Schimbările climatice și Conferința de la Copenhaga – planurile ONU pentru instaurarea Guvernului Mondial (2009)

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“A citit cineva tratatul de la Copenhaga? Planurile ONU pentru un nou “guvern” sunt infricosatoare

de Janet Albrechtsen


Sursa articolului – The Wall Street Journal: Has Anyone Read the Copenhagen Agreement? U.N. plans for a new ‘government’ are scary.

“Nu putem decit sa speram ca liderii statelor lumii nu vor face nimic altceva decit o plimbare placuta cu bicicleta pe fermecatoarele strazi ale Copenhagai in cursul intilnirii din luna decembrie. Pentru ca daca se va lua o decizie comuna pe baza proiectului curent al tratatului despre schimbarea climei, lumea intreaga va avea parte de citeva surprize neplacute.


Un proiect? Daca nu ati auzit de el e din cauza ca cei care ne conduc, altfel foarte vorbareti, nu s-au obosit sa ne spuna ce contine si deci ce vor trebui ei sa ia in considerare (in decembrie, n.tr.). Si nici media nu ne-a spus nimic.

Aici isi face intrarea lordul Christopher Monckton. Fostul consilier al doamnei Thatcher a tinut o conferinta la Bethel University in St. Paul, Minnesota, SUA, ceva mai devreme luna aceasta, iar conferinta a facut senzatie. Pentru prima data publicul a auzit de cele 181 de pagini, emise in 15 septembrie, care reprezinta Conventia Cadru a ONU cu privire la schimbarile climatice – proiectul in stare bruta a ceea ce ar putea fi aprobat in decembrie.

Pina acum postarea pe youtube a conferintei a fost accesata de peste 1 milion de ori. Si merita sa fie vazuta de inca multe milioane de ori pt. ca lordul Monckton avertizeaza cum ca scopul tratatului inca in stagiu de proiect e sa puna bazele unui guvern “transnational” la o scara pe care nimeni nu a mai pomenit-o.

“Schema noului aranjament institutional bazat pe Conventie” care incepe la pagina 18 contine prerogativele formarii unui “guvern”. Scopul este sa dea unui nou, dar inca ne-numit organ al ONU, puterea sa intervina direct in treburile interne: financiare, economice, in materie de taxe si de mediu ale tuturor statelor care vor semna tratatul de la Copenhaga.

Motivul acestei preluari de putere este clar.

In proiect se regasesc clauze, una dupa alta, prin care natiunile dezvoltate sunt obligate sa plateasca o “datorie de adaptare” tarilor in curs de dezvoltare, pentru a finanta modificarile impuse de schimbarile de clima. Clauza 33 de la pagina 39 arata ca

“pina in 2020 trebuie sa se ajunga la un flux financiar de cel putin 67 miliarde $ sau undeva intre 70 si 140 miliarde $ pe an, pentru sustinerea cheltuielilor de adaptare”.

Si sub ce forma vor fi obligate tarile dezvoltate sa asigure fluxul financiar pentru cele in curs de dezvoltare? Proiectul specifica diferite variante inclusiv optiunea 7 de pe pagina 135, care reprezinta

“2 % din tranzactiile de pe pietele financiare internationale ale partilor specificate in Anexa I.”

Anexa I include tarile industrializate precum: SUA, Australia, Marea Britanie si Canada.

Tarile care semneaza tratate internationale cedeaza intotdeauna puterea de a verifica daca acestea sunt respectate organelor ONU. Diferenta in cazul acestui tratat e ca se pare ca s-au luat masuri pe precautie deosebite ca sa i se mascheze adevaratul continut. Pe linga limbajul dificil de descifrat al ONU, mai sunt multe clauze descrise ca “alternative” si “optiuni” care ar trebui sa le dea de gindit tarilor democratice care tin la propria suveranitate.

Lord Mockton insusi nu a stiut de puterile extraordinare care se vor conferi acestui nou guvern mondial pina cind un prieten nu a ajuns pe un site obscur al ONU si a sapat prin citeva straturi de legaturi (links, n.tr.) inainte de a gasi un document care nici macar nu se numeste proiect al “tratatului”. Denumirea sa e “nota a Secretariatului”.

In cadrul unui interviu cu Alan Jones difuzat luni de radio Sydney, lord Monckton a declarat ca

“e prima data cind am vazut un tratat transnational care desemneaza un nou organ (care va fi creat prin acel tratat) ca fiind un guvern. Ceea ce e insa inspaimintator sunt puterile care vor fi conferite acelui guvern in intregime ne-electoral“.

A mai adaugat:

“Ambitia acestui nou guvern mondial este de la inceput enorma – inca dinainte sa isi acrediteze puterea (…).”

Criticii l-au admonestat pe lordul Monckton acuzindu-l de un limbaj prea colorat. Iar dinsul a fost, in mod clar, foarte dur (in exprimare, n.tr.).

In expozeul tinut in St. Paul despre proiectul tratatului de la Copenhaga i-a avertizat pe americani ca

“in urmatoarele saptamini, in cazul in care nu il veti opri, presedintele vostru va semna cedarea libertatii, democratiei si prosperitatii voastre pentru totdeauna”.

Cei care il critica nu raspund direct celor afirmate de dinsul. Puneti-va urmatoarea intrebare:

Politicienii nostrii petrec sute de ore vorbind despre schimbarile climatice si despre nevoia de consens in privinta tratatului de la Copenhaga. Cum de nici unul nu vorbeste deschis despre detaiile acestui tratat referitor la modificarile climatice? Doar odata semnat acest tratat va deveni obligatoriu pentru semnatari. Ce se ascunde de fapt? Multumita lordului Monckton acum avem cit de cit idee ce planuiesc.

Janosz Pasztor, director al echipei de suport pentru problemele de schimbari climatice al secretarului general a declarat unor reporteri in New York, lunea trecuta, ca, deoarece Congresul SUA inca intirzie sa voteze o lege cu privire la schimbarile de clima este putin probabil ca se va ajunge la adoptarea tratatului de la Copenhaga. Sa speram ca are dreptate. Si multumim Americii”.

Nota Razboi intru Cuvant: Cheia optimista in care se incheie articolul este, desigur, cel putin o naivitate a autorului articolului. Pe de alta parte, ceea ce s-a descris mai sus este un pattern prin care guvernarea mondiala este justificata, fara ca aceasta guvernare sa aiba, cel putin in prima faza, aparenta formala al unei autoritati statale mondiale. Patternul este urmatorul: avand in vedere o problema declarata a fi de o gravitate deosebita si globala (criza economica si sociala, incalzirea climei, pandemia, “pacea” – adica… razboiul, etc.) se afirma necesitatea rezolvarii ei prin intermediul unui guvern mondial, care initial va avea o forma aparent benigna (consiliu de supraveghere economica, autoritatea pentru combaterea incalzirii climei globale etc. – dupa modelul U.E., care initial era numai o Comunitate a Otelului si Carbunelui. Justificarea unei astfel de autoritati se poate face si intr-un mod mai sofisticat, cum a facut-o Papa Benedict, postulandu-se necesitatea unei autoritati mondiale pentru a se edifica acea societate a umanismului “crestin” profund in care fiecare persoana va avea asigurat – ca intr-o utopie comunista – un statut de demnitate sociala.

Dar lucrurile nu se vor opri aici. Edificiul, desigur, se construieste inca de pe acum, fundatiile sunt puse. Lipseste insa cineva… Caci legitimitate nu va avea niciodata un astfel de moloh, va fi greoi, evident, nu va rezolva nicio problema ci va inrautati dramatic lucrurile… Si atunci se asteapta aparitia liderului providential, eroul pe care asteptarea lumii acesteia sta sa il nasca, personajul principal pentru care filmul cu multe episoade la care asistam in ultimii ani a fost facut de la bun inceput. Este vorba despre… cel care nu era, care este si care nu va fi. Antihristul.”[1]

“Prima revoluție globală”, carte manifest a Clubului de la Roma: “Inamicul real este chiar umanitatea”

“În cartea Prima revoluție globală, apărută în anul 1991, autorii Alexander King şi Bertrand Schneider – fondator și respectiv secretar al Clubului de la Roma – expun strategia de supravieţuire pentru secolul XXI, în viziunea elitelor. Dincolo de textele sforăitoare, veţi fi şocaţi să aflaţi că inamicul real împotriva cărora ei fac eforturi să ne unească este chiar… umanitatea!

La paginile 104-105, găsim următorul paragraf:

„În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu aceste aspecte… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele.

Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și numai prin transformarea atitudinilor și a comportamentului oamenilor acestea pot fi depășite. Atunci, înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea.”

Cartea Prima revoluţie globală este un Raport al Clubului de la Roma şi ne-a fost prezentată de aşa-zişii „iluminaţi” drept „o strategie pentru supravieţuirea mondială în secolul XXI”. Această lucrare propagandistă ne mai spune şi că este nevoie să renunţăm la „paradigma statului-natiune” şi să acceptăm o guvernare mondială pentru a putea supravieţui. Desigur, totul nu este altceva decât o uriaşă minciună. Iar „supravieţuirea” de care vorbesc autorii se referă de fapt la prosperarea elitelor!”[2]

Schimbările climatice – ciclice și aleatorii. Dioxidul de carbon nu este un poluator, ci o sursă de hrană pentru plante

Neomarxistii/globalistii (noii comunisti corporatisti “verzi”) ne-au mintit cu privire la dioxidul de carbon, spunandu-ne ca acesta cauzeaza “schimbarile climatice” si “incalzirea globala”, cand, in realitate, incalzirea globala si scaderea temperaturii globale sunt fenomene naturale, ciclice, care sunt cauzate de Soare. Activitatea ecologistilor comunisti se bazeaza pe minciuni.

In realitate, ecologistii comunisti militeaza pentru reducerea populatiei Pamantului, pentru taxarea globala a oamenilor si pentru dezindustrializare (oamenii sa depinda de stat), trairea in “orase inteligente” si interzicerea accesului oamenilor catre zonele verzi. Toate acestea fac parte din Agenda 21, care, in anul 2015, s-a transformat in Agenda 30. In anul 2030, globalistii spera sa instaureze Guvernul Mondial.

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate – om de stiinta australian

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate, avertizeaza geologul australian Ian Plimer, care sustine ca teoria schimbarilor climatice provocate de oameni nu este decat o farsa promovata de ecologisti fundamentalisti si imbratisata interesat de clasa politica.

Prin teoriile sale, Ian Plimer a reusit sa-i indigneze pe “ayatollahii puritanismului ecologist si pe inchizitorii doctrinei incalzirii globale”, noteaza The Vancouver Sun.

Plimer este de formatie geolog, profesor la Adelaide University si este una dintre cei mai cunoscute voci academice ale Australiei.

Este unul dintre principalii critici ai teoriei conform careia societatea umana provoaca incalzirea globala si al ideilor ca, daca oamenii isi schimba felul de viata, cresterea temepraturilor poate fi stopata si chiar inversata.

Iacobinismul ecologic

Multi oameni de stiinta au criticat aceste teorii, dar au fost redusi la tacere in fata iacobinismului ecologic.

Purificarea societatii umane de presupusul pacat al degradarii mediului inconjurator a devenit o adevarata religie, cu fanatici si chiar o clasa clericala intoleranta, in special in randul elitelor urbane din tarile dezvoltate.

Dar Plimer nu pare sa cedeze acestor presiuni si tocmai a publicat ultima dintre cele sase carti si 60 de lucrari academice pe subiectul incalzirii globale: Heaven and Earth – Global Warming: The Missing Science.

Geologului nu i-a fost insa usor sa-si publice cartea, dar pana la urma a reusit sa gaseasca o editura mica, ce si-a asumat acest risc. Pana in prezent, s-au vandut 30.000 de exemplare in Australia, iar cartea se bucura de aprecieri in primele zile de vanzare in SUA si Marea Britanie.

Schimbarile climatice – ciclice si aleatorii

Plimer sustine ca teoria privind incalzirea globala determinata de oameni este doar o inselatorie a publicului, perpetuata de ecoligisti fundamentalisti si imbratisata de clasa politica, care adora orice idee ce provoaca anxietate in randul cetatenilor.

In timp ce ecologistii isi justifica teoriile privind evolutia climatului pe datele din ultimele sute de ani, geologii folosesc un cadru mult mai larg, care ajunge la sute de milioane de ani.

Dinamica si caracterul schimbator climatului Pamantului sunt un fapt binecunoscut geologilor. Aceste schimbari sunt ciclice si aleatorii, explica Plimer, nefiind cauzate sau afectate semnificativ de comportamentul uman.

Gheata polara, de exemplu, este prezenta pe Pamant in mai putin de 20% din totalul timpului geologic, continua omul de stiinta australian. In plus, extinctia unor specii este o componenta normala a evolutiei vietii pe Pamant.

CO2 – un aliment pentru plante, nu un poluator

Plimer se declara suparat in special pe felul in care este inteles dioxidul de carbon, rolul sau in viata zilnica si presupusele efecte asupra climatului. El argumenteaza ca procentul dioxidului de carbon in atmosfera se afla la cel mai scazut nivel din ultimele 500 de milioane de ani, iar procentul aflat in atmosfera reprezinta doar 0,001% din cantitatea totala aflata in oceane, roci, sol si diferite forme de viata.

Plimer afirma ca CO2 nu este un poluator, ci o sursa de hrana pentru plante. Plantele consuma dioxid de carbon si elibereaza oxigen, iar activitatea umana contribuie doar intr-o foarte mica masura la prezenta gazului in atmosfera.

‘Oamenii ar trebui sa imbratiseze incalzirea globala’

Concluzia sa este ca, de-a lungul timpului, perioadele de incalzire globala au reprezentat pentru oameni epoci de abundenta, cand civilizatiile au facut salturi uriase.

Epocile glaciare, in schimb, au reprezentat timpuri in care dezvoltarea umana s-a incetinit sau chiar a regresat.

Incalzirea globala, afirma Plimer, este un fenoment pe care oamenii ar trebui sa-l imbratiseze ca un prevestitor al vremurilor bune care vor veni.”[3]

Pământul devine tot mai verde datorită creşterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă

Deşi cu toţii am auzit de creșterea nivelului de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă care provoacă creşterea temperaturii și a poluării la scară planetară, mai există o consecință a acestui proces care este mai puțin cunoscută şi înţeleasă în prezent.

O echipă internaţională de cercetători, care a studiat datele obţinute cu ajutorul sateliţilor, a constatat că Pământul devine tot mai verde ca urmare a creșterii nivelului de dioxid de carbon din atmosferă. Emisiile ridicate de carbon din ultimele trei decenii au provocat creșterea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe Pământ.

„Noi am reuşit să înţelegem legătura care există între procesul de creştere a suprafeţelor verzi şi cel al fertilizării, provocată de creșterea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, cu ajutorul mai multor modele computerizate care reproduc creșterea suprafeţelor înverzite ce a fost observată cu ajutorul datelor obţinute din sateliţi”, a declarat cercetătorul Ranga Myneni de la Boston University.

Cum stimulează însă poluanții atmosferici creșterea vegetației? Procesul este denumit efectul de fertilizare al carbonului (în engleză „carbon fertilisation effect”) care are loc atunci când frunzele absorb dioxidul de carbon din atmosferă în timpul procesului de fotosinteză. Cu cât nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este mai mare, cu atât plantele cresc mai repede, în special în zonele cu climă caldă.

Deoarece nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este tot mai ridicat, rezultă o creştere a suprafeţelor acoperite cu vegetaţie de pe planetă.

„Rezultatele studiului nostru arată că în urma efectului de fertilizare al carbonului din ultimii 33 de ani, suprafaţă împădurită a Pământului a crescut cu aproximativ 18 milioane de metri pătraţi, adică cu o suprafaţă de două ori mai mare decât suprafaţa SUA. Acest fenomen are capacitatea de a schimba în mod fundamental ciclul apei şi al dioxidului de carbon în natură”, a declarat cercetătorul Zaichun Zhu de la Peking University din China.

În prezent vegetația acoperă aproape o treime (32%) din suprafața totală a planetei.

Deşi creşterea suprafeţelor înverzite, care absorb o cantitate tot mai mare de carbon din atmosferă, pare a fi o consecinţă pozitivă pentru mediul înconjurător, oamenii de știință avertizează că acest efect secundar al nivelului ridicat de dioxid de carbon din atmosferă va fi doar temporar și el nu va împiedeca celelalte consecințe negative ale schimbărilor climatice, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, creșterea temperaturilor și a nivelului mării.

„Studiile au arătat că plantele se aclimatizează sau se adaptează la creşterea concentrației de CO2 şi efectul de fertilizare al carbonului se diminuează în timp” a declarat Philippe Ciais de la Laboratory of Climate and Environmental Sciences din Franța.

De asemenea, dioxidul de carbon nu este singurul factor care determină creşterea suprafeţelor verzi ale planetei. Oamenii de ştiinţă afirmă că şi azotul utilizat în îngrășămintele agricole contribuie la acest fenomen, alături de alţi factori.

Rezultatele studiului au fost publicate în Nature Climate Change şi se speră ca ele vor servi ca un alt memento cu privire la importanța reducerii emisiilor de carbon.

„Studiul evidenţiază influența oamenilor asupra funcționării biosferei la nivel global… Creșterea nivelului de CO2 din atmosferă se datorează aproape exclusiv arderii combustibililor fosili și a defrișărilor”, a declarat cercetătorul Pep Canadell de la CSIRO (Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation) din Australia.”[4]

Schimbările climatice nu au nicio legătură cu activitatea umană

“Din ce în ce mai mulți oameni de știință serioși ridică semne de întrebare cu privire la ideea că „schimbările climatice” au vreo legătură cu folosirea combustibililor fosili sau cu activitățile umane. E drept, motoarele cu ardere internă sunt poluante și ne afectează sănătatea, dar în ceea ce privește așa-zisa „încălzire globală”, lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât ni le prezintă elitele mondiale.

Prestigioasa NASA (National Aeronautics and Space Administration) afirmă, de pildă, că schimbările climatice au o altă explicație și anume modificarea orbitei pe care Pământul o descrie în jurul Soarelui.

În anul 1958, NASA a observat pentru prima dată că schimbările orbitei pe care Pământul se deplasează în jurul Soarelui, împreună cu modificare înclinării axiale a Pământului, sunt responsabile de ceea ce climatologii au numit de-a lungul timpului „încălzire globală” sau „schimbări climatice”.

„NASA a ales, însă, să păstreze tăcerea”, scrie Ethan Huff pe site-ul natuiralnews.com, și i-a lăsat pe progresiști să-și difuzeze liniștiți teoriile alarmiste cu privire la faptul că umanitatea riscă extincția dacă nu se iau măsuri urgente, precum reducerea consumului de combustibili fosili, interzicerea ambalajelor de plastic, ba chiar și împuținarea șeptelului mondial de vite.

Teoria care face legatura dintre schimbarea orbitei pământului și schimbările climatice a fost, de altfel, publicată încă din anul 2000 de NASA pe site-ul Earth Observatory. Ea este, însă, mult mai veche și îi aparține savantului sârb Milutin Milankovitch (1879 – 1958), care susținea, cu zeci de ani în urmă, că schimbările climatice nu au absolut nicio legătură cu activitatea umană. Deși NASA a publicat această teorie, presa, politicienii și climatologii mainstream continuă să pretindă că mai avem foarte puțin până în momentul în care planeta va muri din cauza excesului de dioxid de carbon.

Adevărul pare a fi, însă, mai aproape de explicația dată de astrofizicianul sârb Milutin Milankovitch, numită și teoria climatului Milankovitch. Nu de alta, dar variațiile sezoniere și latitudinale ale radiațiilor solare care lovesc pământul în moduri diferite și în diferite momente pot explica, de pildă, glaciațiunile. Mai mult, dat fiind că această teorie datează de zeci de ani (Milankovitch a murit în 1958), este evident că nu poate fi vorba de o teorie închegată pentru a combate propaganda progresistă.

Nu sunt specialist și nu am să intru în amănunte. Sunt, însă, mulți experți care susțin că teoria sârbului este validă. Milankovitch a reușit să creeze un model matematic cuprinzător, capabil să calculeze temperaturile de suprafață ale Pământului de-a lungul vremurilor și a ajuns la o concluzie fermă- clima a fost mereu în schimbare indiferent de activitatea ființelor umane.

Modelul matematic al lui Milankovitch a fost ignorat complet o jumătate de secol după publicare. Apoi, în 1976, după traducerea cărții sale în limba engleză, revista Science a confirmat că teoria lui Milankovitch. În 1982, Consiliul Național de Cercetări al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite a adoptat și ea teoria lui Milankovitch, afirmând că poziționarea Pământului față de Soare are cea mai mare influență asupra condițiilopr climatice.

În majoritatea lor, climatologii, politicienii de stânga, ziariștii și ONG-urile ecologiste continuă să insiste că ambalajele plastice de unică folosință, mașinile, centralele termice și aparatele de aer condiționat pe care le folosiți distrug planeta și singura cale de a o apăra sunt impozitele climatice usturătoare care să forțeze limitarea consumului. „Dezbaterea privind schimbările climatice nu se referă la știință. Este un efort de a impune controlul politic și economic populației de către elită”, a susținut un ziarist invitat să-și spună părerea la emisiunea Radio Hal Turner.

„Este un alt mod de a diviza populația și a întoarce o parte a populației împotriva celeilalte, cu unii care cred în încălzirea globală creată de om și alții care nu cred. Adică divide et impera!”.”[5]

Schimbările climatice, dioxidul de carbon (CO2), agenda ascunsă a ecologiștilor, depopularea globală și Guvernul Mondial

“Eșecul economic al energiei eoliene

Industria eoliană, asupra căreia se concentrează ecologiștii, este o sursă de energie extrem de imprevizibilă, depinzând de intensitatea vântului. Chiar și în condiții atmosferice prielnice, în acest fel se obține prea puțină electricitate pentru a fi o industrie profitabilă pe cont propriu.

Magnatul media Warren Buffet, care deține una dintre cele mai mari ferme eoliene din Iowa, a spus fără nicio jenă: ,,Cu privire la energia eoliană, obținem un credit fiscal când construim o mulțime de ferme eoliene. Acesta este singurul motiv pentru a le construi. Nu au sens fără creditul fiscal.”

În ceea ce privește echilibrul ecologic, situația este la fel de proastă: turbinele eoliene de pe uscat ucid sute de mii, chiar milioane de păsări și lilieci anual, în timp ce turbinele eoliene de pe mare ucid multe mamifere marine, toate acestea fiind privite cu mare indiferență de ecologiști.

Gânduri despre guvernul mondial și eco-tiranie

Multe persoane, în general cele provenite din fostul Bloc Estic, s-au lăsat seduse de ideea că rezolvarea problemelor noastre de mediu ar fi guvernarea globală. În multe privințe, ecologismul este comunismul secolului XXI. Asemeni Islamului, ocupă locul rămas vacant de declinul marxism-leninismului.

Nu știu dacă o convergență a luptelor duse de islamiști și ecologiști se va contura; cu toate acestea, observ că avem deja echivalentul, la o scară mai mică, a califatului ecologic global. Mă refer la Uniunea Europeană, care ne oferă o anticipare a guvernării birocratice, globale și totalitare pe care Națiunile Unite încearcă în mod evident să o înființeze.

Deoarece vorbim despre globalizare, conturată în aspectul său politic de perspectiva unui guvern mondial, dar și în aspectul său economic și, de exemplu, informațional – rețeaua, uneori instantanee, a oamenilor, a bunurilor și a ideilor – aș dori să punctez un posibil efect pervers.

Pe măsură ce culturile și mentalitățile se amestecă, religia ecologistă (sau gaianistă) a occidentalilor, precum și înclinația lor spre pocăință, par să ajungă chiar și la unele dintre popoarele asiatice. Japonia, care a ieșit mutilată din al Doilea Război Mondial, este mai susceptibilă de a se lăsa invadată de această sanctificare occidentală a negării de sine specifică ecologismului.

Agenda depopulării globale

Acordul COP 21 de la Paris nu a fost semnat pentru a salva planeta și pentru a ne împiedica să ne prăjim din cauza unei creșteri imaginare a temperaturii de +2°C. În spatele întregii mascarade se ascunde, ca întotdeauna, fața urâtă a puterii, lăcomiei și profitului. Toți industriașii care sunt în favoarea acestui angajament, care va ruina Europa și va săraci în mare măsură cetățenii săi, o fac pentru motivul că ei găsesc în acest angajament o sursă imensă și ușoară de venit.

În ceea ce privește ONG-urile, atunci când nu sunt pur și simplu motivate de lăcomie, motivul lor constă într-o ideologie malthusiană. Obiectivul lor este de a readuce lumea la o populație foarte mică, de ordinul a câteva sute de milioane de oameni.

Pentru a face aceasta, ei sărăcesc populația, elimină puterea energetică rezultată din combustibili fosili (la care are acces tot săracul), pulverizează chemtrails, folosesc tehnologia HAARP, recurg la contaminarea chimică a alimentelor, la vaccinuri infestate cu viruși mortali și substanțe chimice toxice și, astfel, asigură creșterea numărului de decese.”[6]

Climategate (2009): Oamenii de știință au falsificat date, ca să pară că încălzirea globală este cauzată de activitatea umană

“Ei bine, iata cateva detalii despre recentul mega scandal ce precede summit-ului din Copenhaga legat de schimbarile climei, ce urmeaza sa se desfasoare pe 13 decembrie.

Transcriptul:

 

Hackerii de pe internet afirma ca e-mailuri confidentiale ale oamenilor de stiinta arata ca datele care arata schimbarile climatice au fost „aranjate”. Cercetatorii au „aranjat cartile” ca sa para ca incalzirea globala este cauzata de activitatea umana decat de un fenomen natural frecvent.
Suntem in direct cu Peter Lilley, fost sef al cabinetului ministrului Margaret Thatcher si John Major, este aici cu noi ca sa discute despre „afacerea climatica”.

Prez. TV: Mr Lilley,va multumim ca v-ati alaturat noua. Daca aceste afirmatii doveditoare despre conspiratie sunt adevarate de ce credeti ca aceste manipulari exista si cine ar profita de pe urma acestora?
Mr. Lilley: Nu cred ca e vorba de o conspiratie constienta, ci de una inconstienta, adica de un grup de cercetatori care citind e-mailurile lor sunt loiali intr-un asa fel unul altuia incat sunt mai determinati sa isi dea dreptate unul altuia decat adevarului real. Asadar daca faptele nu mai corespund cu teoria lor atunci incearca sa schimbe adevarul decat sa isi schimbe teoriile. Iar cei care beneficiaza de pe urma lor sunt chiar cercetatorii pentru ca ei se cred moral superiori, conducand un fel de „cruciada” pentru salvarea lumii si cred profund in telul lor chiar daca dovezile ii contrazic si totodata primesc sprijin de la guvern pentru a continua astfel de cercetari si nu ar primi nimic daca ar ajunge la concluzii opuse.

 

Prez. TV: Asadar acest fel e-mail-uri descoperite daca sunt originale s-ar dovedi o adevarata bomba mediatica impotriva miscarii ecologiste nu e asa ?
Mr. Lilley: Ar putea fi, si cercetatorii sunt ingrijorati ca email-urile ar putea fi adevarate desi cred ca ar fi fost „filtrate” dar nu cred ca sunt, si nu exista nici o dovada sau sugestie pina acum ca ar fi. Ar fi o lovitura data credibilitatii lor, dar e atat
de delicat momentul, am temeri ca pe atat de mare e suma investita in aceasta teorie incat va lua si mai mult timp decat aceasta demascare sa ne debarasam de ea.

Prez. TV: Si care ar fi opinia dvs. legata de acest lucru? Credeti ca companiile energetice ar putea profita de pe urma acestor teorii a incalzirii globale si ca nu e legata de activitatea OMG-urillor (Organisme modificate genetic)? Credeti
ca exista vreo conspiratie in acest sens?
Mr. Lilley: Cu siguranta am citit aceste e-mail-uri si documente si am observat ca „adjustau” si manipulau datele, ascunzand dovezile ce le detineau din interior, continuand sa isi exprime siguranta la exterior, exista si dovezi ca au modificat coduri de calculator pentru a elimina dovezi recente ale racirii climei ale ultimei decade, lumea nu s-a incalzit asa cum sugereaza teoriile lor si ar fi trebuit, ci de fapt s-a racit. Asadar au taiat asta din calculatoare si din diagramele pe care le produc si deseamenea au alterat si selectat date din trecut care au eliminat date despre perioada de incalzire din timpul evului mediu cand lumea era mai calda decat este acum, pentru ca daca era mai cald atunci decat acum cand noi ardem atatea hidrocarburi inseamna ca nu doar din cauza lor se schimba climatul.

Prez.TV: Oamenii iau asta in serios si exista acum o Conferinta asupra schimbarilor
climatice in Copenhaga care discuta un nou tratat pentru a schimba Protocolul de la Kyoto. Trebuie sa existe vreo amenintare a incalzirii globale altfel aceste intalniri nu ar avea loc. Ce credeti despre aceasta intalnire viitoare?
Mr. Lilley: Eu cred – din experienta mea de fizician de acum mult timp – ca dublarea cantitatii de CO2 din atmosfera va produce o modesta incalzire a climei dar nimic de genul stirilor alarmiste generate ale cercetatorilor sau cele din spatele conferintei de la Copenhaga.
Singurul lucru de care sunt sigur de prezis este ca Conferinta din Copenhaga nu va duce la semnarea vreunui nou acord. Ei se vor pune de acord ca sa se intalneasca din nou si mii de delegati se vor intalni din nou in cateva luni in alta parte consumand multe mii de tone de petrol si curent de  aer conditionat din camere si spunandu-ne ca niste ipocriti ca n-ar trebui sa calatorim cu avionul si sa nu consumam mai mult petrol sau gaz.

Prez. TV: Totusi e un fapt ca eu stau aici si ar trebui sa ninga in perioada asta a anului aici in Moscova si din aceasta cauza chiar si un meteorolog amator ar fi de acord ca exista o problema totusi, ca exista o incalzire globala in momentul actual. Chiar credeti ca acesti bani sunt cheltuiti aiurea sau credeti ca ar putea fi folositi mai bine?
Mr. Lilley: Schimbarea climei e ceva foarte variabil. In aceeasi zi care parlamentul britanic a votat Legea Schimbarii Climatice care este cea mai scumpa lege votata vreodata pentru a reduce emisiile de carbon cu 80% si ne va costa cam 4 miliarde de lire sterline a nins in Londra dupa 74 de ani pentru prima oara in octombrie. Asadar a fost foarte frig apoi foarte cald dupa doua luni dar nu a fost vreo limita extraordinara pentru ultimii 10 ani. A fost mai cald acum doua decenii si jumatate si din razboi pina in anii 75 a fost mai frig. Asadar incearca sa arate o incalzire uimitoare care se petrece in cativa ani ca fiind exceptionala si uita sa mentioneze ca au mai existat si perioade de racire si inainte si dupa astfel de perioade de incalzire.
Prez. TV: Foarte interesant ceea ce ati avut de spus. Va multumim d-le Peter Lilley.
Iata ce mai aflam despre aceste e-mail-uri, citind articolul British Climatic Research Unit’s emails hacked:

E-mail-uri ale unei Unitati a cercetatorilor climatologi britanici au fost sparte
Indivizi necunoscuti au obtinut acces la un server al Unitatii de cercetare a climei (Climatic Research Unit) din cadrul Universitatii East Anglia.

Prin urmare, aproximativ 13 ani de scrisori electronice dintre cercetatori sunt acum disponibile pretutindeni. Observatii substantiale asupra schimbarilor climatice niciodata publicate sunt incluse.
Conform raporturilor initiale ale Ziarului TGIF si ale blogului Watt’s Up With That, sute de e-mail-uri si documente au devenit disponibile de pe un site FTP pe un server rusesc cu urmatoarea declaratie asociata:
„Consideram ca stiinta climei este, in situatia curenta, prea importanta pentru a fi tinuta sub papuci. Asadar eliberam o selectie aleatoare de corespondenta, cod si documente”

Unii jurnalisti presupun ca acest eveniment este o consecinta asupra atentiei crescute la CRU dupa ce a jucat un rol substantial in raportul al patrulea al IPCC din 2007 (IPCC fourth assessment report (2007)).
Datele disponibile sunt un fisier de 62 megaocteti de tip arhiva zip, continand aproape 160 megaocteti de email-uri,pdf-uri si alte documente. O parte a continutului a fost confirmat ca original de seful CRU al Universitati din Anglia, Doctorul Phillip Jones. Intr-un interviu al ziarului TGIF el a declarat ca o bresa de securitate a avut loc si o mare cantitate de fisiere a fost furta. Jurnalistul a discutat unul dintre email-urile Dr. Jones:

„Odata ce Tim va obtine o diagrama aici o vom trimite ori in dupa amiaza aceasta ori maine dimineata la prima ora. Am terminat smecheria naturii a lui Mike care adauga in timpi reali la fiecare serie pentru ultimii 20 de ani (din 1981 inainte) amd [sic] din 1961 pentru ca Keith sa ascunda descresterea temperaturilor. Seria lui Mike a obtinut doar valorile normale…”
– De la: Phil Jones, 16 Noiembrie 1999, Catre: ray bradley, mann@[ascuns], mhughes@[snipped]
Intervievatorul l-a intrebat pe Dr. Jones sa explice fraza cu „ascunsul si scaderea”, dar el a raspuns ca nu are nici o idee ce a vrut sa spuna prin ele (asa cum erau in contextul unei discutii ce avea loc acum 10 ani), si ca nu a incercat sa induca
pe cineva in eroare:

„Nu, asta e complet gresit. Asta in sensul ca ei vorbeau  de doua lucruri diferite acolo. Ei vorbesc despre datele instrumentale care sunt nealterate – dar vorbesc despre date proxy care sunt mult mai vechi, o mie de ani,
si este vorba de cum adaugi la ultimii ani, deoarece cand obtii date proxy cataloghezi lucrurile asemeni inelelor de copaci si tuburilor de gheata, si ei nu au intotdeauna ultimii ani. Iar un mod este de a adauga datele instrumentale pentru ultimii ani”.

– Dr. Jones, in interviul ziarului TGIF (de investigatii)

Intr-un articol al Universitatii East Anglia, Dr. Jones declara urmatoarele:
” Colegii mei si eu acceptam ca unele din emailurile publicate nu sunt usor de citit. Regret orice suparare si confuzie cauzata ca rezultat. Unele au fost scrise clar in fierbinteala clipei, altii folosesc colocvialisme frecvent folosite intre acesti colegi.”

Un astfel de colocvialism, „smecherie”, este folosit frecvent de cercetatori si ingineri pentru a se referi la elemente non-evidente esentiale in solutionarea unei probleme, ca opus al folosirii conotatiei uzuale politice de inselare.
Comentatorii se cearta pe faptul ca mesajele publicate arata ignoranta cercetatorilor asupra publicarii materialului stiintific, desi contine observatii serioase asupra incalzirii globale. Unele din scrisori schiteaza cercetatorii ca simtindu-se sub asalt de sceptici si ingrijorati ca orice comentariu iesit sau date semnificative ar putea fi intoarse impotriva lor.
Universitatea East Anglia a inchis serverul original, de unde a fost furata informatia. Un purtator de cuvant al universitatii a declarat ca datele au fost publicate fara permisiune, dar nu a confirmat daca toata comunicarea este originala:

„Cunoastem ca informatia de pe un server folosit pentru informatii in cercetare intro zona a universitatii a fost facuta disponibila pe site-uri publice. Datorita volumului acestei informatii nu putem confirma deocamdata ca tot acest material este original. Aceasta informatie a fost obtinuta si publicata fara permisiunea noastra si am luat initiativa imediata de a scoate serverul respectiv din functiune. Facem o investigatie interna profunda si am solicitat
si ajutorul politiei in aceasta problema.”

– Purtatorul de Cuvant al Universitatii East Anglia

Eliberarea acestor documente vine cu saptamani inainte de summit-ul major asupra schimbarii climei din Copenhaga, Danemarca, organizat pentru a pune bazele unui nou tratat global pentru a stopa emisia gazelor de sera si a lupta impotriva schimbarilor climatice.

Surse:

“[7]

“Climategate – scandalul secolului

Ai vrut, n-ai vrut, zilele acestea ai fost obligat de toate canalele mass-media  din lume sa asisti  la spectacolul marii conferinte de la Copenhaga dedicata mediului, problemelor sale samd. Sa pierdem cat mai putin timp cu comentarii tema ineficientei si ipocriziei elitelor ce propovaduiesc un lucru si in exact aceasi clipa  practica altul (1200 de limuzine, 140 de avioane private si toate costurile logistice aferente vor genera mai mult dioxid de carbon si poluare in cele cateva zile ale conferintei decat o tara intreaga intr-un an). Sa privim deci in zonele mai putin expuse publicului, acolo unde este in plina derulare la aceasta ora, un scandal ce va marca lumea stiintifica si viata publica pentru decenii. Ce vom desoperi este socant: edificul pe care este grefat tabloul vivant Copenhaga, incepe sa se fisureze si sa se clatine. Insusi pilonul de rezistenta al acestui mare complex de interese ideologice, politice si economice care este doctrina incalzirii globale generate de om, este sub atac.

Asa cum stim, edificiul se bazeaza pe doua teze cheie: (1) ca incalzirea globala contemporana nu este un mit ci este un fapt stiintinfic dovedit ca real si anormal in comparatie cu alte epoci istorice si (2) ca aceasta incalzire globala este generata de om – un fapt dovedit stiintific si acesta. Or, exact aceste doua propozitii esentialmente stiintifice sunt in acest moment puse sub semnul intrebarii de un incident unic in analele stiintei. Ne aflam practic in centrul unui scadal care are toate sansele sa fie scandalul stiintific al secolului.  Sa vedem pe scurt despre ce este vorba pentru ca prinsi cu alegerile si alte incidente tangente, nu am putut sa stam conectati la evenimente. Si este pacat, pentru ca  merita.

Un haker misterios

Scandalul se invarteste in jurul Centrului de Cercetări Climatice (CRU) al Universităţii East Anglia.  Luna trecuta un haker misterios a patruns in sistemul universitatii si a descarcat o cantitate imensa (aproximativ derularea a 10 ani) de emailuri şi documente. La scurt timp, ele au fost postate pe un server din Rusia. Din acel moment, lucrurile au explodat. Ca sa intelegem mai bine semnificatia incidentului sa spunem doua lucruri (1) CRU este unul dintre cele mai importante si influente centre din lume dedicate analizei incalzirii globale iar datele si concluziile sale au stat la baza unei bune parti a literaturii de gen, justificand in acelasi timp o multime de pozitii politice si publice relative la problematica in cauza. (2) Intre autorii emailurilor se afla persoane de o importanta cruciala în promovarea discursului despre încălzirea globală, cum ar fi profesorul Phil Jones, membru de vaza al Grupului  Interguvernamental de Experţi privind Schimbarile Climatice al ONU. Persoanele implicate sunt aşadar autorităţi in domeniu iar CRU o placa turnanta in reteaua intelectuala si politica ce promoveaza alarmismul climatic.

In momentul in care vestea  arhivei aflate pe serverul rus s-a raspandit pe internet, mii de interesati au plonjat in rascolirea ei. Si de aici lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante. Ceea ce au descoprerit a aruncat in aer aproape instantaneu blogosfera. In mai putin de cateva ore devenise evident ca materialele expuse contineau posibilele dovezi ale uneia dintre cele mai mari fraude intelectuale din stiinta contemporana. Scadalul a capatat rapid un nume, „Climategate”, in rezonanta cu celebrul „Watergate”. Ca sa ne facem o idee despre dimensiuni, sa spunem ca la ora actuala chestiunea are dedicate mii de pagini de internet iar pe motoarele precum Google, termenul „Climatgate” depăşeşte în numari de cautari insusi clasicul termen, „Global Warming”- incalzire globala . Ce contin deci materialele in cauza?

Masluiri stupefiante

În primul rand, citind emailurile expuse, descoperim izbitorul spectacol al unui grup de climatologi de varf ce încearcă in mod sistematic să manipuleze bazele de date legate de fluctuatiile temperaturii globale. Ii vedem de pilda îngrijoraţi de faptul că temperatura globală nu a crescut în ultimul deceniu, dar şi de faptul că nu îşi pot explica acest fenomen. Solutia: eforturi de a ascunde realitatea revelata de date. Alte discuţii vizează cum pot sa fie camuflate  situaţiile de încălzire globala din trecutul istoric al omenirii, situatii ce nu pot fi asociate cu creşteri semnificative de bioxid de carbon. Solutia: datele respective sunt fie facute uitate, fie sunt manipulate.

Nu speculam. Raportam ce reiese din corespondenta in cauza. Nume recunoscute precum Michael Mann sau Phil Jones sunt surprinsi afirmănd textual că au modificat date pentru a masca rezultate incomode. Iata de pilda o referinta la rezultatele care arătau, cotrar tezelor sustinute public de acesti autori, nu o incalzire globala ci mai degrabă o răcire a temperaturii în ultimul deceniu: „Tocmai am terminat trucul de a adăuga la temperatura reală…”, spune profesorul Phil Jones într-un e-mail. Este, intr-adevar, bulversant. Sa nu uitam un lucru: În tot acest timp, aceşti profesori spuneau politicienilor si publicului ca  încălzirea globală este un pericol iminent si atacau pe cei ce aveau rezerve cu privire la afirmatiile lor. De multe ori  mergeau pana la a-i califica pe acesti „sceptici” drept impostori sau vanduti. Asa cum stim, s-a mers si mai departe. Cei ce aveau rezerve cu privire la doctrina incalzirii globale au ajuns, urmand aceasta logica, sa fie asemuiti cu negationistii Holocaustului, cerandu-se un tratament similar pentru ambele categorii!

Conspiratii impotriva altor oameni de stiinta

În aceste emailuri descoperim o metoda sinistra. Vedem cum aceeaşi oameni pe de o parte îşi acuză oponenţi că nu sunt publicaţi în reviste respectabile si pe de alta parte cum ei înşişi manevreaza in culise ca să le blocheze publicatiile. Lucrurile merg chiar si mai departe: descoperim un complot prin care se incearca explicit izolarea si decredibilizarea revistelor care găzduiesc opiniile contrare („să convingem colegii să nu mai trimită articole la Climate Research” se spune intr-un e-mail). Sa repetam: constatam nu numai blocarea exprimarii opiniilor contrare încălzirii globale în publicatiile controlate de alarmisti dar obliterarea si decredibilizarea pe orice cai a oricarei publicatii care ar accepta punctul de vedere stiintific alternativ. „Il vom marginaliza chiar dacă asta înseamnă să redefinim ce este procesul de evaluare academica”, afirmă profesorul Jones, referindu-se la un cercetator ce nu era de acord cu tezele alarmiste.

Asadar nu este nicio supriza pentru cititorii materialelor puse la dispozitie de hakerul misterios, ca machiavelicii profesori de la CRU vorbesc despre climatologi care sunt „de încredere” şi de cei care nu trebuie să aibă acces la date întrucât nu sunt „predictibili”.  Îi vedem catalogând nominal şi organizaţional pe cercetatorii cu vederi opuse, precum şi vorbind de tactici de decredibilizare a lor folosindu-se pe ascuns de bloguri si de comunităţile online. Pe scurt, o conduita odioasa pentru un om de stiinta. De ce toate acestea? Evident ca sa poata spune publicului si politicienilor ceea i-am auzit repetand pana la satietate. Anume ca toti oamenii de stiinta „seriosi”, care publica in reviste „serioase”, sustin teza incalzirii globale. Numai nebunii sau cei platiti se mai pot indoi.

Distrugerea si limitarea acceslui la bazele de date

In trecut, ori de cate ori i-a fost solicitat accesul la seriile statistice privind temperaturile istorice,  Phil Jones afirma că datele s-au pierdut. Cele aduse la lumina de hakerul anonim, ne releva altceva. Un efort deliberat de a tine datele departe de ochii publicului. Nu este nevoie sa spunem ca ceea ce au facut oamenii de stiinta de la East Anglia este incalificabil. Acesta practica este împotriva spiritului metodei ştiinţifice, bazat exact pe transparenta si verificabilitate.

Lucrurile apar si mai bizare cand realizam ca cercetatorii CRU au incalcat si legile in vigoare privind accesul liber la informaţie, având în vedere că vorbim de proiecte finanţate din bani publici. Sarbanda nu se opreste aici. Am mentionat deja că apare clar ca blocuri masive date au fost modificate. Datele brute insa, datele primare care au fost calibrate si ajustate pentru a produce seriile statistice finale, nu s-au mai pastrat nici ele. Deci este imposibil de determinat acum ce a fost fabricat si ce nu.

Se intelege acum de ce refuzau de ani de zile, sub varii pretexte, să lase accesul liber publicului si celorlalti cercetatori interesati. Interesant este faptul ca uneori pretextul era invocarea drepturilor de proprietate intelectuală, deşi cercetarile in cauza erau finanţate din fonduri publice. Dar cine din afara avea timp sa verifice fiecare set de date si originile finantatii sale! Ironia ironiilor este ca normele interne ale CRU trambitau transparenta: „Nu spuneţi nimănui că în CRU există un document intern privind libera circulaţie a informaţiei”, spune profesorul Jones la un moment dat unui coleg.

In sfarsit, materialele puse la dispozitia publicului pe hacker arata lucruri incredibile nu numai despre conduita acestor oameni de stiinta transformati in agenti de influenta machiavelici sau despre datele falsificate de ei. Socul cel mai mare l-au avut expertii in programare cand au constanatat starea in care se afla programul folosit de CRU pentru procesarea datelor. Din notele facute de chiar specialistii CRE, reiese ca erorile, improvizatiile si peticelile acumulate in timp i-au adus in starea in care admiteau ei insisi, in comunicarile lor interne, ca habar nu au ce fac.

Ce a urmat

Retaua alarmista, cercetatorii, mass media, ONG-uri etc, s-a facut initial ca nu stiu despre ce e vorba in speranta ca valul va trece si lucrurile vor reveni la normal. Dar presiunea a crescut. Si creste de trei saptamani de la zi la zi. Dimensiunile cutremurului ce are loc in acest moment in comunitatea alarmista este greu de suprtaestimat. Anchete sunt in derulare la CRU. De acolo se intind in alte centre similare. Exista deja o lista de alte universitati suspecte. Suspiciunile de malversatii similare se extind dincolo de universitati. Chiar si la ONU, dupa doua spatamani de negari, chestiunea s-a impus. Urmeaza si acolo o ancheta. Marile publicatii si canale de stiri preiau treptat tema. Oamenii politici cer stoparea oricaror initiative pana cand baza stiintifica a ideologiei alarmiste nu se clarifica. Confuzia este imensa. Socul este imens.

Sute, poate mii de cercetari se bazeaza pe bazele de date de la CRU. Care, iata, se dovedesc masluite. Cine mai poate face ordine in haos? Cate alte baze de data au fost manipulate similar? Cum putem sti? Deja s-a dovedit dupa mai utin de o saptamna ca seriile  statistice din Noua Zeelanda au fost masluite. Serii intregi din alte centre trebuie recalculate de la zero. Anchete penale sunt in pregatire. Interplari parlamentare si comisii sunt la ordinea zilei. Sa repetam, dimenisunile cutremurului ce are loc in acest moment in comunitatea climatologilor sunt greu de exagerat.

Ce ar mai fi de spus?

Evident, acest scandal nu infirma complet posibilitatea încălzirii globale şi nu oblitereaza posibila validitate a multor studii în jurul acestei teorii. Dar ideea consensului stiintific in jurul alarmismului climateric este spulberata. In plus, cum putem sti acum ce este studiu „serios” si ce nu, in acest domeniu?! In fata stau ani bun de eforturi. Lucrurile trebuie luate de la la zero. Fara politica, fara isterie, fara manipulari, fara vedetisme si propaganda mass-media, fara premii Nobel si Oscaruri, fara spectacole de sunet si lumina tip Copenhaga.

Sa ne gadim la toate acestea cand contemplam raportarea in mass media a evenimentlor de la Copenhaga. Sa ne intrebam intre altle si de ce nu auzim mai mult despre Climategate. Iar daca ne indoim de veridicitatea relatarii de mai sus avem o solutie simpla: Printr-o simpla cautare google putem lamuri daca nu cumva ce se intampla in spatele reflectoarelor indreptate spre Copenhaga nu este cumva mai semnificativ decat ceea ce se intampla in lumina acestora.”[8]

“Incalzirea globala, un mit cu picioare scurte

Climatologii britanici recunosc ca datele despre producerea schimbarilor climatice nu au fost niciodata demonstrate stiintific. Doctrina conform careia planeta se supraincalzeste din cauza activitatilor industriale practicate de om isi pierde din credibilitate pe zi ce trece.

Miliarde de euro au fost cheltuite in numele unei planete mai „verzi” si in cadrul contestatelor tranzactii cu certificate de carbon, prin care companiile platesc pentru a li se permite emiterea unor cantitati enorme de noxe poluante.

Cantitati uriase de combustibil au fost folosite pentru avioanele care au transportat cercetatori, politicieni si ecologisti la conferinte internationale referitoare la apocalipsa determinata de incalzirea globala. S-ar parea ca toate aceste actiuni fac parte dintr-o mare sarada, potrivit publicatiei britanice „The Daily Mail”.

Climatologul Phil Jones, aflat in centrul unui scandal referitor la acuratetea datelor privind incalzirea globala, a recunoscut ca dupa 1995 nu s-au inregistrat cresteri semnificative ale temperaturii si ca se poate ca vremea sa fi fost mai calda in Evul Mediu.

Expertul implicat in scandalul supranumit „Climategate” recunoaste ca are probleme cu actualizarea informatiilor. Colegii profesorului Phil Jones spun ca acesta a refuzat sa dea curs cererilor formulate in baza legii privind accesul la informatiile de interes public, din cauza ca nu are studii relevante.

Temperaturi mult mai mari in Evul Mediu

Intr-un interviu acordat BBC, Jones a recunoscut ca este adevarat ce spun colegii lui, in sensul ca nu are aptitudini organizatorice, precizand ca pe biroul sau sunt mii de studii pe care nu le poate analiza corespunzator. Datele detinute de profesor sunt considerate cruciale pentru sustinerea teoriei incalzirii
globale.

In plus, profesorul Phil Jones admite ca este posibil ca temperatura Terrei sa fi fost mult mai ridicata in Evul Mediu decat acum, sugerand ca fenomenul incalzirii globale ar putea sa nu fie rezultatul actiunilor umane. Potrivit lui Jones, in ultimii 15 ani nu au existat date precise care sa ateste o incalzire la scara planetara.

Influenta factorilor externi

Reprezentantii Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice au admis faptul ca studiile referitoare la incalzirea planetei pe care le-au publicat ar putea avea si concluzii incerte din cauza factorilor externi care afecteaza masuratorile efectuate in statiile meteo.”[9]

Va recomandam sa cititi:

Incendiile care afectează multe țări de pe planetă fac parte din agenda globalistă, ele fiind orchestrate de către globaliști pentru a convinge oamenii că sunt cauzate de “schimbările climatice” și că oamenii trebuie să accepte Agenda 2030, Noua Ordine Mondială și Guvernul Mondial

Agenda 2030 – planul de instituire a Guvernului Mondial

SURSE

  1. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/planurile-onu-pentru-un-guvern-mondial-cu-pretextul-incalzirii-globale/
  2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=21751
  3. https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-6010038-incalzirea-globala-devenit-noua-religie-elitelor-urbane-din-tarile-dezvoltate-stiinta-australian.htm
  4. https://www.stiintaonline.ro/pamantul-devine-tot-mai-verde-datorita-cresterii-nivelului-de-dioxid-de-carbon-din-atmosfera
  5. https://evz.ro/incalzirea-globala-nu-e-din-vina-omenirii-iata-explicatia-pe-care-elitele-o-ascund.html
  6. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=18353
  7. https://saccsiv.wordpress.com/2009/11/26/video-climategate-hackeri-au-dat-oferit-opiniei-publice-corespondentele-private-ale-cercetatorilor-implicati-in-studierea-schimbarii-climei-s-a-demascat-inselatoria
  8. https://revista22.ro/eseu/dragos-paul-aligica/climategate-scandalul-secolului
  9. https://www.green-report.ro/padevarul-incalzirea-globala-un-mit-cu-picioare-scurtep
  10. Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013. Departamentul de Informații România (DIR) deține o arhivă uriașă.

You may also like...