer, mă şi mir cum a reuşit să ajungă într-un post atât de important, fără să fie corupt.
De uluire, nici nu mai mâncam.

— Bine, şi atunci cum e posibil să rămânem în con¬tinuare la acest nivel oarecum primitiv de resurse ener¬getice? De ce nu răspândesc noile tehnologii în întrea¬ga lume?
Cezar muşcă din baton, privind concentrat în faţa lui.
— Pentru că, dacă ar face aşa ceva, ordinea socială, economică şi politică a lumii s-ar modifica aproape în totalitate. Probabil că aceasta ar fi cea mai mare schimbare înregistrată vreodată în istoria omenirii. In mod paradoxal, acest subiect nu este cel mai mare secret al umanităţii, pe motivul că el ar constitui o ne¬bunie sau o invenţie fantasmagorică, ci pentru că implicaţiile la care poate da naştere sunt enorme, influ¬enţând profund întreaga umanitate, pe toate planurile. Este evident că cei care controlează aceste proiecte nu agreează schimbarea. Iar în acest caz ar fi vorba despre o schimbare fundamentală din punct de vedere economic, tehnologic, social şi politic, cum nu s-a mai înregistrat vreodată în istoria omenirii. De aceea, se caută menţinerea societăţii în această stare deplorabilă de lipsuri şi de suferinţă, chiar dacă această măsură demonstrează o mare inconştienţă.

— Preşedinţii de stat au acces la astfel de infor¬maţii şi proiecte? am întrebat curios.
— Nici pe departe. De aceea, proiectele de acest gen se numesc black projects, pentru că ele sunt opace cunoaşterii şi aplicării lor de către orice instituţie sau persoană oficială, cu excepţia unui foarte mic număr de fiinţe, care le-au şi finanţat şi sprijinit. Mă refer la guvernul mondial din umbră, compus din cei mai înalţi reprezentanţi ai masoneriei. Nefiind supervizat pe cale ierarhică socială, de la acest nivel suprem de conducere pot să apară ameninţări directe la stabilitatea mondi¬ală. Dacă ai fost atent, acestea s-au manifestat deja în ultimii ani, din ce în ce mai pregnant.

— Şi atunci cine are acces la aceste proiecte, cine le realizează, cine face munca de cercetare, cine alcătu¬ieşte baza de date? am întrebat oarecum contrariat. Bănuiesc că vârful elitei masonice doar le finanţează şi le supervizează. Dar personalul? Cine are acces la aces¬te informaţii?
În faţa avalanşei mele de întrebări, Cezar a zâmbit amuzat.
— Aici vorbim mai ales de proiectele care sunt con¬cepute şi se derulează pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Acolo se află şi cele mai mari interese care influenţează viaţa la nivel mondial, şi cele mai impor¬tante organisme oficiale şi, de asemenea, „sediul” momentan al oligarhiei masonice. Aceasta se află dea¬ supra oricărui sistem de structurare a societăţii civile sau militare; nici cei mai înalţi reprezentanţi ai CIA, nici cei ai Congresului American, nici cei ai Administraţiei Prezidenţiale, nici cei ai Naţiunilor Unite, nici cei din Serviciile Secrete nu cunosc aceste aspecte foarte secrete care privesc viitorul umanităţii. Dar chiar dacă li s-ar aduce la cunoştinţă aşa ceva, ar fi atât de indignaţi de „nerozia” acestei idei, încât ar încheia imediat orice discuţie. Şi, bineînţeles, persoana în cauză ar fi suspectată imediat de nebunie. Doar câţi¬va oficiali de la Pentagon şi de la Agenţia Naţională de Securitate (NSA), foarte puţini, cunosc adevărul. Restul, după cum ţi-am spus, trăiesc într-o mare de ignoranţă. Ce e mai grav e că ei chiar sunt convinşi că ignoranţa lor reprezintă realitatea pură.
Să nu uităm însă că aceşti oameni care ocupă funcţii oficiale foarte importante se schimbă o dată la doi sau la patru ani. Ei se ocupă de o mulţime de pro¬grame naţionale sau internaţionale, au în vedere poli¬tici monetare şi teritoriale, dar nu au acces la dosarele cu adevărat importante pentru omenire. La urma urmelor, aceste proiecte nu sunt recunoscute în mod oficial şi din această cauză se poate spune că, practic, nu există. Totuşi, ele sunt cunoscute sub denumirea de proiecte USAP. Un USAP este o operaţiune ultrasecre¬tă şi complet închisă recunoaşterii oficiale, care nece¬sită un drept de acces foarte special, chiar şi pentru cei care au în mod obişnuit accesul cel mai înalt la infor¬maţiile ultrasecrete. Asta implică faptul că cel care are acces USAP, chiar dacă este întrebat de superiorii sau comandanţii săi, chiar dacă este întrebat de preşedin¬tele ţării, va răspunde că nu ştie de existenţa unei ast¬fel de operaţiuni ultrasecrete. El va face tot ceea ce-i stă în putinţă să oculteze acel proiect şi să dezin¬formeze populaţia sau oficialii care s-ar putea interesa de acel aspect. Acestea sunt cele mai bine păstrate secrete din lume.

— Vrei să spui că sunt mai importante chiar şi decât secretul bombei termonucleare? am întrebat.
— Da, a spus Cezar cu hotărâre în glas. Oricum, despre bomba cu hidrogen au mai răzbătut unele infor¬maţii, dar despre USAP, deşi se cunoaşte global cam la ce se referă, nu există nicio luare de poziţie oficială.
Eram destul de nedumerit. Ce ar putea să depăşească în importanţă secretul bombei H?

— Ironia sorţii face ca cel mai important secret al omenirii să fie deja atât de bagatelizat şi ironizat, printr-o abilă manipulare de către guvernul mondial masonic, a mass-mediei internaţionale şi implicit a populaţiei, încât importanţa lui a alunecat oarecum în derizoriu. Este vorba despre existenţa vieţii extrateres¬tre şi prezenţa ei pe planeta noastră. Asta include, de asemenea, navele de zbor extraterestre şi nu numai. Problema a devenit în timp atât de stufoasă şi încâl¬cită, încât oamenii nu mai pot discerne în mod compe¬tent între ceea ce este adevăr şi ce este minciună. Din această cauză, ei mai curând tind să considere că totul este o fantasmagorie, o păcăleală, o minciună, probabil din cauză că acţionează în virtutea instinctului de con¬servare: preferă să nege, pentru a-şi păstra o relativă siguranţă, în loc să adopte o poziţie inedită, curajoasă, care în viziunea lor le-ar complica viaţa.
Cezar mi-a surprins privirea îndreptată către locotenentul Trujo.
— Bănuiala ta este corectă: Trujo are acces USAP. Evident, altfel nu ar fi putut să se afle aici. Gradul de locotenent este doar generic şi reprezintă o acoperire.
Spunând aceasta, el dădu semnalul de plecare. în câteva minute, goneam deja mai departe prin tunel, către destinaţia noastră subpământeană din Egipt; după cum mă informase locotenentul Nicoară, până acolo mai aveam de călătorit doar două ore şi jumătate. Nerăbdător să aflu şi alte amănunte despre subiectul extrem de interesant care fusese abordat în discuţia întreruptă, imediat după ce am pornit la drum l-am rugat pe Cezar să-mi dezvăluie şi alte informaţii.

— Există o anumită legătură a acestui subiect cu descoperirea noastră şi, de asemenea, cu misiunea pe care o avem de îndeplinit. Doar că în acest caz lucrurile depăşesc cu mult chiar şi cele mai secrete cunoştinţe ale guvernului mason din umbră şi, de fapt, acesta este motivul principal pentru care ei sunt atât de agitaţi. Cred că cel mai mult îi deranjează că descoperirile noastre sunt nu numai mult mai avansate tehnologic decât realităţile la care au avut ei acces, dar mai ales pentru că ele sunt eminamente benefice şi implică un înalt grad de spiritualitate care poate conduce în mod accelerat la evoluţia omului. Ai să vezi în timp despre ce este vorba.

Evoluţia spirituală a populaţiei înseamnă un grad sporit de libertate, iar mai multă libertate şi armonie în gândire şi concepţii înseamnă sfârşitul erei controlu¬lui şi a manipulării; practic, înseamnă sfârşitul franc¬masoneriei şi al planurilor ei diabolice. Acum poţi să-ţi explici înverşunarea lor de a deţine conducerea com¬pletă a acţiunilor din DZ, în legătură cu locaţia din Bucegi. Ceea ce se află acolo şi care porneşte de acolo surclasează orice secret al lor şi le pune în pericol însăşi raţiunea de a fi şi de a acţiona pe această plane¬tă. Ştii că au intervenit chiar într-un mod brutal, aş putea zice, din punct de vedere politic, prin interme¬diul membrilor masoni din societatea noastră, foarte sus-puşi în structura politică a ţării; chiar şi acum mai sunt unele tentative, dar lucrurile s-au cam lămurit. Marea şansă a fost că la noi nu toţi sunt corupţi sufleteşte, iar unii dintre ei au chiar puteri decizionale foarte mari. Totuşi, presiunile se fac simţite şi crede-mă că uneori sunt uriaşe. E nevoie de multă abilitate, atenţie şi răbdare pentru a reuşi să le eviţi.

— Din câte înţeleg, lupta între interesele diver¬gente se acutizează, am observat eu.
— În momentul actual, putem vorbi de o relativă stabilitate cu privire la descoperirea din Bucegi. Protocolul secret de acum trei ani, dintre România şi Statele Unite, nu poate fi modificat prea uşor, deşi se urmăreşte aceasta. Guvernul ocult mondial a plasat Sala Proiecţiilor şi tot ceea ce derivă de acolo pe primul loc în lista USAP. Există un număr de numai opt persoane în toată lumea, exceptând pe cele din România, care au acces la această locaţie; restul, deşi asigură diverse servicii în legătură cu acea facilitate, sunt complet dezinformate. Prin natura „paternităţii” descoperirii, partea română are un grad de libertate mai mare. Însă chiar şi aşa, sunt destule probleme.
Am dat curs unei întrebări care mă frământa mai demult:
— Eu cred că a existat un început pentru această situaţie critică în care se află omenirea. Chiar şi pen¬tru francmasoni a fost probabil o surpriză contactul cu alte civilizaţii din univers. Probabil că abia după aceea au luat decizia să intervină şi şi-au făcut calculele per¬fide.
— Într-adevăr, lucrurile n-au stat aşa de la bun început. în timpul administraţiei Truman şi Eisenhower, subiectul a fost pus la secret, dar per-cepţia generală este că această măsură a avut cumva la bază o intenţie bună. într-un fel, era doar o problemă de amânare. Au considerat necesar să facă aceasta, pentru că un număr destul de mare de funcţionari ai celor două administraţii prezidenţiale erau deja la curent cu acest subiect şi chiar fuseseră implicaţi în desfăşurarea lui. Probabil că Securitatea Naţională nu putea să permită acest lucru. Mai apoi însă, situaţia a început să se modifice, iar cei care aveau acces la acele informaţii strict secrete au fost treptat îndepărtaţi şi li s-a interzis accesul la ele. Am aflat de la prietenul meu de la Pentagon că Eisenhower era foarte supărat că nu mai era ţinut la curent cu acest subiect; el văzuse deja fiinţele extraterestre, precum şi navele lor, dar treptat s-a simţit lăsat deoparte. Kennedy a fost probabil ultimul dintre preşedinţii americani care a cunoscut o parte din acest mare secret. Într-o discuţie pe care a avut-o cu unul dintre înalţii ofiţeri ai armatei ameri¬cane, în anul 1963, el a recunoscut că ştia despre rea¬litatea navelor şi a civilizaţiilor extraterestre care inter-acţionează cu planeta noastră, dar a afirmat că nu are controlul asupra dosarului în totalitatea sa şi că nu înţelegea motivul acelei situaţii paradoxale. Era preşe¬dintele Statelor Unite ale Americii şi totodată Comandantul Şef al Forţelor Armate, dar cu toate acestea nu avea acces total la acel dosar şi nu ştia de ce. Este foarte posibil ca el să fi descoperit totuşi ade¬văratul motiv ceva mai târziu în acelaşi an, înainte de a fi asasinat, şi să fi dorit să facă public acel teribil secret. Imaginează-ţi ce-ar fi însemnat ca o lume întreagă să fi aflat de faptul că guvernele unor mari puteri au stabilit deja legături cu anumite civilizaţii extraterestre, că au fost hotărâte anumite acorduri de colaborare, dar că toate acestea au fost ţinute în cel mai strict secret de către un guvern ocult mondial, for¬mat doar din membri ai francmasoneriei, care doreşte să aibă controlul total al acestei operaţiuni şi să stăpânească în acest fel întreaga lume. De altfel, din câte ştiu, Kennedy a fost cam singurul preşedinte american care nu a făcut parte din lojile masonice. În acest fel, asasinarea lui apare într-o cu totul altă lumină decât aceea împărtăşită opiniei publice.

— Dar dacă guvernul american nu are control asupra acestei probleme, cum îţi explici că secretul este totuşi ţinut atât de bine?
— Ai să fii surprins, dar să ştii că aceste secrete sunt mai bine păstrate de partea civilă, neoficială, care implică firme, organizaţii şi cercetători, decât de partea diplomatică, acreditată în mod oficial. Majo¬ritatea acestor proiecte sunt realizate nu de guvern, prin intermediul instituţiilor statale, ci pentru guvern, de către instituţiile private. Acestea păstrează mult mai bine un secret şi sunt mult mai bine pregătite pen¬tru a-1 studia.
Am intervenit cu o amară ironie:
— Îmi vine în minte secretul formulei pentru Coca-Cola. Nici acum, după mai bine de 100 de ani, nimeni nu-1 cunoaşte, în afara câtorva persoane de la vârful conducerii megaconcernului. Şi când te gândeşti ce dezastru înseamnă această formulă pentru sănătatea oamenilor!
— În acelaşi timp, este şi un rezultat al ignoranţei consumatorilor, care sunt superficiali şi, într-un fel, chiar inconştienţi, a completat Cezar. Stăpânirea sim-ţurilor nu este un atu al omului modern şi de aici apar foarte multe probleme. în fine, ceea ce vreau să-ţi zic este că formula de realizare a acestei băuturi răcori¬toare extrem de nocive este atât de secretă, încât nici preşedintele Statelor Unite, dacă ar dori aceasta, nu ar putea avea acces la ea.
Apoi, după o pauză de câteva secunde, el reveni la ideea principală:
— Sistemul de secretizare la vârf a „proiectelor negre” are la bază o dublă acţiune: cea a proprietăţii private a acestor secrete şi cea a legăturilor cu USAP. În general vorbind, această combinaţie este aproape de netrecut. Dacă vrei să ai acces la un astfel de proiect, printr-un intermediar din domeniul privat, el se găseşte sub incidenţa privilegiului de proprietate par¬ticulară; iar dacă doreşti să ai acces la el printr-un mediator din sectorul public, adică prin intermediul acţiunii guvernamentale, el este strict păzit de nivelul USAP, care transcende puterea guvernului. În con¬cluzie, toate căile sunt blocate.
Mă simţeam zguduit în interior, de parcă nu aş mai fi avut niciun punct de sprijin.
— Bine, dar cum este totuşi posibil aşa ceva? Ce este acest grup de fiinţe, care reuşeşte să treacă de orice fel de influenţe? Ce siguranţă mai avem noi, oamenii obişnuiţi?
Cezar mi-a răspuns cu o voce gravă, abia auzită, dar în atmosfera specială din cabină cuvintele lui m-au impresionat profund şi mi-au rămas foarte bine întipărite în minte:
— Este un grup, un fel de organizaţie sau entitate ocultă care transcende guvernul SUA şi orice alt guvern din lume. Este direct legat de USAP, cvasi-privat, şi operează la nivel internaţional. Majoritatea proiectelor sunt sub-contractate unor companii parti¬culare şi implică înţelegerea şi aplicarea tehnologiei extraterestre foarte avansate. Există anumite unităţi care sunt, de asemenea, legate de USAP, a căror me¬nire este dezinformarea şi manipularea populaţiei, îndreptarea atenţiei către aspectele periferice, a căror realitate este tergiversată la nesfârşit, cum ar fi apariţia OZN-urilor, răpirile efectuate de extratereştri, exemplele de mutilare a vitelor şi aşa mai departe. Aceste „supape” de canalizare a informaţiei în mod eronat sunt susţinute prin mass-media, prin implicarea jenantă a comunităţii ştiinţifice sau chiar prin anumiţi factori responsabili din politică.
În principal, grupul constă din agenţi activi USAP, care fac parte fie din sânul unor întreprinderi care stu¬diază o tehnologie extrem de avansată, fie din comuni¬tatea internaţională a analiştilor politici, fie din anu¬mite grupări religioase, fie din comunitatea ştiinţifică ori din mass-media. Identitatea celor mai mulţi dintre aceşti agenţi nu este cunoscută, dar trebuie să-ţi spun că aproape jumătate dintre cei care au putere de decizie în instituţiile guvernamentale internaţionale sunt în favoarea revelării publice a acestui subiect. Acest lucru este oarecum explicabil, deoarece acestea sunt persoane tinere, care sunt foarte puţin implicate în evenimentele din trecut.

— Totuşi… nu înţeleg cum este posibil ca cei care lucrează efectiv la aceste proiecte să nu ştie despre ce e vorba, am intervenit eu. Nu cred că în aceste condiţii secretul ar mai putea fi păstrat. La urma urmelor, ar putea fi mii de muncitori, cercetători, oameni de ştiinţă sau funcţionari care ar trebui să aibă acces la aceste date. Trebuie să existe rapoarte, concluzii, aces¬tea trebuie redactate… Cine le face? Ce fel de persoane sunt acestea? Cum mai poate fi păstrat secretul în ast¬fel de condiţii?
Eram sincer uimit şi nedumerit în legătură cu aceste aspecte şi ţineam foarte mult să mi le clarific. Explicaţiile pe care le-am primit de la Cezar au fost însă atât de clare şi la obiect, încât mi-au îndepărtat toate semnele de întrebare.
— Cele mai multe dintre operaţiunile foarte secrete care fac parte din aşa-zisele black projects sunt astfel concepute şi structurate, încât cei care lucrează la ele să nu-şi poată da seama că sunt legate de tehnologia extraterestră. Un exemplu clar este iniţiativa de apărare strategică, pe care presa a numit-o „Războiul Stelelor”, care în realitate are ca obiectiv principal detectarea şi eventual distrugerea, dacă aceasta este necesară, a oricărei nave extraterestre care se apropie de Pământ. Informaţiile pe care le deţin de la Pentagon atestă că până acum au fost astfel distruse cel puţin trei nave extraterestre, cu ajutorul unui sistem experi¬mental armat din spaţiu. Totuşi, trebuie să ştii că cei mai mulţi dintre oficialii politicii americane, printre care se numără funcţionari de la Casa Albă, respon¬sabili militari de la Pentagon, membri ai Congresului American, ai ONU, precum şi alţi politicieni de vârf din întreaga lume primesc foarte rar informaţii cu privire la acest subiect. Dacă ei solicită aceste informaţii, nu li se transmit niciun fel de date în legătură cu operaţiu¬nile respective şi chiar mai mult decât atât, nici măcar nu li se confirmă dacă aceste operaţiuni există cu ade¬vărat. De altfel, una dintre funcţiile agenţilor USAP este aceea de a face astfel încât aceşti responsabili din lumea politică să nu ştie nici măcar cui trebuie să se adreseze pentru a obţine aceste informaţii. În acest fel, confuzia este practic totală. Există o cooperare inter¬naţională, dar aceasta este, de asemenea, fundamen¬tată pe nivelul USAP de acţiune. Se pare însă că una dintre marile puteri tinde să dezvolte nişte programe independente în acest sens.

— La cine te referi? l-am întrebat eu curios.
Cezar mi-a răspuns imediat.
— Mă refer la China. Colaborează, dar în acelaşi timp îşi urmează şi propria cale, chiar într-un mod accelerat, aş putea spune. Această relativă indepen¬denţă a chinezilor în domeniul „proiectelor negre” a început după descoperirea unor piramide gigantice, mascate sub înfăţişarea unor dealuri, într-una una din provinciile rurale ale ţării, care este puţin locuită. Au făcut cercetări şi au pătruns înăuntru, dar nimeni nu ştie ce au descoperit acolo. Sunt atât de ermetici cu aceste informaţii, încât nici chiar serviciile USAP nu au reuşit să se infiltreze şi să afle despre ce este vorba. Deocamdată însă nu s-au creat valuri, pentru că aceste chestiuni nu sunt recunoscute în mod oficial. Pe plan internaţional aceasta a fost, de fapt, ideea principală a guvernului ocult: pentru ca negarea să fie cât mai plauzibilă, liderii politici şi conducătorii maselor tre-buiau să nu cunoască deloc dedesubturile afacerii. în felul acesta „proiectele negre” puteau să se dezvolte fără probleme, iar politicienii de vârf erau liniştiţi că ei deţin controlul suprem, ceea ce era de natură să le amorţească vigilenţa.

— E clar, am spus eu. Asta e şi cauza pentru care s-a preferat implicarea industriei civile în astfel de proiecte.
— Da. Majoritatea operaţiunilor ştiinţifice şi tehnice care sunt legate de tehnologiile foarte avansate sunt efectuate de firmele de cercetare particulare. În aceste cazuri securitatea proiectului este asigurată, de asemenea, de firme civile specializate. De multe ori, în cazurile de încălcare a condiţiilor contractuale de menţinere a celui mai desăvârşit secret, agenţii acestor firme recurg la crime care sunt comandate. În acelaşi timp însă clauzele de contract prevăd recompense de peste sute de mii de dolari pentru fiecare persoană implicată în dezvoltarea acestor proiecte pentru a garanta astfel cooperarea ei totală şi absolut discretă. Îţi spun aceasta pentru că eu însumi am primit copia unui astfel de contract care mi s-a propus de către partea americană; de altfel, aşa am ajuns să aflu multe detalii despre aceste operaţiuni, discutând cu colegul meu. El a fost agentul USAP de intermediere a cola¬borării; aici nu-ţi pot oferi alte detalii în legătură cu acest subiect, dar am să-ţi spun că am declinat oferta. Gândeşte-te însă că în ultimele decenii au fost mii şi mii de persoane implicate în black projects, care au primit aceste sume. Poţi să ai astfel o idee despre fon-durile uriaşe care sunt vehiculate la acest nivel de informaţie şi acţiune. Ca să nu mai vorbim despre sumele necesare studierii şi cercetării tehnologiei respective.
Am tăcut amândoi câteva minute. încercam să evaluez monstruozitatea acelor acţiuni şi mai ales efor¬tul uriaş depus de către un mic grup de fiinţe, care alcătuiesc „guvernul ocult mondial”, de fapt adevărata conducere a planetei, pentru a controla populaţia de pe întregul glob şi pentru a o menţine într-o cât mai întu¬necată neştiinţă; la urma urmei erau probleme vitale, de o extraordinară importanţă pentru viitorul nostru şi pentru aspiraţiile noastre în viaţă. Din cele povestite de Cezar îmi formasem deja o imagine de ansamblu asupra acestor aspecte foarte secrete, dar totuşi nu reuşeam să înţeleg sensul principal al menţinerii secre¬tului mondial. Era o mare întrebare: de ce acest secret teribil este menţinut în continuare, fiind extrem de bine păzit pentru a nu ajunge la cunoştinţa societăţii?

— Implicaţiile răspunsului la această întrebare sunt complexe, mi-a răspuns Cezar. La o primă vedere, aspectele care vizează subiectul civilizaţiilor extrateres¬tre, al navelor cosmice extraterestre şi al legăturilor care există între unele guverne ale lumii cu reprezentanţii acestor civilizaţii din spaţiul cosmic pare să reprezinte un secret total şi chiar un „mister sacru” al epocii în care trăim. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Psihologia maselor este foarte bine stăpânită şi folosită de francmasoneria mondială, iar acest secret extraordinar este folosit ca o armă redu¬tabilă pentru a crea şi manipula o anumită stare de spirit în rândul societăţii. Trebuie să avem în vedere faptul că un astfel de secret, care se doreşte absolut, reprezintă întotdeauna sursa unei boli sociale, deoarece el creează premisele generale de frică, insecu¬ritate şi neîncredere între oameni. Acestea sunt stări psihice haotice, care permit destul de uşor preluarea unui control total şi pot conduce la impunerea unor condiţii de supunere desăvârşită. Acest control total poate surveni însă doar dacă populaţia este convinsă că factorii de conducere deţin supremaţia militară şi că nimic nu le poate ameninţa viitorul. în aceste condiţii, cum să le explici oamenilor că forţele aeriene cele mai puternice şi complexe din lume nu sunt totuşi capabile să ofere nicio replică unor nave necunoscute care vin din imensitatea spaţiului cosmic? Cum să le explici atunci că dogma religioasă creştină este profund greşită şi că în afara omului există şi alte fiinţe cu mult mai inteligente şi dezvoltate spiritual decât oamenii? Ce s-ar întâmpla atunci cu ordinea economică, cu echilibrul politic, cu tehnologiile actuale pe care ne sprijinim în mare parte în viaţa de zi cu zi? Fără îndoială, datorită nivelului relativ scăzut de percepţie corectă şi lucidă a realităţii şi mai ales datorită îndoc-trinării religioase, o foarte mare parte a populaţiei globului ar fi cuprinsă de panică. Din acest punct de vedere, menţinerea secretului este previzibilă şi chiar justificată. Cu toate acestea, situaţia este aplicabilă mai mult perioadei de început a contactului oficial cu civilizaţiile extraterestre, adică cea de pe la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, când lumea abia tre¬cuse de cel de-al Doilea Război Mondial. Dar, odată cu scurgerea deceniilor următoare şi mai ales după ter¬minarea Războiului Rece, frica nu mai reuşeşte să explice, ea singură, necesitatea menţinerii acestui secret teribil. Ştii prea bine că în ultimii 50 de ani soci¬etatea a trecut prin multe transformări şi a avut reali¬zări remarcabile; aş spune chiar că e vorba de o maturizare, dacă privim lucrurile dintr-un anumit punct de vedere.

— Şi atunci? Care mai este justificarea pentru menţinerea secretului? am întrebat cu mirare.
— Dacă la început evitarea panicii generale şi a haosului în toate domeniile a constituit motivul princi¬pal pentru a menţine în cel mai mare secret colabo-rarea cu civilizaţiile extraterestre, în prezent acesta a luat o altă formă şi structură. Acum, motivele princi¬pale sunt lăcomia şi necesitatea de a menţine controlul asupra populaţiei, de a-1 generaliza. Guvernul ocult deţine deja „cheia tehnologică” a viitorului. Colegul meu de la Pentagon mi-a mărturisit că tehnologia neliniară şi cea a „punctului zero”, adică a energiei libere care poate fi obţinută aparent din vid pot fi introduse „pe piaţă” în orice moment. Această tehnolo¬gie foarte avansată, care provine în mod direct de la civilizaţiile extraterestre cu care s-a luat contact, ar depăşi cu mult importanţa combinată a motorului cu combustie internă, a electricităţii şi a microprocesorul lui. Impactul economic ar fi formidabil. Dar stăpânii acestei tehnologii foarte avansate simt că mediul nu este încă stabil; într-un fel, ei simt că răspândirea aces¬tei tehnologii în lume ar putea crea efecte secundare pozitive care nu i-ar avantaja deloc în planurile lor morbide. De aceea, preferă să aştepte şi să meargă pe vechile direcţii impuse de tehnologia actuală. Aceasta încă este productivă şi le asigură venituri uriaşe.
Aici Cezar se opri câteva momente, rămânând pe gânduri. L-am văzut apoi zâmbind uşor, în timp ce îmi explica un alt aspect al situaţiei:
— Pentru anumite persoane puterea secretului exercită o atracţie deosebită şi se poate transforma chiar într-o anumită obsesie; faptul că ele ştiu că deţin un mare secret le face să se simtă pline de importanţă şi valoare; astfel, ele devin practic dependente de acel secret. Pe de altă parte, putem să vorbim încă de sen¬timentul fricii în rândul oamenilor, mai ales dacă aceasta se referă la ceva străin şi necunoscut lor. Sunt mulţi indivizi care, cuprinşi de o mare anxietate, s-ar putea întreba într-un mod destul de penibil: cine sunt aceste fiinţe umanoide şi cu ce scop au venit pe plane¬ta noastră? Cum au pătruns în spaţiul nostru aerian fără să aibă autorizaţie? Este aproape o frică înnăscută a omului de a respinge necunoscutul, de a ataca şi a îndepărta ceea ce nu cunoaşte şi înţelege.
— Am sesizat şi eu acest aspect. Se încearcă ridi¬culizarea subiectului în mod deliberat şi asta conduce la o dezinformare de proporţii, care vrea să dea de înţe¬les societăţii că nu există nimic concret pentru ca ea să-şi facă griji.
—Exact. Majoritatea intelectualilor, a oamenilor de bine, mass-media, toţi preferă să dea curs părerii unor persoane „autorizate”, care resping sau minimizează subiectul delicat al navelor şi al civilizaţiilor extraterestre şi, de fapt, dovezile sunt atât de aproape… Chiar tu, peste foarte puţin timp, vei avea din nou ocazia să te confrunţi cu astfel de dovezi extraordinare. Dar, din nefericire, blocajul informaţional de care îţi vorbeam nu ne permite să le prezentăm deocamdată lumii. Unele lucruri trebuie realizate în etape, deoarece pu¬terea de absorbţie corectă a lor din partea populaţiei este încă relativ scăzută şi atunci, într-adevăr, am face mai mult rău decât bine.

Am rămas profund cufundat în gânduri. Aflasem aspecte de o importanţă covârşitoare pentru viitorul omenirii şi chiar al fiecărui om în parte, ca individua¬litate separată. Căci, dacă problema mi-a fost prezen¬tată de Cezar la modul global, totuşi nu puteam să neg faptul că ea influenţează în egală măsură şi viaţa fiecărei persoane de pe planetă în ceea ce priveşte con¬cepţiile ei, modul de a percepe realitatea care o încon¬joară, modul de a acţiona, dorinţele şi aspiraţiile ei în viaţă. într-un fel, aceste informaţii se încadrau în linia celor pe care le primisem de la Cezar mai demult în legătură cu francmasoneria, cu senior Massini şi cu grupul Bilderberg, dar acum ele erau mai punctuale, mai concrete şi vizau un subiect considerat tabu.

Pe de altă parte, eram uluit de şansa colosală pe care o aveam de a cunoaşte eu însumi multe dintre aceste secrete şi de a mă confrunta efectiv cu ele într-o succe¬siune tulburătoare de evenimente. În mod evident, era vorba de un cumul de factori extrem de favorabili care s-au corelat şi s-au „aranjat” astfel încât să creeze aces¬te oportunităţi minunate de a afla lucruri de o impor¬tanţă covârşitoare pentru omenire.

Prezenţa mea în Sala Proiecţiilor, faptul că luam parte la această expe-diţie ultrasecretă şi uluitoarele lucruri pe care aveam să le descopăr la capătul celălalt al tunelului, mă făceau să cred că există fără doar şi poate un sens foarte clar şi precis în toate acestea. Personal, înţeleg că totul s-a coroborat pentru a avea posibilitatea să aduc Ia cunoştinţa altor oameni suficient de interesaţi şi lucizi aceste aspecte foarte importante. De fapt, sunt sincer convins că în realitate aceasta era adevărata mea menire în angrenajul acestor evenimente şi, având acest gând, mi-am simţit inima plină de o delicată bucurie şi linişte interioară.”[1]

SURSE

  1. Radu Cinamar – Misterul din Egipt – primul tunel, editura Daksha.
  2. Foto: Victor Stock

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro