Școala de la Frankfurt

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Avem de-a face cu o scoala de gindire oarecum inedita pentru peisajul si-asa involburat al stiintei economice, o scoala care umple un gol in cercetarea nostra doctrinara. Cred ca ne ocupam prea mult de autori cunoscuti si scoli consacrate si uitam contributii ce par minore doar pentru cei ce nu le citesc sau in raport cu mainstream-ul contemporan.


Se cuvine, pe calea cunoasterii si in cautarea adevarului, sa respectam si alte moduri de a gindi si alte raportari la ceea ce numim realitate economica si nu numai, cum e aceasta scoala de la Frankfurt, cu teoria ei critica, scoala ce reprezinta cel mai influent curent al traditiei marxiste occidentale.

Se cuvine o remarca cu totul speciala, pentru multidimensionalitatea cercetarii, pentru metoda utilizata, care e una foarte actuala si anume transdisciplinaritatea. Da, autorul este un trandisciplinar, in sensul definitiei date de Basarab Nicolescu, potrivit caruia „transdisciplinaritatea priveste ceea ce se afla in acelasi timp intre discipline, ceea ce trece prin ele si ceea ce e dincolo de orice disciplina.


Finalitatea ei consta in intelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoasterii” (din Manifestul Transdisciplinaritatii), si in sensul oferit de Michel Random, potrivit caruia „In fata unei tehnostructuri izvorite din gindirea scientista si reductionista, gindirea transdisciplinara combate inchiderea intr-o stiinta fara constiinta si deschide o noua realitate: convergenta a cunostintelor si disciplinelor, interactiuni intre sfere de cunoastere ce-si regasesc unitatea profunda. Intoarcere a sensului intr-un echilibru intre rational si spiritual” ( din La pensee transdisciplinaire et le reel).

Scoala de la Frankfurt si Institutul sau de Cercetari Sociale, reuneste un grup de filosofi, sociologi, economisti, psihanalisti s.a., protestatari, foarte critici fata de ordinea sociala si care incearca sa umanizeze schema marxista, sa o adapteze la cerintele miezului secolului al XX-lea, sau chiar, cum e cazul lui Erich Fromm, sa introduca si teoria psihanalitica a lui Freud in tiparul marxist.

Scoala critica si-a epuizat resursele acum vreo treizeci de ani. O noua „Noua stinga” exista, exista globalizarea care naste numeroase reactii critice (vezi George Stieglitz spre pilda), exista miscari stingiste, anarhiste, care au reusit sa patrunda inclusiv in mediile academice, iar atunci intrebarea este: Ce facem? Cum ne raportam la ele?

De fapt, aceasta e o meteahna mai generala a scolii noastre in materie de doctrine economice, ceea ce face sa oferim prilej unor atacuri nedemne: istorismul. Ne oprim cu prezentarea ideilor, teoriilor si doctrinelor economice undeva in anii ’80 ai secolului trecut si nu sintem actuali, cita vreme miscarea ideilor nu se opreste, se dau premii Nobel pentru economie in fiecare an, deci se creeaza mereu doctrine si teorii, care intra in dezbaterea publica, devin politici economice aplicate si lucrurile avanseaza, in vreme ce noi tot cu Keynes, tot cu Schumpeter, eventual Milton Friedman si-atit.

Ar fi fost interesanta o analiza a raporturilor de idei din epoca. Cum se raporta scoala critica la celelalte scoli de gindire existente, la ideile unor liberali celebri precum Friedrich von Hayek si Ludwig von Mises, ale unor sociologi precum Max Weber si Werner Sombart, la ideile socialiste si comuniste, la cele naziste (aici, prin forta lucrurilor, avem citeva explicatii)? De fapt, stim ca scoala critica tocmai de aceea era critica, pentru ca critica totul, si capitalismul si nazismul si comunismul, orice sistem sau alcatuire sociala, ajungindu-se pina la nihilismul lui Adorno.

E buna deci o critica a scolii critice, reprezentantii careia doreau si luptau, de pilda pentru libertate, pentru eliberarea de canoane, dar marii ginditori ai Iluminismului, pe care-i critica, tocmai asta doreau si ei, erau liberali si atunci nu avem aici o contradictie logica, o critica de dragul criticii, mai ales ca acesti critici nu prea pun nimic in loc, nu stiu sa aiba vreun proiect de societate, eventual unul mai bun si mai putin utopic, deci realizabil? Nu te poti baza numai pe utopia marxista.

Scoala de la Frankfurt e o scoala din anii ’60 ce incearca o adaptare a teoriei marxiste, inventind „Marxismul fenomenologic”. Herbert Marcuse, tradus la noi inca din 1977, dupa ce initial a fost un discipol al lui Husserl si Heideger, a devenit parintele „Noii Stingi” si milita nici mai mult nici mai putin decit pentru „eliberarea de societatea abundentei”.

Marxismul si materialismul istoric erau placa turnanta a gindirii sale. Teoria sa asupra unei societatii unidimensionale critica in egala masura si comunismul si fascismul si capitalismul productivist si consumatorist, deschizind cale postmodernismului si, in Eros si civilizatie, New Age-ului, cel putin prin pledoaria pentru libertate sexuala, care ne aminteste de Republica lui Platon.

comunism-iluminati-marx-engels

Jurgen Habermas dimpotriva, doreste o societate administrata total, aflata permanent sub un control social si psihologic, respecta Statul si considera marxismul valabil in continuare. In acest timp, seful Institutului pentru Cercetari Sociale si mentorul unei intregi generatii a intelectualitatii occidentale, Max Horkheimer, dupa ce initial s-a adapat din Schopenhauer si Hegel, formula o teorie antimetafizica si empiric – „stiintifica” a societatii, refuzind sistemul, refuzind ordinea care ar impiedica, dupa el, „adecvarea libera la obiect”, studia fortele noneconomice si culturale care „au pervertit misiunea istorica a proletariatului” si, spre finalul vietii, gasea eliberarea prin religie.

Prietenul sau, Theodor Adorno, admirator al lui Kirkrgaard, este un filosof si estetician pesimist, nihilist, avangardist, care nu are prea multa treaba cu economia, decit ca un critic poate al tehnologiei, al dominarii naturii, iar in Minima moralia il plagiaza cu anticipatie pe Andrei Plesu, propunindu-ne o noua utopie, o pace eterna. Ultimul mohican, Jean Baudrillard este un postmodernist, poststructuralist recunoscut, la fel de rebel, care ne lasa insa o interesanta semiologie a valorii.”[1]

SURSE

  1. http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/scoala-de-la-frankfurt~ni4t0q
  2. Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul “join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Citiți și...

Grupul Masonic Bilderberg se va intalni in Danemarca la sfarsitul lunii Mai 2014! Aceleasi discutii cu privire la distrugerea suveranitatii statelor pentru a se instaura Noua Ordine Mondiala!
Președintele Parlamentului European, globalistul Martin Schulz, susține că naționaliștii antisistem sunt "rasiști" și împotriva "democratiei"
Curtea Supremă din Canada a decis că poate fi permisă o relație între oameni și animale
Facebook va monitoriza și persoanele care nu au cont pe rețeaua de socializare
Lojile francmasonice sunt folosite de grupările infracționale în Marea Britanie pentru a corupe polițiști
Baze militare secrete în SUA
Familia Rockefeller și controlul petrolului
In vestul Frantei elevii au fost "invitati" sa poarte fuste in cadrul unei campanii pro homosexualitate si lesbianism ! In semn de protest, un activist a intrebat: „in cazul acesta, FETELE ar trebui sa poarte BARBA”?
Sub pretextul "combaterii terorismului", Franța restrânge drepturile și libertățile civile. Acesta este motivul pentru care Iluminații finanțează terorismul mondial!
Declarația de Independență a SUA este o minciună: SUA au rămas proprietatea Marii Britanii! Monarhia Marii Britanii controlează SUA!
Uniunea Europeană se prăbușește! La fel, Globalizarea și Noua Ordine Mondială!
Savantul britanic Neil Ferguson a isterizat lumea întreagă, când a dat publicității un raport mincinos care prevestea că vor fi uciși peste 2,2 milioane de americani și peste o jumătate de milion de britanici
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013. Departamentul de Informații România (DIR) deține o arhivă uriașă.

You may also like...

Citește mai multe:
Mesajul insultător al unui medic din Suceava la adresa celor care refuză vaccinarea: “Ai bani, trăiești. Nu ai, te chinui sau crăpi. Crăpați naibii cu teoriile idioate pe care le citiți pe net. Cu cât mai multi proști dau colțul cu atât mai bine voi trăi eu”

Peştera Focul Viu, gheţarul din Apuseni care arde zi de zi în lumina soarelui

Isaac Newton și cercetările sale în domeniul alchimiei

Emisia postului TV britanic, ITN, intrerupta de un mesaj extraterestru, in 1977, care a provocat panica

Rusia anunță sfârșitul războiului din Siria: ISIS nu mai controlează nimic

Închide