Un cartel mexican al drogurilor sub protecţia americană a CIA

by “Mărturiile recente ale lui Vicente Zambada, fost lider al unui cartel de droguri, ce a fost prins de poliţia mexicană şi predat autorităţilor americane în anul 2009, dovedesc faptul că importante organisme guvernamentale din Statele Unite au colaborat cu una dintre cele mai periculoase şi mai puternice organizaţii criminale […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Mărturiile recente ale lui Vicente Zambada, fost lider al unui cartel de droguri, ce a fost prins de poliţia mexicană şi predat autorităţilor americane în anul 2009, dovedesc faptul că importante organisme guvernamentale din Statele Unite au colaborat cu una dintre cele mai periculoase şi mai puternice organizaţii criminale din lume: cartelul din Sinaloa.

Zambada a fost acuzat că a condus operaţiuni în beneficiul cartelului, transportând în Statele Unite cantităţi enorme de cocaină, folosindu-se pentru aceasta de avioane Boeing 747 cargo, avioane particulare, autobuze, automobile etc.

La 17 luni după ce autorităţile au capturat în statul Yucatan din Mexic o cantitate de 5,5 tone de cocaină ce se afla la bordul unui avion cu reacţie DC9 înregistrat în Statele Unite, în aceeaşi regiune a avut loc, în septembrie 2009, un accident ce a implicat un alt avion cu reacţie, de această dată de tip Gulfstream II, înregistrat cu numărul N987SA, ce aparţinea unei societăţi americane fantomă, cunoscute sub numele de Donna Blue Aircraft Inc., una de genul celor pe care organizaţii guvernamentale precum CIA le folosesc de obicei ca paravan în afacerile lor murdare. Autorităţile sosite la locul prăbuşirii avionului au descoperit la bordul acestuia 3,7 tone de cocaină. Cercetările au dovedit faptul că drogul aparţinea cartelului din Sinaloa, aflat sub conducerea lui Joaquin „El Chapo” Guzmán, care, potrivit revistei Forbes, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume.

Avionul a aparţinut CIA

Cum a ajuns avionul în posesia cartelului din Sinaloa? Investigatorii europeni au descoperit, după numărul de înregistrare al aeronavei, că aceasta a fost folosită în operaţiuni de extrădare ale CIA. Actul de vânzare al avionului, întocmit doar cu câteva săptămâni înainte de prăbuşire, era semnat de Greg Smith, un pilot ce lucrase pentru FBI, DEA şi CIA. Vânzarea s-a făcut prin intermediul unui cartel de droguri columbian, în care activa Nelson Urrego, agent CIA.

Gulfstream II a fost, conform autorităţilor mexicane, unul dintre avioanele achiziţionate de către cartelul din Sinaloa prin intermediul unei complicate reţele de spălare a banilor, reţea ce implica un lanţ de case de schimb valutar care erau controlate de către unul dintre şefii organizaţiei din Sinaloa, Pedro Alfonso Alatorre Damy.

Tranzacţia s-a realizat prin intermediul gigantului bancar american Wachovia, acum un subsidiar al lui Wells Fargo, căruia i-au fost virate în total 13 milioane de dolari. Ulterior, Wachovia a fost obligată să plătească penalităţi în valoare de 160 de milioane de dolari pentru că a permis ca banii să fie „spălaţi” prin intermediul acestei tranzacţii.

Un an mai târziu, Vicente Zambada, care fusese implicat în operaţiunea Gulfstream şi care era unul din apropiaţii lui Guzmán, a fost prins şi extrădat în Statele Unite. La începutul lunii aprilie 2009, în timpul unei audieri la Curtea Federală din Chicago, Zambada a afirmat că a lucrat, încă de la 1 ianuarie 2004, în numele şi sub autoritatea Departamentului de Justiţie al Statelor Unite, a Departamentului Anti-drog (DEA), a FBI, a Departamentului de Securitate Internă (Department of Homeland Security), a Biroului pentru Imigrări şi a Guvernului Statelor Unite, şi că aceste organizaţii guvernamentale l-au protejat şi au colaborat cu el.

Pe lângă traficul de narcotice, Zambada mai este acuzat de trafic de arme, pe care acesta l-a făcut în asociere cu organizaţii din Statele Unite, pentru a provoca un val de violenţe în Mexico City. În ciuda faptului că administraţia Obama a prezentat scurgerea de armament ca pe un motiv menit să îngrădească dreptul americanilor de a purta arme, s-a descoperit recent că Departamentul pentru Alcool, Tutun, Arme şi Explozivi din Statele Unite a permis în mod intenţionat ca aceste arme să ajungă în mâinile capilor mafiei drogurilor, în operaţiunea numită „Fast and Furious”. Preşedintele Obama a negat ulterior că a avut cunoştinţă despre această operaţiune.

Afirmaţiile lui Zambada despre implicarea Statelor Unite în traficul de droguri sunt încă o dovadă, ce se adaugă la multe altele, care confirmă faptul că CIA şi giganţii bancari din SUA sunt implicaţi din plin în traficul internaţional de droguri, de pe urma căruia marii potentaţi care se află în culisele acestor afaceri tenebroase câştigă sute de miliarde de dolari anual.

Protecţie sistematică

Într-un interviu recent acordat ziarului mexican El Diario de Juárez, jurnalistul Anabel Hernádez, care trăieşte în exil în Italia, a declarat că în războiul împotriva traficului de droguri din Mexic, guvernul federal şi DEA nu se ating de oamenii cartelului din Sinaloa. El a indicat că protecţia pe care cartelul din Sinaloa o primeşte din partea guvernului este „sistematică”. În noua sa carte, Los Senores del Narco(„Stăpânii Drogurilor”), Hernández furnizează informaţii detaliate în care explică de ce Guzmán este susţinut de guvernul american şi susţine că povestea despre modul în care el a scăpat din închisoare, în anul 2001, folosindu-se de camionul unei spălătorii, este complet falsă. Jurnalistul remarcă faptul că revista Forbes îl consideră pe Guzmán una dintre persoanele cele mai bogate din lume, deşi acesta este analfabet şi nu stăpâneşte nici măcar noţiunile de bază ale aritmeticii.

Oameni bine plasaţi

În plus, în interviul său, Hernádez a declarat că adevăratele traficuri de droguri sunt realizate de alte persoane decât clasicii traficanţi, care nu sunt decât nişte marionete păpuşărite din umbră de către personaje oculte. Adevăraţii baroni ai drogurilor nu sunt căutaţi de poliţie sau de autorităţile federale; ei sunt oameni bine plasaţi în sistemele politice şi economice, cât şi în numeroase alte domenii de activitate ale guvernului, de unde au putut crea o mare reţea de spălare a banilor şi de protecţie a cartelurilor de droguri.

Trecutul murdar al CIA

Agenţia CIA a fost implicată, în anii ’80, în mai multe scandaluri, fiind acuzată de legături cu numeroase reţele de trafic de droguri. Scopul acestor reţele îl constituia, în ultimă instanţă, găsirea unei forme de finanţare a războaielor secrete sau a operaţiunilor negre pe care le desfăşura agenţia de informaţii peste tot în lume. Este curios faptul că tocmai în perioadele în care CIA era mai activă, derulând tot felul de operaţiuni clandestine, şi traficul de droguri înregistra o creştere considerabilă.

În timpul războiului din Vietnam, CIA a făcut să ajungă mari cantităţi de heroină din zona de sud-est a Asiei în Statele Unite, pentru a-şi finanţa operaţiunile secrete împotriva gherilelor comuniste din Laos şi Cambodgia. În acest scop se foloseau de Nugand-Hand Bank, entitate financiară implicată într-o mulţime de operaţiuni de spălare a banilor proveniţi din droguri, fapt care a ieşit la iveală în urma falimentului său din anul 1980. Un aspect de luat în calcul este acela că unul dintre avocaţii Nugand-Hand Bank era William Colby, care mai târziu va fi numit director al CIA.

În războiul dintre URSS şi Afganistan, trupele talibane, spijinite de CIA şi de serviciul secret pakistanez, ISI, se ocupau printre altele cu cultivarea macului şi producerea opiului. Astfel, cu ajutorul CIA, heroina produsă din opiu putea ajunge în Occident, cu banii obţinuţi de pe urma acesteia fiind finanţaţi talibanii lui Osama Bin Laden în lupta împotriva armatei de ocupaţie a URSS, care a fost înfrântă în cele din urmă.

Cu toate acestea, opinia publică a aflat, dincolo de orice îndoială, despre legăturile CIA cu lumea traficului de droguri odată cu publicarea în presă a mai multor informaţii care demonstrau că CIA a sprijinit aşa-numita grupare „Contras” – care lupta pentru răsturnarea guvernului de stânga instalat în Nicaragua – în acţiunile sale de trafic de droguri, pe care le realiza pentru finanţarea războiului.

Drept urmare, străzile din Statele Unite s-au umplut de drogul cel mai otrăvitor din câte există: crack, care a decimat literalmente negrii şi hispanicii din cartierele mărginaşe nord-americane.
Această afacere îngrozitoare a început în data de 19 iunie 1979, odată cu sosirea în California a lui Danilo Blandón Reyes, membru al protipendadei nicaraguane şi fost funcţionar în regimul lui Anastasio Somoza, dictatorul răsturnat de la putere de către forţele de stânga sandiniste. Misiunea lui Blandón era să încaseze fonduri prin intermediul organizării de petreceri şi al unor campanii de propagandă, dar cum acestea nu au funcţionat, a hotărât să pună în joc şi traficul de droguri. Blandón se baza pe sprijinul lui Gustavo Medina, fost general somozist şi principalul lui asociat în afaceri, care l-a pus în legătură cu Juan Norwin Meneses, învestit de către DEA să se ocupe de lumea traficului de droguri. Acesta l-a prezentat fostului colonel Enrique Bermúdez, omul ales de către CIA pentru a organiza armata opozanţilor.

Meneses l-a băgat pe Blandón în ,,afacere”, însă meritul acestuia din urmă a fost acela de a realiza produsul numit crack, un derivat al cocainei care se putea vinde la un preţ mai scăzut decât cocaina, pe care în acele vremuri şi-o puteau permite doar nătângii care aveau bani. Mortalul crack a devenit astfel ,,cocaina celor săraci”.

Scandalul ,,Narcontras” a dus la înfiinţarea unui comitet de investigaţii în cadrul Senatului american, condus de senatorul John Kerry, oponentul lui Bush în alegerile prezidenţiale. În timpul audierilor respectivului comitet s-a aflat că Departamentul de Stat a plătit 800.000 de dolari către patru companii aviatice conduse de cunoscuţi traficanţi de droguri, pentru a livra arme opozanților și a se întoarce cu ,,marfă”.

Casa Albă ştia de traficul de droguri

Comitetul senatorial a conchis că Administraţia Reagan ,,a întârziat, a oprit sau a împiedicat” investigarea infracţiunilor de trafic de droguri pe care le cerea opoziţia. CIA a reuşit să menţină DEA departe de operaţiuni şi a împiedicat Serviciile Vamale să inspecteze aceste zboruri. Rapoarte ale Serviciilor Vamale făcute cunoscute în Senatul american arătau că în perioada 1985-1986, aproximativ o sută de zboruri ale CIA au aterizat în Statele Unite fără a fi controlate în niciun fel. Pe de altă parte, procurorii americani care au investigat scandalul ,,Iran-Contra” ‒ vânzarea de arme în Iran, ale cărei profituri erau folosite pentru a finanţa mişcarea Contras ‒ au găsit numeroase note ce au fost autentificate ca aparţinând colonelului Oliver North ‒ agent al NSA (Agenţia de Securitate Naţională), aflat la ordinele vicepreşedintelui de atunci, George Bush, pentru a coordona operaţiunile secrete de sprijin acordat rebelilor Contras – din care reieşea faptul că la Casa Albă erau cunoscute relaţiile grupării militare Contras cu lumea traficului de droguri, în urma căruia străzile nord-americane se umpleau de stupefiante. Deşi North a distrus zeci de arhive, investigatorii judiciari au reuşit să pună mâna pe câteva caiete de evidenţă. Într-unul dintre ele, North a notat: ,,(Casa Albă) plănuieşte să îşi însuşească tot… Când superpiaţa se va prăbuşi, vor fi 14 M dolari pentru finanţare proveniţi din droguri.” „Superpiaţa” pare să reprezinte superpiaţa armelor cu care era aprovizionată gruparea Contras, iar „14 M dolari” ar putea să însemne 14 milioane de dolari. În alte pasaje se putea citi: ,,DC-6, care este folosit pentru deplasările la New Orleans, se foloseşte probabil şi pentru a aduce droguri în Statele Unite.” Într-un alt document trimis lui North şi redactat de către Robert Owen, agent al CIA însărcinat cu livrarea de avioane către mişcarea Contras, este precizat: ,,Cu siguranţă ştii că aparatul DC-6, pe care l-a folosit Foley, era utilizat înainte pentru transportarea drogurilor.
În ediţia din 20 ianuarie 1987 a ziarului New York Times apare următorul articol referitor la audierile din comisia Kerry a Senatului: ,,(piloţii Contras) «duceau în secret arme rebelilor şi aduceau cocaină şi alte droguri în călătoria de întoarcere în Statele Unite», au recunoscut astăzi funcţionari din Administraţie. Când piloţii au aflat că DEA le investiga activitatea, au avertizat că beneficiau de protecţia Casei Albe… «Unul dintre piloţi a folosit numele colonelului North», au afirmat funcţionari ai guvernului… Îngrijorarea oficialilor a crescut când s-a aflat că North a cerut FBI-ului să renunţe la investigarea companiei Southern Air Transport – una dintre companiile aeriene ale CIA folosită pentru traficul de droguri. Funcţionari din diverse departamente ale guvernului au afirmat că la începutul toamnei trecute biroul DEA din Guatemala deţinea probe convingătoare că operaţiunea de aprovizionare cu arme a grupării Contras avea legătură cu contrabanda de cocaină şi marijuana.” În acest sens, într-una din notele din caietele lui North se spunea:  „DEA va fi sfătuită să nu se amestece.” O investigaţie întreprinsă de Congres în Costa Rica a conchis următoarele: ,,Anumite instituţii americane au permis trimiterea de cocaină prin Costa Rica, cu scopul de a canaliza fonduri ilegale către contrarevoluţia nicaraguană.” În anul 1990, preşedintele costarican Oscar Arias le-a interzis, pe baza investigaţiei Congresului, lui Oliver North precum şi altor agenţi ai serviciilor secrete americane, să intre în această ţară.

Familia Bush este implicată în traficul de droguri

În luna martie a anului 1985, atunci când avioane protejate de CIA aterizau la bazele americane, North scria: ,,VP deranjat de afacerea cu droguri.” Fără îndoială că VP însemna vicepreşedintele, care la acea vreme era George Bush. Cu toate acestea, George Bush afirma senin că, vezi, Doamne, nu a ştiut nimic despre subiect până în anul 1988. În data de 9 ianuarie 1996, North a scris: ,,Felix vorbeşte mult despre legătura cu VP.” Felix era Felix Rodriguez, agentul CIA care l-a prins pe Che Guevara în Bolivia. Rodriguez era considerat un apropiat al lui George Bush, pentru care realizase zeci de operaţiuni secrete. În anul 1985, când Reagan l-a însărcinat pe Bush, pe baza unui ordin prezidenţial cunoscut sub numele de NSDD 159, să coordoneze toate operaţiunile secrete ale guvernului, Rodriguez a început să lucreze cu echipa lui Bush. În 1989, pilotul Mike Tolliver, fost contrabandist de droguri, a afirmat într-un reportaj al CBS că fusese recrutat de către un anume domn Hernandez pentru a duce arme rebelilor Contras. Tolliver crede că respectivul Hernandez era în realitate agentul Felix Rodriguez. Tolliver afirmă că în luna martie a anului 1986 a pilotat un aparat DC-6 plin cu arme şi muniţii, plecând de pe aeroportul din Miami către o bază aeriană a grupării Contras din Honduras, bază controlată de Pentagon. Acolo, soldaţi Contras au descărcat armele, iar Felix i-a plătit 70.000 de dolari. După trei zile, Tolliver a decolat cu acelaşi avion, transportând aproape 30.000 de kilograme de cocaină şi a aterizat în calitate de ,,zbor militar neoficial” la baza aeriană de la Homestead, aparţinînd Forţelor Aeriene, în apropiere de Miami. Tolliver a lăsat avionul pe pista de aterizare şi a plecat de la bază cu un taxi. Pe de altă parte, Milian Rodriguez, care se ocupa cu spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri, a confirmat în faţa comitetului Kerry faptul că Felix Rodriguez l-a însărcinat cu spălarea a milioane de dolari de la zeci de companii din Miami care aveau legături cu lumea traficului de droguri. ,,Felix mă chema şi îmi dădea instrucţiuni de unde să trimit banii”, a afirmat cel care se ocupa cu această misiune ingrată. Printre persoanele care au primit cei mai mulţi bani s-a numărat Adolfo Calero, unul dintre liderii Contras şi, totodată, agent al CIA. Milian a afirmat şi el că Rodriguez le făcuse oferta ca ,,în schimbul banilor pentru cauza Contras să îşi folosească influenţa în sferele înalte pentru a obţine bunăvoinţa Statelor Unite… Sincer, ceea ce ne-a convins a fost faptul că putea vorbi direct cu Bush… Obţinerea bunăvoinţei nu trebuia să se realizeze prin parcurgerea unor interminabile trepte birocratice, tema urma să fie tratată direct între el şi Bush.” Legăturile familiei Bush cu reţelele traficului de droguri au generat mereu discuţii.

În anul 1988, agentul FBI Darlene Novinger a descoperit o operaţiune importantă de trafic de droguri în care era implicată o înstărită familie libaneză ce îşi avea reşedinţa la Miami. După cum a raportat Novinger, în această operaţiune erau implicaţi George Bush şi fiul său, Jeb, fost guvernator al statului Florida. Novinger a urmărit piste care sugerau existenţa unor legături între Bush-tatăl şi diferite organizaţii însărcinate cu spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri, organizaţii care acţionau în spaţiul dintre Canada şi Florida.

În plus, potrivit anchetelor sale, familia Bush fusese şantajată de către traficanţii de droguri, care puteau demonstra implicarea ei în activităţi criminale. Novinger a reuşit să se infiltreze în cercul intim al unui mare cap columbian al drogurilor, Pablo Escobar Gaviria, mulţumită căruia a aflat că George Bush-tatăl şi fiul său, Jeb, călătoriseră cu un avion particular în Columbia. La rândul său, ziaristul de investigaţii Terry Reed a afirmat în cartea sa Compromised: Clinton, Bush and the CIA că DEA posedă o înregistrare video care îi înfăţişează pe George şi pe Jeb Bush pe aeroportul din Florida, preluând două kilograme de cocaină pentru o petrecere. Astfel, este posibil să existe o legătură între cele menţionate anterior şi dezvăluirile ziaristului J.H. Harfield, care a scris că mai multe surse judiciare l-au asigurat că fostul Preşedinte al Statelor Unite, George Bush – fiul, a fost arestat în anul 1972 pentru posesia de cocaină, însă cazierul lui judiciar a fost şters la intervenţia tatălui său.

Continuând cu cazul ,,Narcontras”, fostul traficant de droguri George Morales a declarat înaintea comitetului Kerry al Senatului american că CIA a construit o pistă de aterizare în Costa Rica, pe terenul unei ferme ce aparţinea cetăţeanului John Hull. Comitetul Kerry a aflat că în anul 1985, un procuror federal din Miami a închis o investigaţie referitoare la traficul de droguri desfăşurat la ferma lui Hull deoarece ea se afla ,,sub protecţia guvernului”. Morales conducea o reţea de piloţi care duceau la ferma lui Hull transporturi de arme destinate grupării Contras şi se întorceau în Statele Unite, sub protecţia CIA, cu mii de kilograme de cocaină.

Gary Betzner, unul dintre piloţii lui Morales, a declarat: ,,Am făcut contrabandă cu mari cantităţi de substanţe ilegale, şi în schimb am putut transporta arme de contrabandă, cu ştiinţa DEA, CIA şi cu sprijinul lor.”

Referitor la această problemă, Michael Levine, agent al DEA timp de 25 de ani, a declarat ziarului Los Angeles Times: „Rezultatele investigaţiilor cu privire la traficul de droguri au ajuns până la un nivel foarte înalt, însă ele au fost distruse deoarece CIA intervenea pentru a-i proteja pe traficanţii de droguri, în numele securităţii naţionale.
Astfel, nu este de mirare că în 1983, când în Honduras se intensificau operaţiunile de susţinere acordate grupării Contras, DEA şi-a închis birourile din această ţară.
Celestino Castillo, pe atunci director al DEA pentru Honduras, El Salvador şi Costa Rica a spus că şi-a informat superiorii cu privire la existenţa unei ,,reţele North”.
Castillo a afirmat: ,,În rapoartele mele am notat numele traficanţilor, precum şi destinaţia, traseul, numărul şi data fiecărui zbor. În fiecare săptămână, sute de zboruri duceau cocaină cumpărătorilor şi se întorceau cu bani destinaţi marii maşini de spălare a banilor din istmul Panama.”

În anul 1991, pe durata procesului împotriva generalului Noriega, traficantul de droguri columbian Carlos Lehder, martor al acuzării, a afirmat că un funcţionar al guvernului american i-a oferit protecţie pentru ,,exporturile” sale de cocaină către Statele Unite dacă permitea ca reţeaua de susţinere a rebelilor Contras să se folosească de o insulă pe care el o deţinea în Bahamas. Scandalul implicării CIA în traficul de droguri a fost atât de mare în Statele Unite, încât directorul CIA de atunci, John Deutch, s-a văzut obligat să participe la o reuniune comunitară de la sediul unei instituţii de ajutor social situat într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Los Angeles, unde crack-ul făcuse ravagii.
Pe durata mai multor ore, Deutch a trebuit să asculte reproşurile aduse de numeroşi lideri ai comunităţii de culoare şi ai celor afectaţi de crack. În semn de regret, Deutch a putut doar să le promită celor prezenţi că un inspector general al CIA va investiga faptele. Care însă au fost muşamalizate rapid şi discret.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7806
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Departamentul de Investigații România (DIR)

Departamentul de Investigații România (DIR): Conspirații, Mistere, Paranormal, Extratereștri, Istoria Omenirii, Energie Liberă, Spiritualitate și Știință. Contact: office@dir.org.ro