Proiectul Montauk și expedițiile pe planeta Marte

Distribuie!by “Al Bielek: M-am alaturat echipei proiectului în 1953 ca Al Bielek. Am realizat ceea ce se arata în cartea “Proiectul Montauk”, si anume interfata cu calculatorul folosita la scaunul ce controla vortexul energetic în faza finala a operatiunilor. De asemenea, au participat si Preston Nichols si Duncan Cameron. Proiectul […]
Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Al Bielek: M-am alaturat echipei proiectului în 1953 ca Al Bielek. Am realizat ceea ce se arata în cartea “Proiectul Montauk”, si anume interfata cu calculatorul folosita la scaunul ce controla vortexul energetic în faza finala a operatiunilor. De asemenea, au participat si Preston Nichols si Duncan Cameron. Proiectul genera tunele ale timpului prin care oamenii puteau calatori în timp si spatiu, si chiar asa au facut. Dar mai exista si alte proiecte la Montauk, iar multe dintre acestea ne sunt necunoscute.

Tehnologia folosita în construirea tunelelor de timp ne-a fost oferita printr-un efort de cooperare între mai multe grupuri de extraterestri, în principal format din grupul din Orion (compus din Reptilieni) si un subgrup numit Leveroni. Un grup tehnic care ne-a asistat mai tot timpul era din Sirius A. Niste oameni foarte materialisti, orientati spre stiinta. Poate ca nu erau rau intentionati dar erau gresit condusi, pentru ca aveau un contract pe termen lung cu cei din Orion pentru a le da toate detaliile tehnice si asistenta atunci când aveau nevoie. Toti acestia lucrau în secret cu guvernul american pentru obtinerea unor tehnologii de control mental ce ar fi transformat lumea într-o masinarie perfect si usor controlabila, mult mai convenabila decât lumea actuala.


De asemenea, existau si multi extraterestri cenusii. Un grup care nu a participat la proiect dar a avut rol de observator erau cei din Antares, foarte umani, ferciti, joviali. Nu-i puteai deosebi de rasa noastra, erau foarte asemanatori, atât ca suflet cât si fizic. Acestia nu au participat deloc la proiect, doar au observat lucrarile.

Dar extraterestrii au furnizat tehnologia, aparatura. Si au trasformat-o ca sa mearga cu calculatorul nostru. Eu am primit sarcina de a o face compatibila cu ceea ce aveam noi. Era deci tehnologie extraterestra, nu stiam cum functioneaza, însa ei ne-au ghidat si am construit-o.


Firma ITT avea contract de furnizare de echipament pentru aceste experimente. Existau cartele de intrare de nivel NEGRU, care este cel mai secret nivel. Nimeni nu are acces la depozite sau laboratoare de nivel NEGRU decât daca poseda o cartela de acces pentru acest nivel. Este ca o “gaura neagra”. Sunt multe astfel de proiecte, acesta este numai unul dintre ele.

Tunelurile au devenit operationale prin 1977 dupa mari schimbari. În 1979 au obtinut toate rezultatele de care aveau nevoie. Iar în 1983, pe 12 august, proiectul a fost distrus complet, sabotat din interior. Toate acestea sunt descrise în carte. Dar înainte de acest final, ceea ce s-a realizat acolo este aproape de necrezut.

Una dintre utilizarile Proiectului Phoenix era sa asigure o linie de transport pentru coloniile de pe planeta Marte. Aceste colonii exista pe Marte din anii 1970. Publicul stie ca omul a ajuns pe Luna în 1969. De fapt, nemtii au fost primii acolo, în 1947. Iar noi, americanii, am ajuns pe Marte în 1962 cu o expeditie comuna SUA – URSS. Era 22 mai 1962.

Filmul documentar “Alternativa 3” realizat de Anglia Television si difuzat în aprilie 1977, si care este disponibil daca stii unde sa-l cauti, arata totul exact cum a fost. Arata chiar transmisia originala! Imaginile au fost transmise de camera TV aflata la bordul navei Explorer sn timp ce aceasta ateriza pe Marte. Acolo s-au gasit multe artefacte. Exista numeroase orase complet distruse, ramasite de la civilizatia precedenta. Si desigur faimosul Sfinx si Piramidele de pe Marte despre care dr. Richard Hoagland povesteste în conferintele sale. Exista doua casete video plus o carte despre acest subiect.

Ceea ce au gasit la suprafata indica o si mai mare prezenta în subteran. Si nu le-au adus cu ei, pentru ca nu aveau echipament corespunzator. Erau prea grele prentru a fi aduse.

Asa ca au transmis o cerere prin radio catre Pamânt: “Credem ca exista instalatii subterane aici. Am gasit intrari sigilate. Ne puteti spune ce sa facem?” Ei bine, informatiile au ajuns la Montauk, de unde l-i sa raspuns: “Pai dati-ne niste coordonate pe suprafata planetei unde exista astfel de locatii” Ceea ce au si facut. Si le-au cercetat. Puteau ajunge oriunde cu tunelul timpului, si l-au folosit pentru a ajunge pe Marte, la coordonatele specificate.

La început nu au trimis pe nimeni. Au facut un tunel la acele coordonate, si, ca sa nu riste sa trimita pe cineva direct în stânca, au pus doar o camera video controlata de la Montauk. Au gasit acolo o caverna îi au trimis apoi si oameni. Eu si cu Duncan ne aflam în acea echipa. Eram prima echipa trimisa de Montauk pe Marte pentru a explora subteranele martiene. Si au mai fost si altii. Am fost acolo de mai multe ori. Am gasit o multime de artefacte, de ramasite. Am gasit un sistem de iluminat subteran care era înca functional, un sistem electric de alimentare. L-am gasit, l-am pornit si a functionat. Nici urma de viata. Multe ramasite, dosare, înregistrari, artefacte religioase, toate aranjate ca într-un imens depozit.

Reporter: Materialul scris era in engleza?

Al Bielek: Nu, era în alta limba. Nu era engleza. Duncan a reusit sa traduca o parte din el. Si eu l-am vazut, dar nu am putut întelege nimic. Si multe înregistrari si materiale au fost aduse înapoi (la Montauk). Apoi Duncan si cu mine am hotarât sa facem câteva cercetari pe cont propriu. Dupa fiecare calatorie prin tunel, totul se înregistreaza: coordonate, informatii legate de operarea sistemului, totul. Si se poate regasi mai târziu pe calculator. Si se poate folosi ca un fel de catalizator pentru o noua calatorie, fara sa mai fie nevoie de acel antrenament psihic si de scaunul de proiectie, poti coordona totul de la calculator, si sa deschizi tunelul la destinatia dorita pentru ca sunt stocate deja toate datele necesare conexiunii. Asa ca am fost de înca doua ori pe cont propriu pentru a vedea în detaliu ce se afla acolo.

Reporter: Si nimeni nu opera aparatele la Montauk pentru a va aduce înapoi?

Al Bielek: Am pornit echipamentul pentru ca stiam cum sa facem. Si nimeni nu era acolo ca sa ne vada. La a doua calatorie am fost descoperiti pentru ca sunt aparate care înregistreaza automat de câte ori este folosit echipamentul, unde este destinatia, etc. Asa ca am fost prinsi când ne-am întors; am fost dati afara din proiect. Noi nu am mai participat la explorari, însa altii au continuat. Ce au gasit ei, noi nu stim. Anumiti oameni au fost alesi înca cu mult timp în urma pentru acest proiect, asa cum am fost eu si Duncan si Preston. Iar nivelul de spalare a creierului a fost diferit pentru fiecare persoana. Duncan a fost programat cel mai mult pentru ca el nu era folosit pentru cunostintele sale tehnice. Si eu am fost programat pâna la un anumit nivel, iar Preston – foarte mult.

Dar cu totii am primit o “stergere” dupa ce întreg proiectul a fost oprit. “Stergere” înseamna de fapt eliminarea din memorie a amintirilor referitoare la tot ceea ce a însemnat proiectul. Ei au sperat ca aceasta stergere sa fie definitiva.

Dar nu a fost asa. Motivul pentru care au esuat cu aceasta masura este faptul ca tabara de la Camp Hero nu a fost distrusa total. Ramasitele sunt înca acolo, în administrarea Comisiei de Parcuri a statului New York, care însa nu a facut nimic, nu au darâmat nici-o cladire, nu au deschis zona ca parc de agrement.

Au eliminat barierele de la intrare pentru ca oamenii sa poata intra acolo si sa faca scurte excursii, în timpul zilei. Dar nu le este permis sa ramâna peste noapte fara un permis special de la Primaria Montauk. Paznicii parcului patruleaza regulat si au voie sa-i dea afara pe cei care nu respecta regulile.

Dar tabara ramâne înca asa cum este. Când am fost acolo prima data, în august 1985, la invitatia lui Preston (l-am luat si pe Duncan cu mine), nici-unul dintre noi nu stia, la acea data, ca am fost cu totii folositi în Proiectul Montauk.”[1]

SURSE

  1. https://intunel.wordpress.com/2015/10/19/proiectul-montauk-si-calatoriile-in-timp
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro