Timpul petrecut, în mod conştient, în viaţa materială, este perceput diferit faţă de cel perceput în călătoriile spiritului, în spaţiul atemporal

Distribuie!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

„Dualitatea este prezentă oriunde în Univers. Acţiunea şi reacţiunea sunt legi universale, pe baza cărora se asigură menţinerea echilibrului într-un sistem. O cauză generează un efect. Întreaga existenţă se bazează pe acest ciclu al dualităţii: yin-yang, zi-noapte, naştere-moarte, flux-reflux, bine-rău, ascensiune-cădere, cinetic-po­tenţial, femeie-bărbat, pământ-cer, înger-demon.

Umbra imaterială arată existenţa materială. Existenţa unui vas, adică materia, creează golul din interiorul acestuia, care este imaterial, iar noi folosim conţinutul acelui interior, generat de vas şi nu vasul în sine.


Lumina reprezintă esenţa existenţei. În prima zi de Geneză, Divinitatea a spus: „Să fie lumină!”. Omul a creat, bazându-se pe lumină şi umbră (conform dualităţii), cinematograful. Prin film s-a creat astfel o copie virtuală a existenţei. Lumea fizică este reprezentată astfel prin lumea virtuală.

Religiile vorbesc despre lumina fizică din lumea materială, alături de lumina spirituală legată de Divinitate, din lumea de dincolo.


În sfârşit, ştiinţa contemporană a înţeles că trebuie să cerceteze existenţa, luând în considerare şi vechile teorii filosofice sau vizi­uni asupra lumii, lansate de iniţiaţi. Cercetările lui Einstein au dus la definirea aşa-numitului „Cod al lui Einstein” în care se găseşte şi Teoria Câmpului Unificat, unde el integrează toate forţele cunoscute în natură. Aici spaţiul este legat de timp, astfel încât arată că nu se poate vorbi de ceva fără a considera întregul din care acesta face parte. Deci, spaţiul şi timpul îşi pierd sensul individual, fiind integrate ca elemente de ansamblu în cadrul fenomenelor. Măsurătorile spaţiu-timp devin din absolute, relative, fiind dependente de punctul de vedere al observatorului. O modificare apărută în spaţiu-timp, duce la modificarea întregii structuri din afară şi din interiorul nostru.

Mihai Eminescu a exprimat genial, în poezia „La steaua”, teoria relativităţii:
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
…..

În sistemul de referinţă al stelei, momentul plecării imaginii ei prin mii de ani lumină, către noi, reprezintă prezentul, iar momentul vizualizării, de către noi, a acestei imagini a ei, reprezintă viitorul. Pentru sistemul nostru de referinţă, momentul vizualizării stelei reprezintă prezentul, moment în care steaua nu mai există, dispărând în trecut, pentru noi, în timpul călătoriei imaginii către noi.

Deci, prezentul şi viitorul pentru stea, sunt prezentul şi trecutul ei pentru noi. Astfel, prezentul, trecutul şi viitorul există împreună, în orice moment evidenţiat în viaţa materială. Informaţiile trecute, prezente şi viitoare, ce compun Universul, există în afara timpului, stocate într-o Memorie Universală, numită de unele filosofii Memoria Akasha, de altele Marele Timp, etc.

Astfel, în orice clipă se găseşte totul. Clipa reprezintă eternitatea. Prin conţinutul între­gului din ea, existenţa ei este atemporală. Persoanele extrasenzoriale care au cheia de acces la Memoria Universului, pot culege din aceasta informaţiile din trecut, prezent şi viitor, conştientizându-le. Acesta este mecanismul care stă la baza premoniţiei, retrocogniţiei, viselor premonitorii, radiesteziei etc.

În stare de veghe noi trăim un spaţiu-timp al momentului, din spaţiu-timp universal, trecut, prezent şi viitor, dar conştiinţa noastră ne poate plasa oricând, oriunde, în acest sistem spaţiu-timp universal.

Timpul petrecut, în mod conştient, în viaţa materială, este perceput diferit faţă de cel perceput în călătoriile spiritului, în spaţiul atemporal. În perioada viselor sau a morţii clinice, în general a decorporalizărilor, câteva minute din viaţa materială pot fi percepute ca un timp dilatat de ore, zile, săptămâni, prin prisma numărului de evenimente petrecute în aceste stări, în atempora­litate.

Astfel, se pătrunde într-o aşa-zisă lume a timpului iluzoriu. Într-o legendă islamică se povesteşte despre Arhanghelul Gabriel, care împreună cu profetul Mahomed, au făcut o călătorie în Cer şi în Infern. Această călătorie părea că a durat câteva săptămâni. În momentul plecării lor, Mahomed a răsturnat un vas cu apă, dar s-a întors exact la timp pentru a opri căderea vasului, când ar fi început vărsarea apei. Deci, în timpul fizic, a durat o fracţiune de secundă.

Mulţi filosofi, bazându-se pe experimente ale spiritului desprins temporar de corpul fizic, consideră că starea de conştienţă, din viaţa materială, este numai o stare de somnolenţă, în care creierul este de fapt adormit, iar în starea de desprindere de realitatea fizică se găseşte adevărata viaţă. Altfel spus, visul ar fi realitatea, iar realitatea visul. Deci numărul oamenilor treziţi, de pe Pământ, prin cunoaşterea adevărului existenţei, este foarte mic. Se pare că doar aceştia au revelaţia adevăratei vieţi.”

Sursa: Romulus Popescu – https://jurnalul.ro/paranormal/eternitatea-clipei-539627.html

Foto: Internet

Donații pentru Departamentul de Informații România (DIR)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Departamentul de Informații România (DIR) – canalul oficial Telegram. Apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Dragoș Anunnaki – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți în grupul Departamentul de Informații România (DIR)!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR) este o organizație privată de informații și investigații, fără personalitate juridică. Departamentul de Informații România (DIR) a fost creat la data de 15 august 2013.

You may also like...