Reîncarnarea este revenirea spiritului din lumea astrală în cea fizică, într-un nou corp

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

„Reîncarnarea este revenirea spiritului din lumea astrală în cea fizică, într-un nou corp. Acesta este fenomenul paranormal, care se pare că stârneşte cele mai aprigi discuţii dintre toate aceste fenomene, pentru că are implicaţiile cele mai importante legate de viaţa şi destinul fiinţei umane. Mulţi leagă răspândirea credinţei în reîncarnare de filosofiile orientale ca hinduismul, budismul, ceea ce este fals.

Se regăseşte această credinţă şi în America, începând din Alaska până în America de Sud la indieni, în nordul Europei de la laponi până în Siberia, în Orientul Mijlociu, la vechii egipteni, la vechii greci, la gali, la unele grupuri străvechi de evrei etc.


Opinii

Epimenide susţinea existenţa sufletului uman ca fiind o părticică din Dumnezeu şi având o extremă fineţe. Thales din Milet afirma că sufletul este nemuritor, omul fiind călăuzit în viaţa pământeană de spirite superioare, pe care trebuie să le asculte.


Marele matematician şi filosof Pitagora spunea că sufletul, care este nemuritor, preexistă naşterii copilului, conceperea copiilor fiind un act sacru. Socrate arată că sufletul, care este nemuritor, părăseşte corpul fizic după moartea acestuia şi se înalţă în sferele de dincolo de Hades, după care va reveni în lumea terestră.

Platon descrie cazul unui om care a suferit o moarte clinică, reînviind din morţi, apreciind că un suflet supravieţuieşte corpului, părăsind amintirea trecutului. Separat de corp, el este fericit sau nenorocit, după cum şi-a conturat destinul. Aristotel justifica existenţa divinităţii, considerând a fi motorul prim.

Apolonius din Thiana definea naşterea şi moartea ca fiind trecerea de la esenţă la substanţă şi, respectiv, de la substanţă la esenţă. Maxim din Tyr susţinea că omul pleacă de pe Pământ spre a ajunge în planurile cereşti şi, eliberându-se de corpul carnal, devine spirit. Acesta gândind la viaţa trecută o apreciază ca fiind deplorabilă şi se bucură că a părăsit-o.

De-a lungul timpului, către epoca noastră, multe genii ale ştiinţei au îmbrăţişat fenomenul reîncarnării. Printre ei se numără Roger Bacon, René Descartes, Spinoza, Leibnitz. Chiar învăţătura lui Iisus Hristos cuprinde gânduri şi convingeri despre reîncarnare.

Creştinismul a negat existenţa reîncarnării începând din anul 553 d.H., când la al II-lea Conciliu de la Constantinopol s-a votat cu trei voturi contra două înlăturarea credinţei în acest fenomen, făcând astfel să dispară din Biblie orice referire explicită la acesta. Faptul s-a petrecut în timpul împăratului Justinian şi motivul principal al măsurii l-a reprezentat teama faţă de eventualitatea apariţiei unui curent de opinie în rândul populaţiei, de a nu-şi mai îndeplini obligaţiile în această viaţă, ştiind că nu există moartea spiritului.

Cartea spiritelor

Termenul de reîncarnare a apărut mult mai târziu, la jumătatea secolului al XIX-lea, fiind definit de francezul Allan Kardek în urma şedinţelor de spiritism la care participă şi care au dus la apariţia Cărţii Spiritelor, în care se scrie despre reîncarnare.

Fenomenul mai este cunoscut şi sub denumirile de metempsihoză sau transmigraţia sufletelor. Dar scopul este acelaşi – evoluţia spirituală individuală pentru a ajunge, aşa cum se spune în religie, la „reunirea cu Dumnezeu”, pentru a „intra în Dumnezeu”, spre a deveni „fiinţe iluminate” sau una cu Universul şi pentru a înţelege că „Unul este în Tot şi Totul este în Unul”.

Reîncarnarea este strâns legată de karma. În legătură cu aceasta, Frederich Lenz scria: „Karma acumulată de o persoană în fiecare viaţă determina circumstanţele naşterii sale, incidentele majore şi evenimentele din cursul vieţii, sprijinul sau obstacolele care o vor împiedica în timp ce parcurge cărarea vieţii”. El consideră că fiecare om adună „un cont în bancă” de natură karmică, în care sunt depuse acţiunile pozitive şi negative ale sale şi care vor influenţa sufletul timp de mai multe vieţi.

Pentru a vorbi despre reîncarnare mai întâi trebuie analizată componenta corpului uman. Şi ca să nu se nască discuţii, încep cu punctul de vedere ştiinţific, acesta fiind îmbrăţişat mai mult de oameni. Conform teoriei academicianului Eugen Macovski, corpul uman este format din trei corpuri: fizic, biosic (biocimpul) şi noesic (spiritul). Deci, corpul fizic funcţionează cu ajutorul corpului energetic animat de scânteia spiritului. Să le luăm pe fiecare separat.

Efectul Kirlian

Corpului fizic nu este nevoie să-i demonstrăm existenţa, pentru că-l vedem. Credinţa în existenţa corpului energetic este mai şubredă, din cauză că el nu este vizibil în mod normal. Însă există dovezi palpabile în ceea ce priveşte existenţa lui. Cel mai simplu „aparat” care l-a pus în evidenţă sunt ochelarii de tip Killnek, după numele medicului englez care i-a construit.

Astfel, în anul 1912, acesta a avut ideea de a colora lentilele unor ochelari normali cu dicianină – un extract din gudron. Privind prin ei, el a observat că se evidenţiază aura corpului energetic uman. Înaintea lui, această aură a mai fost vizualizată de savantul german de origine poloneză, dr Jacob Jodko Narkewicz, cu ajutorul unei bobine Ruhmkorff, prin care trecea un curent electric de înaltă tensiune şi mică intensitate.

Cu ajutorul unui sistem fotografic, el a obţinut chiar fotografia aurei palmei unei persoane. Invenţia a făcut vâlvă la sfârşitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, în 1939, soţii Simeon şi Valentina Kirlian, fotografi ruşi, au fotografiat întâmplător nişte obiecte în mediu de înaltă tensiune şi intensitate joasă.

Au rămas uimiţi când au descoperit că fiecare dintre acestea era înconjurat de o aură. Ulterior, au observat că obiectele neînsufleţite au o aură constantă, iar corpurile vii, una variabilă. Acest fenomen a fost numit efectul Kirlian şi a fost ţinut secret de lumea ştiinţei până în anul 1970, când a început să fie folosit în cercetare.

S-a constatat că sentimentele, emoţiile, afecţiunile influenţează mai întâi corpul bioenergetic, eteric şi apoi sunt constatate în cel fizic. Mai mult, câmpurile a două persoane care se duşmănesc nu se întrepătrund, existând între ele o linie de demarcaţie asemănătoare unei graniţe, în timp ce câmpurile a două persoane care se iubesc sau se simpatizează se întrepătrund.

Corpul energetic se alimentează din Marele Câmp Energetic Universal prin centrii săi energetici, cunoscuţi şi sub numele de chakre. Mai departe, către corpul fizic, energia se transmite prin meridianele energetice până la nivelul celular al acestuia. Este o structură asemănătoare unui copac, cu o tulpină din care pleacă ramificaţiile până la frunze. Deci, legătura dintre corpul energetic şi cel fizic se face prin intermediul acestor canale energetice.

Amprenta energetică

Dacă o parte din corpul fizic este îndepărtată, amprenta energetică a acestei părţi rămâne prezentă în corpul energetic. Sunt cazuri, de exemplu, când unei persoane i se amputează un membru. Acea persoană se plânge ulterior că simte durere în acel membru, care nu mai există fizic. Senzaţia de durere vine, de fapt, din anvelopa energetică existentă şi după amputare.

Cercetătorii au făcut un experiment cu ajutorul unei prisme. Au aşezat prisma într-o zonă unde existase o mână sau un picior amputate şi au observat că lumina trecută prin acea prismă nu se mai descompune în spectrul celor şapte culori, cum ar fi fost normal, ca şi când ceva s-ar fi interpus pe traseul razelor.

Prin efectul Kirlian, s-a pus în evidenţă faptul că există în continuare câmpul energetic al unei porţiuni de materie extrasă dintr-un corp viu. Experienţa, cunoscută sub numele de „fantoma frunzei”, a fost făcută pe o frunză căreia i s-a tăiat o porţiune, după care a fost electrofotografiată, pentru a-i evidenţia câmpul energetic. S-a obţinut o imagine a energiei frunzei şi pe partea care lipsea, ca şi când aceasta ar fi fost întreagă.

Astăzi, există mai multe metode ştiinţifice prin care să se pună în evidenţă corpul energetic. Există şi persoane extrasensibile care vizualizează acest corp eteric, dar am pus accentul mai mult pe aspectul ştiinţific, pentru o mai mare credibilitate în existenţa acestui corp invizibil.

Freamătul cercetării spiritului s-a simţit în omenire dintotdeauna. Iată câteva trepte urcate către evidenţierea acestui fluid astral.

Medicul francez Banaduc şi-a fotografiat fiul decedat la o oră după constatarea tristului eveniment. În fotografii a descoperit nişte vârtejuri deasupra capului defunctului, asemănătoare aurei din jurul capetelor sfinţilor. Nu după mult timp, la pierderea soţiei, a obţinut fotografii în care se observau aceleaşi tipuri de cercuri, doar că de această dată se distingeau mai clar trei cercuri. Aceste experimente au stârnit mari discuţii în lumea ştiinţei.

Experiment

În 1907, un alt doctor, Duncan Mac Dougall, de la Massachusett General Hospital, a făcut un alt experiment interesant. A luat un bolnav de tuberculoză şi l-a cântărit înainte de a muri şi imediat după aceea. A scăzut apoi greutatea aerului expirat din plămâni şi a lichidului eliminat prin transpiraţie. A rezultat o diferenţă de 21 de grame, căreia nu i s-a găsit nici un corespondent medico-legal. S-a vehiculat atunci ideea că aceasta ar fi greutatea spiritului care părăseşte corpul fizic.

În urma cercetărilor făcute pe subiecţi cu calităţi paranormale, în momentul eliberării temporare a fluidului astral din corpul fizic, s-a observat o scădere a greutăţii corpului, iar la aparate s-a constatat o schimbare a proporţiei dintre undele alfa, beta şi delta prezente în creier. După experimente, subiecţii prezentau modificări temorare ale psihicului.

Nu pot fi omise nici mărturiile celor care şi-au revenit din moarte clinică sau din stări provocate de substanţe halucinogene. Aceştia se detaşau de corpul fizic, văzându-se de deasupra lui, eliberaţi de materie. Ei reuşeau să se deplaseze instantaneu la mari distanţe, spunând că s-au întâlnit cu persoane apropiate care au decedat şi cu altele necunoscute. În stare de hipnoză se obţin aceeaşi detaşare de corpul fizic şi aceeaşi deplasare instantanee în spaţiu, reuşindu-se chiar să se comunice în orice limbă, pentru că dialogurile sunt posibile prin citirea gândurilor.

Când se sfârşeşte viaţa materială a omului, cu cât spiritul este mai evoluat în acel moment, cu atât se înalţă într-un plan mai înalt al spiritelor, cât mai apropiat de divinitate. Astfel, spiritele superioare evoluate cunosc extazul, iar spiritele inferioare nu se pot desprinde de material şi sunt chinuite, suferind foamea, setea, frigul, căldura, remuşcările că au înfăptuit fărădelegi, mai ales când este vorba despre crime. Ele pot coborî chiar în planul terestru, fiind foarte aproape de el.

Reîncarnarea este o lege fundamentală, care se regăseşte la oricare corp din Univers, fie minerale, vegetale, animale sau omeneşti, spiritele având cel mai înalt grad de evoluţie la oameni. Ea se poate produce după lungi perioade sau în unele cazuri imediat. Iată un asemenea exemplu publicat într-o revistă din Anglia, care apoi a devenit subiectul unui film documentar.

Este vorba despre o fetiţă indiană, care la vârsta de 5 ani s-a plâns părinţilor că îi este dor de copiii pe care i-a avut anterior. Ea spunea că fusese soţia unui om simplu din localitatea N., aflată la 100 km. Medicul, care a consultat-o, a stabilit că fetiţa nu suferea de nici o afecţiune psihică. Atunci, s-a constituit o comisie de medici cu diferite specializări, care a interogat-o pe copilă, după care a verificat spusele ei.

Au urmat-o apoi pe micuţă către localitatea în care spunea că a trăit anterior, aceasta îndreptându-se exact către acea locuinţă în care trăise. Acolo, s-a adresat pe nume fostului soţ, acum văduv, precum şi copiilor rămaşi orfani de mamă. S-a îndreptat după aceea către o ladă aflată în casă şi a scos de pe fundul acesteia scrisorile primite în tinereţe de la soţ şi pe care l-a întrebat unde sunt banii pe care îi ascunsese ea pentru zile negre, căci nu-i mai găseşte.

Bărbatul a declarat că a gasit nişte bani acolo, după moartea soţiei, dar i-a folosit pentru a scăpa de datorii. Într-un târziu, s-a deplasat la cimitir şi a arătat mormântul unde a fost înhumată în viaţa trecută. Toată lumea era înmărmurită. Toate relatările fetiţei erau confirmate perfect. Într-adevăr, bărbatul rămăsese văduv în urmă cu cinci ani, soţia decedându-i de tânără în urma unei boli grave. Din grija pentru copii, pe care de mici i-a părăsit, s-a reîncarnat imediat, rămânându-i în memorie evenimentele din viaţa anterioară.

Conştiinţa şi inteligenţa

Cercetând corpul uman, lumea ştiinţei a ajuns la concluzia că, o dată cu timpul, se dezvoltă şi conştiinţa, crezându-se că creierul este organul care produce conştiinţa. De fapt, creierul nu este creatorul conştiinţei, ci numai instrumentul ei. Inteligenţa este ceva deosebit, independentă de creier. La naştere, inteligenţa este moştenită prin reîncarnare, dar în perioada copilăriei aceasta nu se poate manifesta complet, căci structura fizică a creierului nu este suficient de dezvoltată.

La maturitate, omul îşi poate pune în evidenţă inteligenţa, pentru că instrumentul care o transmite – creierul – şi-a desăvârşit structura. La bătrâneţe, acesta pierzând din calitate, expresia inteligenţei este mai tulbure. Prin deces, structura creierului se distruge, iar conştiinţa nu se mai poate manifesta fizic, fapt ce duce la ideea că ea se pierde, ceea ce este fals.

Dacă o persoană are talent nativ să cânte la vioară, dar nu ştie să cânte, nu poate dovedi talentul său decât dacă îşi cumpără instrumentul şi învaţă să cânte la el. Dacă, după un timp, vioara îmbătrânită are corzi rupte, acea persoană nu mai poate cânta corect, chiar dacă ştie perfect acest lucru.

EVOLUŢIE. Spiritul constituie ceea ce ne dă nemurirea, veşnicia existenţei. El coboară din Univers, dând viaţă vremelnic materiei. Se retrage după aceea, având informaţiile vieţii strânse în karma, pentru ca apoi să coboare din nou, animând o altă structură, pentru a-şi continua evoluţia până ajunge la puritate.”

Sursa: Romulus Popescu – https://jurnalul.ro/paranormal/reincarnarea-527447.html

Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...