Sindromul Wi-Fi/electrohipersensibilitatea, o boală reală

by “Wi-Fi, cunoscut şi ca WiFi sau WLAN, este o reţea fără cabluri, implicând cel puţin o antenă Wi-Fi conectată la internet şi la o serie de computere, laptopuri şi/sau alte dispozitive wireless care comunică prin anumite frecvenţe electromagnetice direct cu antena. Aşadar, dacă nu trăiţi în sălbăticie, precum au […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

“Wi-Fi, cunoscut şi ca WiFi sau WLAN, este o reţea fără cabluri, implicând cel puţin o antenă Wi-Fi conectată la internet şi la o serie de computere, laptopuri şi/sau alte dispozitive wireless care comunică prin anumite frecvenţe electromagnetice direct cu antena.

Aşadar, dacă nu trăiţi în sălbăticie, precum au început diferite familii, atunci sunteţi, vreţi-nu-vreţi, înconjuraţi de o densitate, în creştere, de radiaţii electromagnetice. Cei care studiază acest fenomen – impactul câmpurilor electromagnetice de intensitate redusă/frecvenţă radio asupra biologiei fiinţei umane – au mai numit electrosensibilitatea „intoleranţă idiopatică de mediu atribuită câmpurilor electromagnetice” sau IEI-EMF („idiopathic environmental intolerance attributed to electromagnetic fieldsˮ).


Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi ştiinţifice care atestă că „sindromul WiFiˮ (SWF) sau „electrohipersensibilitateaˮ (EHS) sau „intoleranţa idiopatică de mediu atribuită câmpurilor electromagnetice” reprezintă o boală reală, cauzată de expunerea la câmpuri electromagnetice (CEM), în special la cele din domeniul microundelor/undelor electromagnetice de frecvenţă joasă, frecvenţă radio. Incidenţa raportată a sindromului creşte pe măsura creşterii expunerii populaţiei la CEM prin electricitate, WiFi, telefoane mobile, turnuri de emisie pentru telefonie mobilă, smartmetre şi toate dispozitivele wireless.

De ce anumiţi indivizi sunt mai sensibili la aceste câmpuri electromagnetice nu este încă foarte clar. Dar ceea ce s-a observat este că majoritatea celor ce raportează că au EHS nu prezintă un istoric specific de expunere acută sau excesivă la CEM, chiar şi numai pentru o perioadă scurtă de timp. Adică aceste probleme apar în urma expunerii cronice, prin utilizarea în mod obişnuit a diferitelor dispozitive wireless, la câmpurile electromagnetice care sunt vehiculate prin aparatele respective, pentru funcţionarea lor.


Câmpurile electromagnetice de frecvenţă redusă – un nou factor de mediu

Creşterea expunerii la câmpuri electromagnetice artificiale de frecvenţe radio (CEMFR) în ultimele decenii a determinat în ultimul timp o creştere a interesului social şi ştiinţific asupra influenţei acestui factor, care a devenit „de mediuˮ, asupra sănătății.

Intensitatea radiațiilor electromagnetice în mediul înconjurător atinge în ultimul timp niveluri excesiv de ridicate, care nu au mai fost experimentate până acum pe planetă, ca urmare a numărului din ce în ce mai mare de dispozitive wireless de diferite tipuri pe care oamenii le achiziţionează, şi a turnurilor de emisie şi antenelor care se instalează pentru a emite undele necesare dispozitivelor respective.

„Vom deveni cu toţii electrosensibili?ˮ

În 2006, Hallberg şi Oberfeld, cercetători din Suedia şi respectiv Austria în domeniul medical, publică un articol în revista de specialitate Electromagnetic Biology and Medicine cu titlul „Vom deveni cu toţii electrosensibili?ˮ („Will we all become electrosensitive?”).

Ei fac o estimare pe baza a 17 articole ştiinţifice publicate între anii 1985-2004 din nouă ţări, asupra numărului de persoane care vor prezenta EHS în apropiere de anul 2020, ca urmare a expunerii domestice şi de mediu, la CEM.

Conform calculelor realizate de ei, până în prezent jumătate din populaţia globului ar suferi de electrosensibilitate. După afirmaţiile OMS, toţi aceştia, adică jumătate din populaţia planetei, ar fi deja în anticamera cabinetului de psihiatrie – pentru că… problema ar fi doar în mintea lor, nu? Aceasta înseamnă că până în 2020 aproximativ 3,75 miliarde de oameni vor prezenta simptome tip EHS – ceea ce, cu siguranţă, arată că expunerea la acest nou factor de mediu este cea mai mare „ciumăˮ care a afectat vreodată omenirea.

Rapoarte oficiale şi referate ample referitoare la efectele CEM asupra fiziologiei organismului uman

Raportul Raines al NASA (1981) evaluează un volum imens de literatură referitor la acest subiect – expunerea ocupaţională la microunde non-termice, literatură ce provenea din studii americane, vest-europene sau est-europene. Nu existau diferenţe evidente între rezultatele acestor studii. Astfel, dr. Jeremy Raines raportează (în 1981!!), pe baza acestor studii, 19 efecte neuropsihiatrice care sunt asociate expunerii la microunde/frecvenţe radio ca urmare a ocupaţiei.

Raportul Bolen (1994), elaborat în cadrul Laboratorului Rome al Forţelor Aeriene Americane (USAF), statuează rolul efectelor non-termice al CEMFR asupra oamenilor. În a doua pagină a raportului se afirmă: „Răspunsurile non-termice pot fi mai puţin sesizate şi sunt deseori mai dificil de explicat decât efectele termice.

Aceste răspunsuri sunt legate de perturbări în ţesuturi, care nu sunt determinate de încălzire. Câmpurile electromagnetice pot interacţiona cu funcţiile bioelectrice ale ţesuturilor umane iradiate. Cercetările realizate în Uniunea Sovietică şi în Europa de est sugerează că organismul uman poate fi mai sensibil la efectele non-termice ale radiaţiilor CEMFR.ˮ

În pagina 18 a raportului se spune: „afectări non-termice ale ţesuturilor s-a observat că apar la densităţi de putere mult mai mici decât cele necesare inducerii unor efecte termice. Cercetătorii sovietici au atribuit modificările apărute la nivelul sistemului nervos central şi în sistemul cardiovascular efectului non-termic al radiaţiilor electromagnetice de nivel scăzutˮ.

La secţiunea concluzii se afirmă că „dovezile experimentale au arătat că expunerea la radiaţii de joasă intensitate poate avea un efect profund asupra proceselor biologice. Efectele non-termice ale expunerii la radiaţii tip microunde/frecvenţe radio devin măsuri importante al interacţiunii biologice cu câmpurile electromagnetice”. În mod clar Bolen (în 1994!!!) respinge ideea că aceste câmpuri/unde generează doar efect termic.

În anul 2016, Martin Pall, profesor emerit de biochimie şi ştiinţe medicale fundamentale de la Universitatea Washington, publică un articol in extenso cu rezultatele cercetărilor realizate în ultimii 60 de ani referitoare la efectele câmpurilor electromagnetice asupra fiziologiei organismului uman, în prestigioasa revistă de specialitate Journal of Chemical Neuroanatomy, iar în 2018 acelaşi profesor emerit publică în revista de specialitate Environmental Research un alt articol amplu, trăgând un serios semnal de alarmă referitor la undele electromagnetice de frecvenţă radio, intitulându-şi materialul „Wi-Fi este o importantă ameninţare pentru sănătatea umană”.”[1]

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=20385
  2. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro