Somatoidele – Puntea dintre planul fizic, suflet şi spirit

Auzim adesea vorbindu-se despre legătura dintre trup, minte şi spirit. Numeroase studii au evidenţiat că starea de sănătate este influenţată de emoţiile noastre, de modul predominant de a gândi. Cum  anume  poate  trupul  să recepteze şi să răspundă la ceea ce se petrece în sfera imaterială a psihicului şi a spiritului?

Somatoidele, minuscule entităţi vii elementare, par să constituie substratul biologic al acestei legături.

Somatoidele (somatidele) sunt microorganisme descoperite în sângele omului de către Gaston Naessens şi sunt considerate cea mai mică particulă vie a materiei sau sursa vieţii.

Aceste microorganisme au o proprietate unică de polimorfism, lucru care înseamnă că somatoidele  îşi  pot  modifica  forma în orice altă  formă fără diviziune celulară şi instantaneu.

Gaston Naessen, nativ francez, a inventat somatoscopul, printr-o mixare a microscopului clasic cu cel electronic. Cu ajutorul acestui nou tip de microscop, el a reuşit să vadă mostre de sânge proaspăt, viu, într-o altă lumină (ultravioletă), observând că sângele uman are în componenţa sa pe lângă globule roşii şi globule albe şi aceste mici particule (microorganisme) denumite somatoide, de dimensiuni de până la 50-100 de ori mai mici decât globulele.

Aceste somatoide pot lua diferite forme (polimorfism), în număr maxim de 16 (spor, bacterie, bacil, bastonaş etc.), din câte a observat Gaston Naessens în lungile sale cercetări de peste 30 de ani.

La oamenii sănătoşi se pot observa aceste somatoide în primele patru forme, iar la oamenii bolnavi se pot vedea toate cele 16 forme în care se pot transforma de-a lungul ciclului somatidian. Bazându-se pe această informaţie, Gaston Naessens a întreprins studii prin care reuşea să prezică apariţia unor boli cu până la doi ani înainte.

Când boala s-a instalat deja în organism, se poate administra aşa numitul 714-X (714X), care este un medicament ce conţine azot, săruri de amoniu, clorură de sodiu, etanol şi 94% apă, care se administrează direct în limfă, nu are efecte secundare şi ajută la îmbunătăţirea stării de sănătate, iar pofta de mâncare şi energia pe care am pierdut-o revin.

Alt lucru interesant este că nu se ştie ce parte a corpului le produce sau de unde provin, dar se ştie că nu pot fi distruse nici pe cale chimică,  nici fizică, şi sunt considerate nemuritoare. Aceste somatoide  par a fi responsabile de procesele de vindecare, propunându-se deja metode de stimulare a numărului lor ca alternativă pentru vindecarea cancerului.

Tot acestea sunt responsabile şi de putrezirea cadavrelor, deoarece somatoidele se transformă în bacterii care produc procesul de putrezire. La terminarea stagiului, somatidele se desprind de corpul fizic sub formă de lumină.

După ce şi-a terminat lucrul, bacteria redevine somatidă şi se reîntoarce în natură. Somatida este un condensator de energie. Ea condensează energia cosmică şi o transmite materiei. Acest lucru extraordinar a împins oamenii de ştiinţă să emită  ipoteza că somatoidele ar putea fi o expresie a sufletului, ele reprezentând puntea între planul fizic, suflet şi spirit.

Legătura dintre trup şi sfera psiho-mentală şi spirituală a fiinţei este evidenţiată de impactul pe care îl au asupra sănătăţii emoţiile, gândurile, credinţele noastre.

Factori care pot influenţa starea de sănătate şi sistemul imunitar:

1. Expunerea repetată la produse toxice (alimentare, farmaceutice, industriale etc.), radiaţii;
2. Traume fizice (contuzii, fracturi, luxaţii, arsuri etc.);
3. Traume psihice neaşteptate (decesele unor apropiaţi, divorţ, despărţiri);
4. Traume psihice persistente (victimizare, depresii, sentiment de neajutorare);
5. Gândurile şi credinţele noastre.

Factori care pot ameliora şi îmbunătăţii starea noastră de sănătate:

1. Alimentaţie naturală echilibrată;
2. Pregătire teoretică în domenii cum ar fi dezvoltarea personală sau spirituală;
3. Principii corecte de viaţă bazate pe sinceritate, respect şi adevăr;
4. Sport sau mişcare împreună cu observarea şi reglarea respiraţiei;
5. Conştientizarea oricăror activităţi zilnice începând de la mâncat, până la lucru.

Suntem întotdeauna capabili să corectăm cauzele bolii noastre şi prin urmare ne putem vindeca

Cei capabili de autovindecare şi mai ales conştienţi de Sine, de care este rostul omului pe pământ şi care este relaţia lui cu sănătatea, ne îndeamnă să fim conştienţi, să părăsim fotoliul de spectator pasiv, de victimă, să devenim responsabili de propriul destin.

Pentru aceasta, trebuie să percepem realitatea şi să intrăm în contact cu vocea noastră interioară. Pentru asta trebuie să fie linişte, să închidem radioul şi televizorul, să renunţăm la zgomot pentru câteva zile, să ne regăsim pe noi înşine, să fim atenţi şi să ascultăm. Va apare adevărata informaţie. Se va face lumină asupra realităţii, asupra a ceea ce nu ne convine, asupra a ceea ce ne dorim şi asupra fricilor noastre.

Ceea ce nu ne convine şi ceea ce ne dorim provin din identitatea noastră, din faptul că jucăm un rol pe care îl alegem clipă de clipă. Avem posibilitatea să ne cunoaştem  şi să ne eliberăm  de  toate fricile şi traumele emoţionale, ceea ce conduce automat la o stare de sănătate perfectă, însă sănătatea nu este un scop, ci un mijloc pentru a pătrunde în profunzimile fiinţei noastre şi a ne autorevela Adevărul despre cine suntem.

În baza Legii Rezonanţei oculte atragem spre noi ceea ce suntem nu ceea ce ne dorim, aşa că dacă nu ne place ce suntem şi ce am atras în viaţa noastră, să înţelegem că preţul plătit pentru ceea ce suntem  şi nu ne place a fost însă viaţa noastră de până acum.

Un exerciţiu propus de marile tradiţii ale umanităţii celor care vor să se descopere cu adevărat pe ei înşişi este și frecventarea înțelepţilor şi sfinţilor, a locurilor unde amintirea lor este prezentă, spre a  ne inspira din comportamentul,  din atitudinea acelora care încarnează adevărata natură a fiinţei umane, care manifestă ceea ce are omul mai divin şi mai uman, pe cei a căror adevăr, frumos şi bine fac semn către Dumnezeul uitat care  există  în noi… Nu degeaba se spune că „Omul sfinţeşte locul” şi „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte natura, macrocosmosul şi zeii”.

Când devenim conştienţi de felul în care funcţionează comunitatea de celule care alcătuieşte trupul nostru cu toate organele şi funcţiile sale, cu toate corelaţiile și legăturile lui nevăzute dar  detectabile cu  aparatura de detecţie de biocâmpuri, putem să ne reprogramăm vibraţia, să facem alegeri noi pentru că  ştim cine suntem şi vom alege de-a ce să ne mai jucăm în viaţă, nu mai luăm viaţa prea în serios, ci o transformăm într-un joc cosmic unde realitatea se mulează după conştienţa cu care facem alegeri  şi perseverenţa cu care ne urmărim visele.

Programarea neuro-lingvistică este traducerea în limbajele pe care le înţelege trupul nostru, a mesajelor pe care vrem să ni le transmitem. Felul în care atitudinile noastre fac ca noi să avem ceea ce ne dorim este bazat pe o „tehnologie” simplă, ce are ca esenţială Legea Atracţiei – adică acolo unde este atenţia ta este şi energia ta, este  şi viaţa ta, aşa că fiţi atenți la ceea ce se află în câmpul atenţiei voastre cel mai mult pentru că asta sunteţi.

Exteriorul este oglinda interiorului, iar tot ceea ce vedem, auzim, simţim, de fapt tot ceea ce percepem este EU, noi înşine – dar în 99% din cazuri suntem inconştienţi că situaţia este aşa şi credem că  ceea  ce percepem este în exterior. Nu ne dăm seama că modul în care am fost dresaţi de mici să vedem lumea este modul defect în care cei din jur îşi trăiesc viaţa și fiind, tocmai de aceea, bolnavi  şi nefericiţi.

Realitatea provoacă frică şi noi nu vrem să-i facem faţă. Trebuie să identificăm frica, să îi spunem pe nume şi să râdem de faptul că o iluzie precum frica ne poate paraliza. Odată identificată, o putem înfrunta. În această situaţie se pune următoarea întrebare: „Mă voi supune fricii mele, o voi lăsa să îmi conducă viaţa, sau voi deveni suveran al vieţii mele?”.

Jocul de a ne programa viaţa este extrem de simplu, însă este nevoie să ne găsim curajul de a fi sinceri cu noi înşine, nu cu ceilalţi, cu noi, cu fricile, fanteziile, pasiunile, traumele şi rănile noastre pentru a ne vindeca de ele, pentru a experimenta ceea ce ne dorim cu adevărat să experimentăm cât suntem în viaţă, sau cât viaţa este în noi.