Tunelul din Munții Bucegi către deșertul Gobi

by “Tunelul din Muntii Bucegi catre Podisul Gobi Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria […]
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Tunelul din Muntii Bucegi catre Podisul Gobi


Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria omenirii. In mijlocul Salii Proiectiilor se afla o instalatie cu ajutorul careia se pot efectua calatorii in timp, dar nu fizic, ci la nivel de constiinta. Acea instalatie este conceputa pentru o fiinta uriasa, insa a putut fi utilizata si de oamenii de astazi[1].


Din Sala Proiectiilor pornesc trei tuneluri:

1. „Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.”[1]


2. „Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.”[1]

3. „Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul – aşa după cum mi-a spus Cezar – unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. La acel moment, nici Cezar şi nici generalul Obadea nu cunoşteau elementele noi ale discuţiilor româno-americane, însă cert era faptul că se perfecta un fel de „schimb” reciproc avantajos.

El mi-a mai spus că tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta, dar nu a vrut să-mi ofere mai multe elemente. A remarcat că imaginile hologramei care corespundeau acelui gigantic coridor în munte erau aproape incredibile dar că, în acelaşi timp, ele puteau oferi un posibil răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui în care ne aflam noi şi a celor care au construit-o.”[1]

La scurt timp, la sfarsitul lunii septembrie 2003, au avut loc primele expeditii prin tunelurile subpamantene. Pregatirile au fost intense in sensul ca americanii au adus logistica militara si autovehicule special create pentru deplasarile prin cele trei tuneluri. A fost creata o echipa de elita de saisprezece oameni, alcatuita din sase americani si zece romani[1].

“Climatul politic era „fierbinte” in noiembrie 2004, aceea fiind chiar perioada critică înainte de alegeri.
Este chiar posibil ca anumiţi factori politici să fi fost radical influenţaţi de noile descoperiri şi dovezi care au fost aduse.

Am aflat că membrii comisiei de audiere au fost atât de bulversaţi de datele raportului şi de dovezile care le-au fost prezentate, încât ore în şir ei nu au fost capabili să ia vreo hotărâre şi nici să transmită în mod coerent informaţiile la vârf de stat.

Întregul lor sistem de valori a fost atunci complet răsturnat şi nu se întrezăreau alte puncte de sprijin care să le susţină vechile concepţii. Poate tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că era nece¬sară o modificare radicală a sistemului şi a influenţelor oculte în ţară.

Este uimitor cum lanţul de evenimente care a început cu marea descoperire din Munţii Bucegi, din August 2003 şi a continuat cu expediţia de amploare prin tunelurile subpământene a modificat aproape integral atât gândirea, cât şi destinul unor oameni.

În prima parte a expediţiei, care a vizat înaintarea prin rami­ficaţia spre Egipt şi apoi prin aceea spre Tibet, au fost descoperite lucruri incredibile pentru sistemul de credinţe şi valori al societăţii moderne (aspecte care, aşa după cum am spus, nu-mi este îngăduit să le prezint deocamdată), dar nu au fost întâlnite fiinţe umane.

Am aflat de la Cezar că în zona Tibetului, pornind din tunelul care conducea acolo, se forma o ramificaţie spre suprafaţă, care era însă complet blocată. Studiile topometrice au indicat faptul că acea ramificaţie se împărţea, la rândul ei, în două direcţii: una către muntele Kailash, unde exista o foarte veche lamaserie, iar a doua către capitala Lhasa, având probabil o legătură secretă cu palatul regal.

Cealaltă mare ramifi­caţie, pornind de la tunelul principal spre Tibet, se orienta către podişul Gobi, însă expediţia nu a înaintat la prima deplasare pe acea ramură.

Problema este însă mult mai complexă şi nu se li¬mitează nici pe departe doar la aceste aspecte. Eram destul de familiarizat cu acest subiect şi, mai mult decât atât, am avut ocazia să văd eu însumi incredibilele tehnologii din Sala Proiecţiilor şi să mă conving de exis¬tenţa altor civilizaţii din Galaxia noastră, urmărind sinteza unor proiecţii holografice.

Deşi eram convins că ansam¬blul secret din Munţii Bucegi constituia opera unei străvechi civilizaţii extraterestre, totuşi Cezar nu mi-a confirmat niciodată acest lucru, nici măcar după ce mi-a dezvăluit o mare parte din elementele secrete ale Marii Expediţii la care luase parte. Prin urmare, din acest punct de vedere misterul rămânea ocultat pentru mine.

Probabil că dintr-un „reflex” ideologic primitiv am reacţionat superficial la informaţiile pe care mi le dădea Repa Sundhi, considerând că este foarte puţin probabil ca omenirea să fie supravegheată de către alte civilizaţii mai avansate. Eram însă conştient că nu aveam nici un suport solid pentru acest gând.

Pe de altă parte, a continuat sa-mi explice lama, eu nu am spus că mă refer la o civilizaţie extraterestră. Am spus că există fiinţe foarte evoluate care supraveghează bunul mers al omenirii; capacităţile şi puterile lor depăşesc cu mult orice ai putea tu gândi în prezent despre aceasta.

Dar bine, unde se află ele? Unde trăiesc? Sunt printre noi? am întrebat eu cu o sinceră mirare.

Repa Sundhi a continuat să-mi explice netulburat:

— Avansul lor tehnologic şi spiritual este atât de mare, încât permite membrilor acelei civilizaţii să schimbe, precum un comutator, frecvenţa specifică de vibraţie a materiei, atunci când ei doresc aceasta. Într-un anumit sens, este ceva asemănător cu felul în care acţionează un yidam, însă atunci când este necesar ei pot schimba nivelul vibratil al întregii lor civilizaţii, trecând, de pildă, din planul fizic în planul astral şi invers.

Totuşi, pentru a evita contactul nedorit cu civilizaţia umană actuală, care este impură şi grosieră, în prezent ei se află într-o zonă foarte specială şi secretă, despre care nu există decât zvonuri sau ipoteze. În mare parte, această situaţie a durat până când a fost făcută marea descoperire din Munţii Bucegi, cu un an şi ceva în urmă.
Am tăcut, dar în minte am rostit cu intensitate între¬barea. Repa Sundhi mi-a răspuns imediat.

Da, Cezar Brad cunoaşte adevărul despre civilizaţia respectivă şi despre locaţia din Bucegi, dar nu i s-a permis deocamdată să relateze nimic despre aceasta, nici măcar autorităţilor române sau americane, după ce comandoul a revenit din Marea Expediţie.

În timpul deplasărilor prin tunelul principal, la un moment dat a avut loc un eveniment la care doar Cezar a luat parte. Ceilalţi membri ai grupului nu au avut acces la cunoaşterea lui. De fapt, ei nici măcar nu ştiu ce s-a petrecut atunci.”[2]

DEȘERTUL GOBI, CATACLISME ȘI MISTERE

În februarie 1960, în deșertul Gobi, în apropierea graniței cu Mongolia, pe aceeași paralelă cu deșertul Nevada, a avut loc un accident nuclear care s-a soldat cu moartea a sute de persoane.

Occidentul a aflat târziu despre acest incident. Serviciile secrete au fost primele care au aflat despre moartea a doi generali ruși care ar fi fost victimele acestui accident.

La scurt timp, au ieșit la iveală și alte informații despre numărul de victime și de răniți și despre un nivel de radioactivitate care era de patru ori mai mare față de cel normal. Cu toate că sovieticii au dorit să țină secret acest incident, norul radioactiv s-a deplasat către China și Japonia, unde au fost afectați mii de oameni. Anul 2003 a debutat cu o descoperire pe care a publicat-o Google Earth.

În apropiere de China, pe suprafața desertului, au fost identificate mai multe linii despre care s-au emis mai multe ipoteze. S-a spus că sunt repere pentru extratereștri, locație de testare a rachetelor intercontinentale sau sunt utilizate la calibrarea obiectivelor sateliților chinezi de spionaj.

Liniile sunt dispuse la anumite distanțe și au aceeași grosime. NASA a dat un comunicat în care afirma că este puțin probabilă ultima ipoteză privind sateliții de spionaj. Despre deșertul Gobi se spune că exista o mare în mijlocul căreia era o insulă care a fost locuită de o rasă care a precedat omenirea. Marea a existat până în perioada glaciară când s-a produs un cataclism și s-a format deșertul.

Marea Gobi era numită Tinerețe Fără Bătrânețe și era locuită de ființe care au venit din Steaua cea splendidă. Scrierile tibetane descriu existența unei populații numită fiii lui Dumnezeu. Erau înalți, blonzi, cu ochi albaștri și știau totul despre cer și Pământ. După acest cataclism, parte dintre ei s-au retras în Himalaia.

În anul 1959, cercetători chinezi au descoperit pe o piatră îngropată în nisip, veche de câteva milioane de ani, amprenta perfect recognoscibilă a unei tălpi de încălțăminte. Descoperirea venea să confirme teoria existenței unei vechi civilizații, poate cea ariană.

Celebrul profet Edgar Cayce susținea că în deșertul Gobi va fi descoperit un misterios oraș care va schimba percepția oamenilor cu privire la trecut. El vorbea despre mașinării inexplicabile și obiecte cu puteri magice.”[3]

Misterele desertului Gobi

Potrivit unor legende vechi, deşertul Gob se află o mare imensă în mijlocul căreia se află o insulă care a fost locuită de civilizaţii vechi care ar fi fost înaintea omului pe Pământ.

O insulă, unde se află acum Deşertul Gobia fost locuită deultimii reprezentanţi ai rasei care ne-a precedat rasa noastră – omână de adepți “fiii lui Dumnezeu“, acum denumiţi BrahmanPitris. Tradiția spune, iar înregistrările Marii Cărţi explică, cu mult înainte de zilele lui Adam și Eva, că acolo unde acum se găsesc doar lacuri sărate și deșerturi sterpea existat o mare interioară vastă,care se întindea peste Asia Centralăla nord de Munţii Himalaya. Această mare întinsă a existat până în perioadă glaciarăcând uncataclism local, care a cuprins apele de sud și de vest, a format un imens deșert pustiu“, se arată într-un manuscris vechi.

Potrivit unor scrieri dintr-un text vechi indian, o fiinţă misterioasă ar fi aterizat din Cosmos chiar pe pe insula din Marea Gobi şi a fost numită “Tinereţe fără Bătrâneţe“, însă nu singură , ci însoţită, iar aceste fiinţe erau prietene cu oamenii. “Din înălţimi nepătrunse, învăluiţi în flăcări şi limbi de foca venit carul Fiilor Focului din Steaua cea Splendidă. Carul coborî pe Insula Albă din Marea Gobio întindere verde, cu flori minunate şi parfumate“.

Scrierile sacre chineze și Cartea tibetană a lui Dzyan confirmă că învremuri îndepărtatecu mult înainte de Adam și Evaa existat unuriaş teritoriu, locuit de “fiii lui Dumnezeu”oamenii albi, cu ochi albaștri și păr blondcare coborâră din cer. Aceste ființe cerești ar fi fost exilate pe Pământ după un război în cer, coincidenţa face că în Biblie este menţionat acest lucru. Aceste ființe știau totul despre cerși Pământ. “Fiinţe dintr-o mare stea albă au coborât pe insula dinMarea Gobi în anul 18.617.841 î.Hr. (n.e. anul a fost echivalat cu sistemul nostru de numerotare a anilor), se arată scris în texte celebre din literatura vedică, potrivit site-ului secretele lui Lovendal.“[4][5]

Tezaurele din pustiul Gobi

Daca multe din vestigiile civilizatiei egiptene sunt ingropate inca in nisipul desertului, in pustiul Gobi exista o civilizatie intreaga care asteapta sa fie scoasa la suprafata. Calugarii tibetani, dar si celebrul medium Edgar Cayce, afirma ca sub stepele mongolilor de astazi se ascunde chiar civilizatia atlantilor

Arheologie in nisip

In lucrarea sa intitulata “Intalniri cu oameni remarcabili”, care a fost si ecranizata, autorul francez Georges Gurdjieff relateaza calatoria pe care a facut-o in Asia Centrala, cu putin timp inainte de cel de-al doilea razboi mondial. In ceea ce priveste desertul Gobi, el afirma: “Dupa ce am plecat din Taskent, am ajuns la F., o mica localitate la limita desertului Gobi. Ne-am imprietenit repede cu locuitorii si acestia au inceput in scurt timp sa ne dezvaluie tot felul de credinte legate de zona in care traiau. Majoritatea relatarilor afirma ca multe sate, ba chiar orase intregi, erau ingropate sub nisipuri, impreuna cu nenumarate comori care au apartinut popoarelor ce au locuit in aceasta regiune, candva foarte prospera. Locul exact unde se afla toate acele comori era cunoscut de cativa oameni batrani, dar care nu voiau sa vorbeasca. Era un secret care se transmitea prin mostenire, sub juramant, si oricine il trada era pedepsit aspru”.
Gurdjieff nu este singurul calator occidental care povesteste astfel de legende, auzite chiar de la locuitorii din zona. Niste legende cat se poate de adevarate, se pare, pentru ca localnicii pareau sa cunoasca precis locurile unde astfel de vestigii puteau fi gasite, pazind insa cu sfintenie acest secret fata de orice strain. Existenta unei civilizatii foarte vechi intr-o regiune care astazi este doar un desert nu are nimic surprinzator in materie de arheologie. Dar spre deosebire de Mesopotamia sau de Egipt, daca o astfel de civilizatie a putut exista pe locul unde astazi se afla desertul Gobi, vestigiile sale trebuie sa fie ingropate foarte adanc sub pamant. Arheologii europeni nu au avut niciodata acces la aceste secrete mongole. Sansa i-a suras, insa, unui american, care relateaza, intr-una din lucrarile sale, sapaturile pe care le-a intreprins pana la 30 de metri adancime, sub nisipurile din Gobi.

Tablitele misterioase

In 1893, un american pe nume Baird Spalding intreprinde, impreuna cu alti zece oameni de stiinta, o calatorie prin India, Tibet si Himalaya, cu scopul de a compara realitatile spirituale din aceste tari. Aceasta aventura s-a dovedit a fi nu doar initiatica, ci si rodnica, Spalding facandu-se recunoscut, mai apoi, prin intermediul unei lucrari de referinta din literatura esoterica, “Viata maestrilor”.

In timp ce statea in Tibet la manastirea lui Dalai-Lama, el a auzit vorbindu-se despre niste arhive extrem de vechi, pastrate in temple special construite pentru a le adaposti. Dupa multe insistente, a avut pana la urma acces la unele dintre ele. “Cand am ajuns la fata locului, am ramas pur si simplu inmarmuriti. Erau acolo mii de tablite de argila cu inscriptii necunoscute si alte documente gravate pe alama si pe bronz, precum si alte tablite mai mici, din marmura alba, cizelate intr-un mod magnific”. Preotii lama i-au spus ceea ce stiau despre originea acelor tablite. “Sustineau ca unele dintre ele dateaza inca de pe vremea venirii pe pamant a oamenilor civilizati si ca provin din Pamantul Matern. Au apartinut initial naacalilor sau “fratilor sfinti” care au aparut in Birmania si i-au civilizat pe nagasi. Ele par sa dovedeasca ca stramosii acestor oameni erau autorii cartii “Surya Siddharta” (cea mai veche carte de astronomie cunoscuta pana in zilele noastre) si a “vedelor” primitive. Preotii lama spuneau ca toate acele obiecte aveau cam 45.000 de ani vechime, datare care s-a dovedit a fi conforma cu o cronologie globala in ceea ce priveste civilizatiile foarte vechi, prediluviene.”
“Pamantul Matern” evocat se va dovedi a fi Atlantida, dupa cum afirma insusi B. Spalding. “Mai multe dintre documentele din temple au fost copiate chiar din aceleasi surse ca si arhivele babiloniene si aduse aici in vederea pastrarii lor. Aceste documente primitive dateaza de pe vremea lui Osiris si a Atlantidei”.

Dupa ce a consultat aceste tablite, arheologul american a ajuns la concluzia urmatoare: “Tipul tablitelor si metoda folosita pentru a le data par sa indice faptul ca au fost descoperite chiar la inceputul existentei Atlantidei. Aceasta e si parerea preotilor lama, pe care i-am intalnit si care au afirmat fara dubii: am examinat diverse tablite din manastirea noastra si am constatat ca ele se refereau cu toate la civilizatia antica din desertul Gobi. Avem convingerea ca toate civilizatiile si credintele religioase provin dintr-o sursa unica. Nu cunoastem nici originea si nici datarea acestor tablite, dar avem convingerea ca ele reproduc gandurile unui popor care a trait acum multe mii de ani”.”[6]

Mai multe pe larg aici -> http://www.formula-as.ro/2009/890/enigme-16/tezaurele-din-pustiul-gobi-11737

SURSE

  1. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
  2. Radu Cinamar – “12 zile o initiere secreta”, Editura Daksha.
  3. https://www.efemeride.ro/desertul-gobi-cataclisme-si-mistere
  4. https://evz.ro/legenda-straveche-ei-au-fost-misteriosii-fii-ai-lui-dumnezeu-trimisi-pe-pamant-au-coborat-de-pe-o-stea-alba.html
  5. https://www.lovendal.ro
  6. http://www.formula-as.ro/2009/890/enigme-16/tezaurele-din-pustiul-gobi-11737
  7. Foto: Internet

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook DIR – Departamentul de Informații România!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Informații România (DIR)

Departamentul de Informații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro